Add parallel Print Page Options

ŞIRUL ÎMPĂRAŢILOR LUI IUDA ŞI ÎMPĂRAŢILOR LUI ISRAEL, DE LA IOSAFAT ŞI MOARTEA LUI AHAB PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI ISRAEL.

(Capitolele 1—17. 2 Cronici 21—28. Ieremia 3:6,7. Osea 7; 10:1-11; 13:1-13.)

Boala lui Ahazia şi moartea lui

Moab s-a răzvrătit(A) împotriva lui Israel, după moartea(B) lui Ahab. Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului(C), ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.” Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei şi spune-le: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?’ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” Şi Ilie a plecat. Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?” Ei i-au răspuns: „Un om s-a suit înaintea noastră şi ne-a zis: ‘Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i: Aşa vorbeşte Domnul: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?» De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’.” Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?” Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr(D) şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul.” A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ‘Pogoară-te!’ ” 10 Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare(E) foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui. 11 Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: ‘Grăbeşte-te de te pogoară!’ ” 12 Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui. 13 Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie şi i-a zis rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă(F) înaintea ta! 14 Iată, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor, dar, acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!” 15 Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Pogoară-te împreună cu el, n-ai nicio frică de el.” Ilie s-a sculat şi s-a pogorât cu el la împărat. 16 El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.’ ” 17 Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, căci n-avea fiu. 18 Celelalte fapte ale lui Ahazia şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Înălţarea lui Ilie la cer

Când a voit Domnul să ridice(G) pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu(H) Elisei. Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici(I), te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul(J) tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au pogorât la Betel. Fiii prorocilor(K), care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Şi au ajuns la Ierihon. Fiii prorocilor care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum. Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. Atunci, Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit(L) într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” 10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.” 11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car(M) de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita şi striga: „Părinte!(N) Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi 13 şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit(O) într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.

Fiii prorocilor trimit să caute pe Ilie

15 Fiii prorocilor care erau în faţa(P) Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate(Q) că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.” 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimiteţi-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit. 18 Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?”

Vindecarea apelor de la Ierihon

19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este stearpă.” 20 El a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.” Şi i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat(R) sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’ ” 22 Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

Pedepsirea copiilor

23 De acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” 24 El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. 25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.

Ioram, împăratul lui Israel

Ioram(S), fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe(T) care-i făcuse tatăl său, dar s-a dedat la păcatele(U) lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a abătut de la ele. Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei(V) şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor. La moartea(W) lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat pe tot Israelul. A pornit şi a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului sa răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca(X) tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” Şi a zis: „Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: „Pe drumul care duce în pustia Edomului.” Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului au plecat şi, după un drum de şapte zile, n-au avut apă pentru oştire şi pentru vitele care veneau după ea. 10 Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” 11 Dar Iosafat(Y) a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” 12 Şi Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s-au pogorât(Z) la el. 13 Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am(AA) eu a face cu tine? Du-te(AB) la prorocii(AC) tatălui tău şi la prorocii mamei tale.” Şi împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” 14 Elisei a zis: „Viu este(AD) Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. 15 Acum aduceţi-mi un cântăreţ(AE) cu harpa.” Şi, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost(AF) peste Elisei. 16 Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi gropi(AG) în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ 17 Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea voi, turmele voastre şi vitele voastre.’ 18 Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; 19 veţi sfărâma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune.” 20 Şi dimineaţa, în clipa când se aducea(AH) jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului şi s-a umplut ţara de apă. 21 Însă toţi moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vârstă să poarte armele, şi mai mari chiar, şi au stat la hotar. 22 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, când a strălucit soarele peste ape, moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. 23 Ei au zis: „Este sânge! Împăraţii au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alţii. Acum, la pradă, moabiţi!” 24 Şi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat şi a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară şi au bătut pe Moab. 25 Au sfărâmat cetăţile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset(AI), din care n-au lăsat decât pietrele. 26 Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care scoteau sabia să-şi croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27 A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Şi o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului şi s-a întors în ţară.

Înmulţirea untdelemnului

O femeie dintre nevestele fiilor(AJ) prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul, şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi(AK) copii ai mei şi să-i facă robi.” Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” Şi el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere(AL) puţine. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.” Atunci, ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele şi ea turna din untdelemn în ele. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.”

Fiul sunamitei

Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem(AM). Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.” 11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo. 12 El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit înaintea lui. 13 Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?’ ” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.” 14 Şi el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu şi bărbatul ei este bătrân.” 15 Şi el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la uşă. 16 Elisei i-a zis: „La anul(AN), pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.” Şi ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi(AO) pe roaba ta!” 17 Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18 Copilul s-a făcut mare. Şi, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19 a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!” 20 Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază şi apoi a murit. 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi a ieşit. 22 A chemat pe bărbatul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu şi apoi mă voi întoarce.” 23 Şi el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!” 24 Apoi a pus şaua pe măgăriţă şi a zis slujitorului său: „Mână şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune.” 25 Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele(AP) Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26 Acum, aleargă dar înaintea ei şi spune-i: ‘Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?’ ” Ea a răspuns: „Bine.” 27 Şi, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.” 28 Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis(AQ) eu: ‘Nu mă amăgi’?” 29 Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi(AR) mijlocul, ia toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi(AS) de sănătate şi, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul(AT) meu pe faţa copilului.” 30 Mama copilului a zis: „Viu(AU) este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi el s-a sculat şi a mers după ea. 31 Ghehazi le-o luase înainte şi pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta şi a zis: „Copilul nu(AV) s-a trezit.” 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33 Elisei a intrat(AW) şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. 34 S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui şi s-a întins(AX) peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins(AY) peste copil. Şi copilul a strănutat(AZ) de şapte ori şi a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: „Cheamă pe sunamita.” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!” 37 Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat(BA) fiul şi a ieşit afară.

Moartea în oală

38 Elisei s-a întors la Ghilgal(BB), şi în ţară bântuia o foamete(BC). Pe când fiii prorocilor şedeau(BD) înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!” 39 Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubete[a] sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea. 40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea(BE) este în oală!” Şi n-au putut să mănânce. 41 Elisei a zis: „Luaţi făină.” A aruncat făină(BF) în oală şi a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Şi nu mai era nimic vătămător în oală.

Cele douăzeci de pâini de orz

42 A venit un om din Baal-Şalişa(BG). A adus(BH) pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz şi spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” 43 Slujitorul său a răspuns: „Cum(BI) pot să dau din ele la o sută de inşi?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Vor(BJ) mânca, şi va mai rămâne’.” 44 Atunci le-a pus pâinile înainte şi au mâncat şi le-a mai(BK) şi rămas, după cuvântul Domnului.

Naaman, vindecat de lepră

Naaman(BL), căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere(BM) înaintea stăpânului său şi mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros. Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. Şi ea a zis stăpânei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.” Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat luând cu el zece(BN) talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece haine de schimb. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui.” După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu(BO), ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.” Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.” Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 10 Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te(BP) de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.” 11 Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra. 12 Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. 13 Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ‘Scaldă-te, şi vei fi curat’.” 14 S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea(BQ) lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a(BR) curăţit. 15 Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu(BS) pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar(BT) din partea robului tău.” 16 Elisei a răspuns: „Viu este(BU) Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu(BV) voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. 17 Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. 18 Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijină(BW) pe mâna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon – să ierte Domnul pe robul tău când mă voi închina în casa lui Rimon!” 19 Elisei i-a zis „Du-te în pace!”

Ghehazi, lovit cu lepră

După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică, 20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpânul meu a cruţat pe sirianul acela Naaman şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el şi voi căpăta ceva de la el.” 21 Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?” 22 El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ţi spun: ‘Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii prorocilor, dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.’ ” 23 Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el şi a legat doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. 24 Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. 25 După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” 26 Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? 27 Lepra lui Naaman se va lipi(BX) de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna.” Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin(BY) de lepră, alb ca zăpada.

Securea unui fiu al prorocilor

Fiii(BZ) prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceţi-vă!” Şi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!” A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Şi, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Şi i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat(CA) o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: „Ridică-l!” Şi a întins mâna şi l-a luat.

Orbirea sirienilor

Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunşi sirienii.” 10 Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. 11 Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?” 12 Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.” 13 Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit şi i-au spus: „Iată că este la(CB) Dotan.” 14 A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” 16 El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi(CC) sunt cei cu noi decât cei cu ei.” 17 Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care(CD) de foc împrejurul lui Elisei. 18 Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit(CE) cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19 Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.” Şi i-a dus la Samaria. 20 Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut că erau în mijlocul Samariei. 21 Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” 22 „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le(CF) pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.” 23 Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare şi ei au mâncat şi au băut, apoi le-a dat drumul şi au plecat la stăpânul lor. Şi oştile sirienilor nu s-au(CG) mai întors pe ţinutul lui Israel.

Împresurarea Samariei

24 După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. 25 În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint. 26 Şi, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” 27 El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” 28 Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, şi mâine vom mânca pe fiul meu.’ 29 Noi am(CH) fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei.” 30 Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt(CI) hainele, când stătea pe zid. Şi poporul a văzut că, pe dinăuntru, avea un sac de păr pe trup. 31 Împăratul a zis: „Să mă(CJ) pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!” 32 Elisei şedea în casă şi bătrânii(CK) şedeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar, înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeţi(CL) că acest fiu de ucigaş(CM) trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni solul, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă. Nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?” 33 Pe când le vorbea el încă, solul se şi pogorâse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am(CN) de nădăjduit de la Domnul?”

Vestirea lui Elisei

Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ‘Mâine(CO), la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.’ ” Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns(CP) omului lui Dumnezeu: „Chiar(CQ) dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” La intrarea(CR) porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici până vom muri? Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete şi vom muri şi, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.” Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Şi, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. Domnul făcuse să se audă(CS) în tabăra sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii hitiţilor(CT) şi pe împăraţii egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” Şi s-au sculat(CU) şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. Leproşii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns. Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului!” 10 Au plecat şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra sirienilor şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legaţi şi măgari legaţi şi corturile aşa cum erau.” 11 Străjerii de la poartă au strigat şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. 12 Împăratul s-a sculat noaptea şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare şi şi-au zis: ‘Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.’ ” 13 Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte – şi să trimitem să vedem ce se petrece.” 14 Au luat două care cu caii lor şi împăratul a trimis nişte soli pe urmele oştirii sirienilor, zicând: „Duceţi-vă şi vedeţi!” 15 S-au dus după ei până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors şi au spus împăratului. 16 Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după(CV) cuvântul Domnului. 17 Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul(CW) pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se pogorâse împăratul la el. 18 Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două(CX) măsuri de orz cu un siclu şi o măsură de floare de făină cu un siclu.” 19 Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” 20 În adevăr, aşa i s-a şi întâmplat: a fost călcat în picioare, la poartă, de popor şi a murit.

Sunamita e ajutată de Elisei

Elisei a zis femeii pe al cărei(CY) fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete(CZ) de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.” Femeia s-a sculat şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara filistenilor. După şapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor şi s-a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi(DA), slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.” Şi, pe când istorisea împăratului cum înviase(DB) pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.” Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara şi până acum!”

Hazael, împărat al Siriei

Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” Împăratul a zis lui Hazael:(DC) „Ia cu tine(DD) un dar şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă(DE) prin el pe Domnul şi zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” 10 Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va(DF) muri.” 11 Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael şi s-a uitat ţintă la el multă veme, apoi a(DG) plâns. 12 Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Şi Elisei a răspuns: „Pentru că ştiu răul(DH) pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii(DI) lor şi vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” 13 Hazael a zis: „Dar ce este robul tău(DJ), câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?” Şi Elisei a zis: „Domnul(DK) mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.” 14 Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?” Şi el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!” 15 A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.

Domnia lui Ioram

16 În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram(DL), fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. 17 Avea treizeci şi doi(DM) de ani când s-a făcut împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. 18 El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată(DN) a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului. 19 Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa(DO) pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. 20 Pe vremea sa, Edom(DP) s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi au pus(DQ) un împărat peste ei. 21 Ioram a trecut la Ţair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor, şi poporul a fugit în corturi. 22 Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna(DR) s-a răsculat tot în acelaşi timp. 23 Celelalte fapte ale lui Ioram şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 24 Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia(DS).

Ahazia

25 În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 26 Ahazia(DT) avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. 27 El a umblat(DU) în calea casei lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. 28 El a mers cu Ioram(DV), fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi sirienii au rănit pe Ioram. 29 Împăratul Ioram s-a întors(DW) să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia(DX), fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

Împăraţii lui Israel şi Iuda, ucişi de Iehu

Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii(DY) prorocilor şi i-a zis: „Încinge-ţi(DZ) mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn şi du-te(EA) la Ramot în Galaad. Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi(EB) şi să-l aduci într-o odaie, deoparte. Să iei(EC) sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui şi să zici: ‘Aşa(ED) zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi uşa şi să fugi fără să te opreşti.” Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad. Când a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.” Şi Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?” El a răspuns: „Ţie, căpetenie.” Iehu s-a sculat şi a intrat în casă, şi tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. Să nimiceşti casa stăpânului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei(EE) sângele robilor Mei, prorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului. Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici(EF) pe oricine ţine(EG) de Ahab, fie rob(EH), fie slobod în Israel, şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam(EI), fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa(EJ), fiul lui Ahia. 10 Câinii vor mânca pe Izabela(EK) în ogorul din Izreel şi nu va fi cine s-o îngroape’.” Apoi tânărul a deschis uşa şi a fugit. 11 Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul(EL) acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.” 12 Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!” Şi el a zis: „Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicând: ‘Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel»’.” 13 Îndată şi-au luat, fiecare(EM), hainele şi le-au pus sub Iehu, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este împărat!” 14 Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. Şi Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. 15 Dar împăratul Ioram(EN) se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.” 16 Şi Iehu s-a suit în carul lui şi a plecat la Izreel, căci Ioram era bolnav în pat acolo, şi Ahazia(EO), împăratul lui Iuda, se pogorâse să-l vadă. 17 Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind şi a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ şi trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.” 18 Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu şi a zis: „Aşa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’ ” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de ştire şi a zis: „Solul s-a dus până la ei şi nu se mai întoarce.” 19 Ioram a trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei şi a zis: „Aşa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’ ” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” 20 Caraula a dat de ştire şi a zis: „S-a dus până la ei şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mână ca un nebun.” 21 Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!” Şi au pus caii la car. Ioram(EP), împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu şi l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. 22 Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela şi mulţimea vrăjitoriilor ei!” 23 Ioram a sucit frânele şi a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” 24 Dar Iehu a pus mâna pe arc şi a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieşit prin inimă, şi Ioram a căzut în car. 25 Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ţi aminte că, atunci când stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul(EQ) a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: 26 ‘Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul(ER) acesta’, zice Domnul! Ia-l dar şi aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.” 27 Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Loveşte-l şi pe el în car!” Şi l-au lovit la suişul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido(ES) şi a murit acolo. 28 Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. 29 Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.

Izabela, aruncată de pe fereastră

30 Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele(ET), şi-a împodobit capul şi se uita pe fereastră. 31 Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace(EU), noule Zimri, ucigaşul stăpânului său?” 32 El a ridicat faţa spre fereastră şi a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Şi doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. 33 El a zis: „Aruncaţi-o jos!” Ei au aruncat-o jos şi i-a ţâşnit sângele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. 34 Apoi a intrat, a mâncat şi a băut şi a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea şi îngropaţi-o, căci este fată(EV) de împărat.” 35 S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât ţeasta capului, picioarele şi palmele mâinilor. 36 S-au întors şi au spus lui Iehu, care a zis: „Aşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel(EW) carnea Izabelei, 37 şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul(EX) pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’ ”

Iehu, împărat al lui Israel

10 În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea: „Acum, când veţi primi scrisoarea aceasta – fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele şi caii, o cetate întărită şi arme –, vedeţi care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun şi mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!” Ei s-au temut foarte mult şi au zis: „Iată că doi împăraţi n-au putut să-i stea împotrivă. Cum îi vom sta noi împotrivă?” Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrânii şi îngrijitorii copiilor au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.” Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sunteţi ai mei şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, şi veniţi la mine mâine, la ceasul acesta, la Izreel.” Şi cei şaptezeci de fii ai împăratului erau la mai-marii cetăţii, care-i creşteau. Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului şi au tăiat(EY) pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri şi le-au trimis lui Iehu, la Izreel. Solul a venit să-i spună, zicând: „Au adus capetele fiilor împăratului.” Şi el a zis: „Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, până dimineaţă.” Dimineaţa a ieşit şi, venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteţi fără vină! Eu am(EZ) uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am omorât. Dar cine a lovit pe toţi aceştia? 10 Să ştiţi(FA) dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlineşte ce a spus prin robul(FB) Său Ilie.” 11 Şi Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai-marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui şi n-a lăsat să scape niciunul. 12 Apoi s-a sculat şi a plecat la Samaria. Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum, 13 Iehu a dat(FC) peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?” Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazia şi ne pogorâm să urăm de bine fiilor împăratului şi fiilor împărătesei.” 14 Iehu a zis: „Prindeţi-i de vii.” Şi i-au prins de vii şi i-au tăiat în număr de patruzeci şi doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape niciunul. 15 Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab(FD), fiul lui Recab(FE), care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate şi i-a zis: „Inima ta este tot aşa de curată cum este inima mea faţă de a ta?” Şi Ionadab a răspuns: „Este.” „Dacă este”, a zis Iehu, „dă-mi(FF) mâna.” Ionadab i-a dat mâna. Şi Iehu l-a suit la el în car 16 şi a zis: „Vino cu mine şi vei vedea râvna mea pentru Domnul(FG).” L-a luat astfel în carul său.

Familia lui Ahab şi prorocii lui Baal, nimiciţi

17 Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis(FH) pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe(FI) care-l spusese lui Ilie Domnul. 18 Apoi, a strâns tot poporul şi le-a zis: „Ahab(FJ) a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult. 19 Acum chemaţi la mine pe toţi prorocii(FK) lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal. 20 El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!” Şi au vestit-o. 21 A trimis soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal(FL), aşa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt. 22 Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal.” Şi omul acela a scos veşminte pentru ei. 23 Atunci, Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi să nu fie niciun slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.” 24 Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră va răspunde(FM) de viaţa lui cu a sa.” 25 Când au isprăvit de adus arderile-de-tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi şi loviţi-i – unul să nu iasă.” Şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo şi s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal. 26 Au scos afară stâlpii(FN) Astarteei din casa lui Baal şi i-au ars. 27 Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat şi templul lui Baal şi l-au prefăcut într-o hazna(FO) de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.

Iehu şi închinarea la idoli

28 Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel, 29 dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii(FP) de aur din Betel şi Dan. 30 Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi(FQ) până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.” 31 Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, şi nu s-a abătut de la păcatele(FR) în care târâse Ieroboam pe Israel. 32 Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel, şi Hazael(FS) i-a bătut la toate hotarele lui Israel. 33 De la Iordan spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe gadiţi, rubeniţi şi manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad(FT) şi Basan. 34 Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, şi toate isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 35 Iehu a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz. 36 Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.

Uneltirea Ataliei

11 Atalia(FU), mama(FV) lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât pe toţi cei de neam împărătesc. Dar Ioşeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când i-a omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei şi n-a fost omorât. A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.

Ioas este uns împărat

În anul(FW) al şaptelea, Iehoiada a trimis şi a luat pe sutaşii cheretiţilor şi alergătorilor şi i-a adus la el, în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului şi le-a arătat pe fiul împăratului. Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului(FX), să facă de strajă la casa împăratului, o treime la poarta Sur şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor; să păziţi bine casa, aşa încât să nu lăsaţi pe nimeni să intre. Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat; să înconjuraţi pe împărat din toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi să omorâţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lângă împărat când va ieşi şi când va intra.” Sutaşii(FY) au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-a luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s-au dus la preotul Iehoiada. 10 Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile care veneau de la împăratul David şi care se aflau în Casa Domnului. 11 Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, aşezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar şi lângă casă. 12 Preotul a adus înainte pe fiul împăratului şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns şi, bătând din palme, au zis: „Trăiască(FZ) împăratul!” 13 Atalia a auzit(GA) vuietul alergătorilor şi al poporului şi a venit la popor în Casa Domnului. 14 S-a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc(GB), după datină. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat: tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Vânzare! Vânzare!” 15 Atunci, preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor care erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!” 16 I-au făcut loc şi s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă. 17 Iehoiada(GC) a făcut un legământ între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legământ între împărat(GD) şi popor. 18 Tot poporul ţării au intrat în templul lui Baal(GE) şi l-au dărâmat, i-au sfărâmat(GF) cu desăvârşire altarele şi icoanele şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri(GG) în Casa Domnului. 19 A luat pe sutaşi, pe cheretiţi şi alergători şi pe tot poporul ţării, au pogorât pe împărat din Casa Domnului şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor. 20 Tot poporul ţării se bucura şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.

Domnia lui Ioas

21 Ioas avea şapte(GH) ani când a ajuns împărat.

12 Ioas(GI) s-a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba. Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada. Numai că înălţimile(GJ) n-au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul(GK) închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul(GL) pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa(GM) Domnului, preoţii să-l ia, fiecare, de la cei pe care-i cunoaşte şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, oriunde se va găsi ceva de dres.” Dar s-a întâmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii(GN) încă nu dreseseră stricăciunile Casei. Împăratul Ioas(GO) a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi şi le-a zis: „Pentru ce n-aţi dres stricăciunile Casei? Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor Casei.” Preoţii s-au învoit să nu mai ia argint de la popor şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor Casei. Atunci, preotul Iehoiada a luat o ladă(GP), i-a făcut o gaură în capac şi a pus-o lângă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului. 10 Când vedeau că este mult argint în ladă, se suiau logofătul împăratului cu marele preot şi strângeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului. 11 Încredinţau argintul cântărit în mâinile celor însărcinaţi cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Şi dădeau argintul acesta teslarilor şi lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, 12 zidarilor şi cioplitorilor de pietre pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, şi pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei. 13 Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut(GQ) pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucări, nici potire, nici trâmbiţe, niciun vas de aur sau de argint, 14 ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuinţeze pentru dregerea Casei Domnului. 15 Nu(GR) se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit. 16 Argintul(GS) jertfelor pentru vină şi al jertfelor de ispăşire nu era adus în Casa Domnului, ci era pentru(GT) preoţi.

Hazael spre Ierusalim. Ioas omorât

17 Atunci, Hazael(GU), împăratul Siriei, s-a suit şi s-a bătut împotriva Gatului şi l-a cucerit. Hazael(GV) avea de gând să se suie împotriva Ierusalimului. 18 Ioas(GW), împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuşi şi tot aurul care se găsea în vistieriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimis totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s-a suit împotriva Ierusalimului. 19 Celelalte fapte ale lui Ioas şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 20 Slujitorii(GX) lui s-au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorâşul de la Sila. 21 Iozacar(GY), fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amaţia(GZ).

Domnia lui Ioahaz în Israel

13 În al douăzeci şi treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit şaptesprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului; a săvârşit aceleaşi păcate ca Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a abătut de la ele. Domnul S-a aprins(HA) de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat în mâinile lui Hazael(HB), împăratul Siriei, şi în mâinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cât au trăit împăraţii aceştia. Ioahaz(HC) s-a rugat Domnului. Domnul l-a ascultat, căci a văzut apăsarea(HD) sub care ţinea împăratul Siriei pe Israel, şi Domnul(HE) a dat un izbăvitor lui Israel. Copiii lui Israel au scăpat din mâinile sirienilor şi au locuit în corturile lor ca mai înainte. Dar nu s-au abătut de la păcatele casei lui Ieroboam, care făcuse pe Israel să păcătuiască, s-au dedat şi ei la ele şi chiar idolul Astarteei(HF) stătea încă în picioare la Samaria. Din tot poporul lui Ioahaz Domnul nu-i lăsase decât cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de pedestraşi, căci împăratul Siriei îi prăpădise şi-i făcuse ca pulberea(HG) pe care o calci în picioare. Celelalte fapte ale lui Ioahaz, tot ce a făcut el, şi isprăvile lui nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? Ioahaz a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioas.

Ioas

10 În al treizeci şi şaptelea an al lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioas, fiul lui Ioahaz. A domnit şaisprezece ani. 11 El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi s-a dedat la ele ca şi el. 12 Celelalte(HH) fapte ale lui Ioas, tot(HI) ce a făcut el, isprăvile(HJ) lui şi războiul pe care l-a avut cu Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 13 Ioas a adormit cu părinţii săi. Şi pe scaunul lui de domnie s-a suit Ieroboam. Ioas a fost îngropat la Samaria cu împăraţii lui Israel.

Moartea lui Elisei

14 Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s-a pogorât la el, a plâns pe faţa lui şi a zis: „Părinte, părinte! Carul(HK) lui Israel şi călărimea lui!” 15 Elisei i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi!” Şi a luat un arc şi nişte săgeţi. 16 Apoi Elisei a zis împăratului lui Israel: „Încordează arcul cu mâna ta.” Şi, după ce l-a încordat cu mâna lui, Elisei şi-a pus mâinile pe mâinile împăratului 17 şi a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit!” Şi a deschis-o. Elisei a zis: „Trage!” Şi a tras. Elisei a zis: „Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva sirienilor – vei bate pe sirieni la Afec(HL) până îi vei nimici.” 18 Elisei a mai zis: „Ia săgeţi!” Şi a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: „Loveşte în pământ!” Şi a lovit de trei ori, apoi s-a oprit. 19 Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el şi a zis: „Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe sirieni până i-ai fi nimicit, acum(HM) îi vei bate numai de trei ori.” 20 Elisei a murit şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de moabiţi. 21 Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat în picioare. 22 Hazael(HN), împăratul Siriei, asuprise pe Israel tot timpul vieţii lui Ioahaz. 23 Dar Domnul(HO) S-a îndurat de ei şi a avut milă de ei, Şi-a întors Faţa(HP) spre ei din pricina legământului(HQ) Său cu Avraam, Isaac şi Iacov, n-a vrut să-i nimicească, şi până acum nu i-a lepădat de la Faţa Lui. 24 Hazael, împăratul Siriei, a murit şi, în locul lui, a domnit fiul său Ben-Hadad. 25 Ioas, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi din mâinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile luate de Hazael de la Ioahaz, tatăl său, în timpul războiului. Ioas l-a bătut de trei ori(HR) şi a luat înapoi cetăţile lui Israel.

Amaţia, împăratul lui Iuda

14 În al doilea(HS) an al lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, a început să domnească Amaţia(HT), fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda. Avea douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim. El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, totuşi nu ca tatăl său David, ci a lucrat în totul cum lucrase tatăl său Ioas. Numai că înălţimile(HU) nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. Când s-a întărit împărăţia în mâinile lui, a lovit pe slujitorii săi care uciseseră(HV) pe tatăl său, împăratul. Dar n-a omorât pe fiii ucigaşilor, căci aşa este scris în cartea legii lui Moise, unde Domnul dă următoarea poruncă: „Să nu se omoare părinţii(HW) pentru copii şi să nu se omoare copiii pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” A bătut(HX) zece mii de edomiţi în Valea(HY) Sării. Şi, în tot timpul războiului, a luat Sela şi a numit-o(HZ) Iocteel, nume pe care l-a păstrat până în ziua de azi. Atunci(IA), Amaţia a trimis nişte soli la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, să-i spună: „Vino să ne vedem faţa!” Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul(IB) din Liban a trimis să spună cedrului(IC) din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat spinul în picioare. 10 Ai bătut(ID) pe edomiţi, şi a început să ţi se înalţe inima. Bucură-te mai bine de slava ta şi stai acasă. Pentru ce să stârneşti un rău, care ar aduce căderea ta şi a lui Iuda?” 11 Dar Amaţia nu l-a ascultat. Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit şi şi-au văzut faţa el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul(IE) lui Iuda. 12 Iuda a fost bătut de Israel şi a fugit fiecare în cortul său. 13 Ioas, împăratul lui Israel, a prins la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ahazia. Apoi a venit la Ierusalim şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la poarta(IF) lui Efraim până la Poarta(IG) Unghiului. 14 A luat tot(IH) aurul şi argintul şi toate vasele care se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului; a luat şi ostatici şi s-a întors în Samaria. 15 Celelalte(II) fapte ale lui Ioas, ce a făcut el, isprăvile lui şi războiul pe care l-a avut cu Amaţia, împăratul lui Iuda, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 16 Ioas a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ieroboam. 17 Amaţia(IJ), fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. 18 Celelalte fapte ale lui Amaţia nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 19 Împotriva lui s-a făcut o uneltire(IK) la Ierusalim. El a fugit la(IL) Lachis, dar l-au urmărit şi la Lachis, unde l-au omorât. 20 L-au dus pe cai şi a fost îngropat la Ierusalim cu părinţii săi, în cetatea lui David. 21 Şi tot poporul lui Iuda a luat pe Azaria(IM), în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia. 22 Azaria a zidit iarăşi Elatul(IN) şi l-a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinţii săi.

Ieroboam al doilea

23 În al cincisprezecelea an al lui Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească, la Samaria, Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel. A domnit patruzeci şi unu de ani. 24 El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 25 A luat înapoi hotarele lui Israel, de la intrarea(IO) Hamatului până la marea(IP) câmpiei, după cuvântul pe care-l rostise Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin robul Său Iona(IQ), prorocul, fiul lui Amitai, din(IR) Gat-Hefer. 26 Căci Domnul(IS) a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut şi strâmtorarea în care se aflau şi robii(IT), şi oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel. 27 Domnul(IU) nu hotărâse să şteargă numele lui Israel de sub ceruri şi i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas. 28 Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, isprăvile lui la război şi cum a adus iarăşi sub stăpânirea lui Israel Damascul şi Hamatul(IV), care fuseseră ale lui Iuda, nu sunt scrise oare toate acestea în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 29 Ieroboam a adormit cu părinţii săi, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Zaharia(IW).

Azaria, împăratul lui Iuda

15 În al douăzeci şi şaptelea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început(IX) să domnească Azaria(IY), fiul lui Amaţia, împăratul lui Iuda. Avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia din Ierusalim. El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia. Numai că înălţimile(IZ) nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. Domnul a lovit(JA) pe împărat cu lepră şi el a fost lepros până în ziua morţii şi a locuit(JB) într-o casă deosebită. Şi Iotam, fiul împăratului, era în fruntea casei şi judeca poporul ţării. Celelalte fapte ale lui Azaria şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Azaria a adormit cu părinţii săi şi l-au îngropat(JC) cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iotam.

Zaharia, împăratul lui Israel

În al treizeci şi optulea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Zaharia, fiul lui Ieroboam. A domnit şase luni. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi părinţii lui; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 10 Şalum, fiul lui Iabeş, a uneltit împotriva lui, l-a lovit(JD) înaintea poporului şi l-a omorât, şi, în locul lui, a domnit el. 11 Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. 12 Astfel s-a împlinit ce spusese(JE) lui Iehu Domnul, când zisese: „Fiii tăi până în al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.”

Şalum, împăratul lui Israel

13 Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al lui Ozia(JF), împăratul lui Iuda. A domnit o lună la Samaria. 14 Menahem, fiul lui Gadi, s-a suit din Tirţa(JG) şi a venit la Samaria, a lovit în Samaria pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a omorât, şi, în locul lui, a domnit el. 15 Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirea pe care a făcut-o sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. 16 Atunci, Menahem a bătut Tifsahul(JH) şi pe toţi cei ce erau în el, cu ţinutul lui dinspre Tirţa; l-a bătut pentru că nu-şi deschisese porţile. Şi a spintecat pântecele tuturor femeilor(JI) însărcinate.

Menahem, împăratul lui Israel

17 În al treizeci şi nouălea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Menahem, fiul lui Gadi. A domnit zece ani la Samaria. 18 El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut, cât a trăit, de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 19 Pul(JJ), împăratul Asiriei, a venit în ţară. Şi Menahem a dat lui Pul o mie de talanţi de argint ca să-l ajute să-şi întărească(JK) domnia. 20 Menahem a ridicat argintul acesta de la toţi cei cu avere din Israel, ca să-l dea împăratului Asiriei; i-a pus să dea fiecare câte cincizeci de sicli de argint. Împăratul Asiriei s-a întors înapoi şi nu s-a oprit atunci în ţară. 21 Celelalte fapte ale lui Menahem şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 22 Menahem a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Pecahia.

Pecahia, împăratul lui Israel

23 În al cincizecilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Pecahia, fiul lui Menahem. A domnit doi ani. 24 El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 25 Pecah, fiul lui Remalia, slujbaşul lui, a uneltit împotriva lui; l-a lovit la Samaria, în palatul casei împăratului, ca şi pe Argob şi Arie; avea cu el cincizeci de oameni dintre fiii galaadiţilor. A omorât astfel pe Pecahia şi a domnit în locul lui. 26 Celelalte fapte ale lui Pecahia şi tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.

Pecah, împăratul lui Israel

27 În al cincizeci şi doilea an al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Pecah(JL), fiul lui Remalia. A domnit douăzeci de ani. 28 El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. 29 Pe vremea lui Pecah, împăratul lui Israel, a venit(JM) Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi a luat Iionul(JN), Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeş, Haţor, Galaad şi Galileea, toată ţara lui Neftali şi pe locuitori i-a dus în prinsoare, în Asiria. 30 Osea, fiul lui Ela, a făcut o uneltire împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, l-a lovit şi l-a omorât şi a domnit(JO) el în locul lui, în al douăzecilea an al lui Iotam, fiul lui Ozia. 31 Celelalte fapte ale lui Pecah şi tot ce a făcut el sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.

Iotam, împăratul lui Iuda

32 În al doilea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, a început să domnească Iotam(JP), fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda. 33 Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc. 34 El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului; a lucrat întocmai(JQ) ca tatăl său Ozia. 35 Numai(JR) că înălţimile nu le-a stricat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. Iotam a zidit poarta(JS) cea mai înaltă a Casei Domnului. 36 Celelalte fapte ale lui Iotam şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 37 În vremea aceea, Domnul a început să trimită împotriva lui Iuda pe Reţin(JT), împăratul Siriei, şi pe Pecah(JU), fiul lui Remalia. 38 Iotam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.

Ahaz, împăratul lui Iuda

16 În al şaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz(JV), fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda. Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David. Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel şi chiar a trecut(JW) pe fiul său prin foc, după urâciunile(JX) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi(JY), pe dealuri şi sub toţi copacii verzi. Atunci(JZ), Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar n-au putut să-l biruiască. În acelaşi timp, Reţin, împăratul Siriei, a adus iarăşi Elatul(KA) sub stăpânirea sirienilor; a izgonit pe evrei din Elat şi sirienii au venit la Elat, unde au locuit până în ziua de azi. Ahaz a trimis soli lui(KB) Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: „Eu sunt robul tău şi fiul tău; suie-te şi izbăveşte-mă din mâna împăratului Siriei şi din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.” Şi Ahaz(KC) a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a(KD) luat, a dus pe locuitori în robie la Chir şi a omorât pe Reţin. 10 Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimis preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut. 11 Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimis din Damasc de împăratul Ahaz şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. 12 La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat(KE) de el şi s-a suit pe el. 13 A ars pe el arderea-de-tot şi darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură şi a stropit pe altar sângele jertfelor de mulţumire. 14 A îndepărtat dinaintea casei altarul(KF) de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte. 15 Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să arzi pe altarul cel mare arderea-de-tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea-de-tot(KG) a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile-de-tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor-de-tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.” 16 Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. 17 Şi împăratul(KH) Ahaz a sfărâmat tăbliile(KI) de la temelie şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea(KJ) de pe boii de aramă, care erau sub ea, şi a pus-o pe o pardoseală de piatră. 18 De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului. 19 Celelalte fapte ale lui Ahaz şi tot ce a făcut el nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 20 Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat(KK) cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Osea, cel din urmă împărat al lui Israel

17 În al doisprezecelea an al lui Ahaz, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel, la Samaria, Osea(KL), fiul lui Ela. A domnit nouă ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca împăraţii lui Israel dinaintea lui. Salmanasar(KM), împăratul Asiriei, s-a suit împotriva lui, şi Osea i s-a supus şi i-a plătit un bir. Dar împăratul Asiriei a descoperit o uneltire la Osea, căci trimisese soli lui So, împăratul Egiptului, şi nu mai plătea pe fiecare an birul împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a închis şi l-a pus în lanţuri într-o temniţă. Şi împăratul(KN) Asiriei a străbătut toată ţara şi s-a suit împotriva Samariei, pe care a împresurat-o timp de trei ani. În al nouălea(KO) an al lui Osea, împăratul Asiriei a luat Samaria şi a dus pe(KP) Israel în robie în Asiria, l-a pus(KQ) să locuiască la Halah şi la Habor, lângă râul Gozan şi în cetăţile mezilor.

Robia asiriană

Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că copiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor, care-i scosese din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, împăratul Egiptului, şi pentru că s-au închinat la alţi dumnezei. Au urmat(KR) obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel şi obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel. Copiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeului lor, lucruri care nu sunt bune. Şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile(KS) străjerilor până la cetăţile întărite. 10 Şi-au ridicat(KT) stâlpi idoleşti şi Astartee(KU) pe orice(KV) deal şi sub orice copac verde. 11 Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca şi neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul. 12 Au slujit idolilor(KW), despre care Domnul le zisese: „Să(KX) nu faceţi lucrul acesta!” 13 Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi prorocii Lui, prin toţi văzătorii(KY), şi le-a zis: „Întoarceţi-vă(KZ) de la căile voastre cele rele şi păziţi poruncile şi rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei prorocii.” 14 Dar ei n-au ascultat, şi-au înţepenit(LA) grumazul, ca şi părinţii lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. 15 N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul(LB) pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic(LC) – şi ei înşişi n-au fost decât(LD) nimic – şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu(LE) se ia după ele. 16 Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi-au făcut(LF) viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteei(LG), s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit(LH) lui Baal. 17 Au trecut(LI) prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la(LJ) ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut(LK) ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. 18 De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel şi i-a îndepărtat de la Faţa Lui. N-a rămas(LL) decât seminţia lui Iuda, 19 şi chiar Iuda(LM) nu păzise poruncile Domnului, Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. 20 Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat(LN) în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea Feţei Lui. 21 Căci Israel(LO) se dezlipise de casa lui David şi făcuse împărat(LP) pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârşească un mare păcat. 22 Copiii lui Israel se dăduseră la toate păcatele pe care le făcuse Ieroboam; nu s-au abătut de la ele 23 până ce Domnul a izgonit pe Israel dinaintea Lui, cum(LQ) vestise prin toţi slujitorii Săi proroci. Şi Israel a fost(LR) dus în robie departe de ţara lui, în Asiria, unde a rămas până în ziua de azi.

Samaritenii

24 Împăratul Asiriei a adus(LS) oameni din Babilon, din(LT) Cuta, din Ava(LU), din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. 25 Când au început să locuiască aici, nu se temeau de Domnul, şi Domnul a trimis împotriva lor nişte lei, care-i omorau! 26 Atunci au spus împăratului Asiriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat şi le-ai aşezat în cetăţile Samariei nu cunosc felul în care să slujească Dumnezeului ţării, şi El a trimis împotriva lor nişte lei care le omoară, pentru că nu cunosc felul în care trebuie să slujească Dumnezeului ţării.” 27 Împăratul Asiriei a dat următoarea poruncă: „Trimiteţi pe unul din preoţii pe care i-aţi luat de acolo în robie; să plece să se aşeze acolo şi să le înveţe felul în care să slujească Dumnezeului ţării.” 28 Unul din preoţii care fuseseră luaţi robi din Samaria a venit de s-a aşezat la Betel şi le-a învăţat cum să se teamă de Domnul. 29 Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe care le locuiau şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de samariteni. 30 Oamenii din Babilon(LV) au făcut pe Sucot-Benot; oamenii din Cut au făcut pe Nergal; cei din Hamat au făcut pe Aşima; 31 cei din Ava(LW) au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau(LX) copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 32 Totodată se închinau şi Domnului şi şi-au făcut preoţi ai înălţimilor, luaţi(LY) din tot poporul: preoţii aceştia aduceau pentru ei jertfe în templele din înălţimi. 33 Astfel se închinau(LZ) Domnului, dar slujeau în acelaşi timp şi dumnezeilor lor, după obiceiul neamurilor de unde fuseseră mutaţi. 34 Până în ziua de astăzi îşi urmează ei obiceiurile de la început: nu se închină Domnului şi nu se ţin nici de legile şi rânduielile lor, nici de legile şi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, căruia i-a pus numele(MA) Israel. 35 Domnul făcuse legământ cu ei şi le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi(MB) de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi(MC) înaintea lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe. 36 Ci să vă temeţi de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu braţul întins(MD); înaintea Lui să vă(ME) închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe. 37 Să păziţi şi să împliniţi(MF) totdeauna învăţăturile, rânduielile, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 38 Să nu(MG) uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. 39 Ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, şi El vă va izbăvi din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri.” 40 Ei n-au ascultat şi au urmat obiceiurile lor de la început. 41 Neamurile acestea(MH) se temeau de Domnul şi slujeau şi chipurilor lor cioplite, şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.

Footnotes

  1. 2 Împăraţilor 4:39 Un fel de castraveţi.

Judecata Domnului asupra lui Ahazia

După moartea lui Ahab, Moab s-a răsculat împotriva lui Israel. S-a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul odăii lui de sus din palatul Samariei şi a zăcut la pat. Atunci a trimis nişte mesageri, zicându-le: „Duceţi-vă şi întrebaţi-l pe Baal-Zebub[a], zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“

Dar un înger[b] al Domnului i-a zis lui Ilie[c] tişbitul: „Scoală-te, du-te să-i întâlneşti pe mesagerii regelui Samariei şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeţi să-l întrebaţi pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“ Apoi Ilie a plecat. Când mesagerii s-au întors la rege, el i-a întrebat:

– De ce v-aţi întors?

– Ne-am întâlnit cu un om, i-au răspuns ei, care ne-a zis astfel: „Întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să-l întrebe pe

Baal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“

– Cum arăta bărbatul care v-a întâlnit şi care v-a spus aceste cuvinte? i-a întrebat el.

– Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins la mijloc cu o curea de piele, i-au răspuns ei.

– Este Ilie tişbitul, a zis el.

Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia a venit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal şi i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori!

10 Dar Ilie i-a răspuns căpeteniei:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. 11 Apoi regele a trimis o altă căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori repede!

12 Dar Ilie i-a răspuns:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. 13 Regele a trimis o a treia căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Această a treia căpetenie s-a dus şi s-a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie şi l-a implorat zicându-i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preţ pe viaţa mea şi pe viaţa acestor cincizeci de slujitori ai tăi! 14 Ştim că focul care s-a coborât din ceruri le-a mistuit deja pe primele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor, dar acum, pune preţ pe viaţa mea!“

15 Atunci îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Însoţeşte-l şi nu te teme de el!“ Ilie s-a dus îndată împreună cu el la rege. 16 El i-a zis regelui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să-L poţi întreba de trimiţi mesageri să-l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!»“

17 Ahazia a murit potrivit Cuvântului Domnului pe care l-a rostit Ilie. Pentru că nu avea nici un fiu, în locul lui a devenit rege Ioram[d]. Era al doilea an al domniei lui Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda.

18 Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

Înălţarea lui Ilie la cer

Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei[e] ieşeau împreună din Ghilgal.

Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au coborât împreună la Betel.

Fiii profeţilor[f], care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine[g]?

– Da, ştiu, le-a răspuns Elisei, dar tăceţi!

Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că s-au dus împreună la Ierihon.

Profeţii care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

– Da, ştiu, a răspuns el, dar tăceţi!

Apoi Ilie i-a zis:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au plecat împreună. Cincizeci de bărbaţi dintre profeţi au venit şi s-au oprit la o anumită distanţă înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.

După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:

– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?

– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.

10 Ilie i-a răspuns:

– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.

11 Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. 13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. 14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. 15 Când au văzut lucrul acesta, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieşit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ. 16 Ei i-au zis:

– Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoşi. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.

– Să nu-i trimiteţi, le-a răspuns el.

17 Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis:

– Trimiteţi-i!

I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. 18 Elisei îi aştepta la Ierihon şi când s-au întors la el, le-a zis:

– Nu v-am spus să nu vă duceţi?

Vindecarea apelor de la Ierihon

19 După aceea, bărbaţii din cetate i-au zis lui Elisei:

– Stăpâne, după cum vezi, aşezarea cetăţii este bună, dar apele sunt rele şi pământul este sterp.

20 – Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el, le-a zis el.

Şi ei i-au adus. 21 Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec aceste ape şi niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“ 22 Şi apele au rămas vindecate până în ziua de azi, potrivit cuvântului rostit de Elisei.

Pedepsirea tinerilor batjocoritori

23 De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“ 24 El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. 25 De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria.

Campania lui Ioram împotriva moabiţilor

Ioram[h], fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doisprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu cum făcuse tatăl său şi mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal[i], pe care-l făcuse tatăl său. El însă a săvârşit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a depărtat de ele.

Meşa, regele Moabului, era crescător de oi şi era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a răsculat împotriva regelui lui Israel. Regele Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat întregul Israel. Pe urmă a trimis un mesaj lui Iehoşafat, regele lui Iuda, zicând:

– Regele Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?

– Vin, a răspuns el. Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi. Pe ce drum vom merge? a întrebat el.

– Pe drumul prin pustia Edomului, a răspuns Ioram.

Regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de şapte zile, n-a mai fost apă pentru oştire şi animale. 10 Atunci regele Israelului a zis:

– Ah! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?

11 Dar Iehoşafat a zis:

– Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care obişnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie[j].

12 Iehoşafat a zis:

– Cuvântul Domnului este cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus la el. 13 Elisei i-a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!

– Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.

14 Elisei a zis:

– Viu este Domnul Oştirilor[k], al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iehoşafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aş băga în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. 15 Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu o harfă.

În timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei 16 şi el a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în această vale groapă lângă groapă, 17 pentru că – aşa vorbeşte Domnul – deşi nu veţi vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre. 18 Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul, astfel că El va da şi pe Moab în mâinile voastre. 19 Voi veţi nimici toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare ogor bun.»“

20 În dimineaţa următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, şi pământul s-a umplut de apă. 21 Atunci toţi moabiţii, când au auzit că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toţi aceia care erau în stare să poarte armele, tineri şi bătrâni, şi au stat la hotar. 22 Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, soarele strălucea deasupra apelor şi moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. 23 „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s-au luptat între ei şi s-au omorât unii pe alţii! Acum, la pradă, Moab!“ 24 Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi i-au bătut pe moabiţi până când aceştia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în ţară şi i-au ucis pe moabiţi. 25 Le-au distrus cetăţile şi toţi bărbaţii au aruncat pietre în toate ogoarele, umplându-le astfel cu pietre. Au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile[l] cetăţii Chir-Hareset, însă prăştiaşii au înconjurat-o şi au cucerit-o.

26 Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să-şi croiască drum până la regele Edomului, dar n-au putut. 27 Atunci a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui şi l-a adus ca ardere de tot pe zidul cetăţii. O mare indignare l-a cuprins pe Israel.[m] Drept urmare Israel s-a retras din Moab, întorcându-se acasă.

Înmulţirea uleiului văduvei

Soţia unuia dintre fiii profeţilor i s-a plâns lui Elisei, zicându-i:

– Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.

Elisei a întrebat-o:

– Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?

– Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu ulei.

– Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine. Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.

Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna ulei în ele. Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:

– Mai adu-mi un vas!

– Nu mai este nici unul, i-a zis el.

Atunci uleiul a încetat să mai curgă.

După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“

Învierea fiului sunamitei

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem pe acoperiş o odaie mică cu pereţi şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“

11 Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie şi s-a odihnit acolo. 12 Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe şunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o şi ea a venit. 13 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ţi răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oştirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“[n]

14 – Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei.

– Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soţul ei este bătrân.

15 – Cheam-o! i-a zis Elisei.

El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.

16 – La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei.

– Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!

17 Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei.

18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii, 19 i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“ 20 După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit. 21 Ea s-a ridicat şi a aşezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat.

22 L-a chemat pe soţul său şi i-a zis:

– Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.

23 Dar el a întrebat-o:

– De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă[o], nici Sabat.

Ea i-a răspuns:

– Fii pe pace!

24 Şi după ce a înşeuat măgăriţa, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îţi voi spune!“ 25 Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Priveşte! Aceasta-i șunamita! 26 Aleargă dar ca să-i ieşi în întâmpinare şi întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soţul ei şi cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“ 27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.“ 28 Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu mă amăgeşti?“ 29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluţi şi, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să aşezi toiagul meu pe faţa copilului.“ 30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat şi a urmat-o. 31 Ghehazi s-a dus înainte, a aşezat toiagul pe faţa băieţelului, dar el n-a scos nici un sunet şi n-a dat nici un semn de viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei şi i-a zis: „Băieţelul nu s-a trezit!“ 32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băieţelul era aşezat mort în patul lui. 33 A intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. 34 Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe copil. S-a întins peste el, punându-şi gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului şi mâinile lui pe mâinile copilului, şi trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori, după care şi-a deschis ochii. 36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe şunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!“ 37 Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul său.

Dregerea mâncării otrăvite

38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce fiii profeţilor primeau învăţătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe ciorbă pentru profeţi!“ 39 Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt. 40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel:

– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!

Şi n-au putut să mănânce din ea.

41 –Aduceţi făină! a zis Elisei.

El a aruncat făină în oală şi a zis:

– Daţi-le acum oamenilor să mănânce!

Şi n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Înmulţirea pâinii

42 A venit un om din Baal-Şalişa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade şi spice proaspete într-un sac. Elisei a zis:

– Dă-le oamenilor să mănânce!

43 Dar slujitorul său a zis:

– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?

– Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci aşa vorbeşte Domnul: „Vor mânca şi va mai şi rămâne!“

44 Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.

Vindecarea lui Naaman

Naaman era conducătorul oştirii regelui Aramului[p]. El era un om important pentru stăpânul său şi totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros[q].

Arameii ieşiseră la luptă în cete şi luaseră captivă o tânără din ţara lui Israel. Ea a ajuns slujitoarea soţiei lui Naaman. Într-o zi ea a zis stăpânei sale: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, el l-ar vindeca de lepra lui.“ Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a făcut de cunoscut tot ce i-a spus tânăra israelită. Şi regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanţi[r] de argint, şase mii se şecheli[s] de aur şi zece rânduri de haine. El i-a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îţi va fi înmânată vei şti că trebuie să-l vindeci pe slujitorul meu, Naaman, de lepra lui.“ După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor şi să înviez? De ce-mi spune să vindec un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută motiv de ceartă cu mine.“

Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Trimite-l la mine şi va şti că există un profet în Israel!“ Naaman a venit cu alaiul său de cai şi care şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 10 Elisei i-a trimis un mesager, spunându-i: „Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori, iar carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat.“ 11 Dar Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va opri înaintea mea şi va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă îşi va pune mâna peste rană şi mă va vindeca de lepră. 12 Nu sunt oare Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele şi să fiu curat?“ Apoi s-a întors şi a plecat plin de mânie. 13 Dar slujitorii lui s-au apropiat de el şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ţi-a spus să te speli ca să fii curat!“ 14 Atunci s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, aşa cum i-a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui a devenit iarăşi ca aceea a unui copilaş şi s-a curăţit. 15 Apoi Naaman împreună cu toţi însoţitorii lui s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui şi i-a zis:

– Acum ştiu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Primeşte, te rog, un dar din partea slujitorului tău.

16 Dar Elisei i-a răspuns:

– Viu este Domnul, al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic.

Şi cu toate că Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul.

17 – Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. 18 Iată totuşi ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon[t] să se închine acolo, sprijinindu-se de braţul meu, mă închin şi eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.

19 Elisei i-a răspuns:

– Du-te în pace.

După ce Naaman a plecat de la el şi a străbătut o anumită distanţă, 20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga şi voi lua ceva de la el.“ 21 Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina şi i-a zis:

– Totul este bine?

22 – Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ţi spun: „Doi tineri dintre fiii profeţilor au venit chiar acum la mine din regiunea muntoasă a lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant[u] de argint şi două rânduri de haine.“

23 Naaman i-a zis:

– Fă-mi, te rog, pe plac şi ia doi talanţi[v].

Naaman a insistat şi i-a pus doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat şi doi slujitori care să-l ajute cu povara. 24 Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. 25 După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său, Elisei.

– De unde vii, Ghehazi? l-a întrebat Elisei.

– Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri, a răspuns el.

26 Dar Elisei i-a zis:

– Oare n-a fost duhul meu cu tine, când s-a coborât omul acela din car şi te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori şi slujitoare? 27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru totdeauna!

Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.

Securea plutitoare

Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei:

– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta.

– Duceţi-vă! le-a răspuns el.

Atunci unul din ei a zis:

– Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi.

– Voi veni! le-a răspuns el.

Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii. Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:

– Ah, stăpâne, era împrumutat!

Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat:

– Unde a căzut?

Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească. Apoi a zis:

– Ridică-l!

El a întins mâna şi l-a luat.

Elisei şi arameii

Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“ Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“ 10 Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori. 11 Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis:

– Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?

12 Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns:

– Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.

13 Şi regele a zis:

– Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă.

Când s-au întors i-au zis:

– Este la Dotan.

14 Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis:

– Ah, stăpâne, ce vom face?

16 – Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

17 Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei. 18 În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei. 19 Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria. 20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

21 Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei:

– Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

22 – Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. 23 Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel.

Foamete în Samaria asediată

24 După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria. 25 Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli[w] de argint, iar un sfert de cab[x] de găinaţ de porumbel[y] – cinci şecheli[z]. 26 Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat:

– Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!

27 Dar el i-a zis:

– Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

28 Apoi regele a continuat:

– Ce problemă ai?

Ea a răspuns:

– Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“ 29 Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat.[aa] Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.

30 Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac. 31 El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“

32 Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor[ab] şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“ 33 În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis:

– Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?

Elisei a zis:

– Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură[ac] de făină cu un şechel[ad] şi două măsuri[ae] de orz cu un şechel.“

Dar ofiţerul pe braţul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu:

– Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.

– Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca!

Asediul este ridicat

La intrarea porţii erau patru leproşi[af] care au zis unul către altul: „De ce să stăm aici până vom muri? Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniţi deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruţa vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“ Şi astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo, pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi care, întocmai ca vuietul unei mari oştiri, şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe monarhii egiptenilor[ag] ca să vină împotriva lor. Astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi au fugit părăsindu-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. Când au ajuns la intrarea în tabără, aceşti leproşi au pătruns într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Pe urmă s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors şi au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus şi le-au ascuns. În cele din urmă şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“

10 Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetăţii şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor şi am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.“ 11 Atunci străjerii au strigat şi au dat de ştire la palat. 12 Regele s-a trezit în toiul nopţii şi le-a zis slujitorilor săi:

– Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Ştiind că suntem înfometaţi, au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate!“

13 Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns:

– Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi a lui Israel, adică vor pieri aşa cum piere toată mulţimea lui Israel. Să trimitem deci şi să vedem ce s-a întâmplat.

14 Au luat două care cu caii lor şi regele i-a trimis pe urmele oştirii Aramului, spunându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.“ 15 Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors şi l-au înştiinţat pe rege. 16 Apoi poporul a ieşit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un şechel, iar două măsuri de orz – cu un şechel, după Cuvântul Domnului.

17 Regele încredinţase paza porţii ofiţerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el. 18 S-a împlinit întocmai cum i-a profeţit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz cu un şechel.“ 19 Atunci ofiţerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.“ 20 Şi într-adevăr aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă şi el a murit.

Femeia sunamită este repusă în drepturi

Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta şi locuieşte pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de şapte ani peste ţară şi ea a şi început.“ Femeia a făcut îndată aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia timp de şapte ani. La sfârşitul celor şapte ani femeia s-a întors din Filistia şi a venit să facă regelui o rugăminte pentru casa şi pământul ei. Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi-i zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa şi pământul ei. Şi Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam şi acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“ Regele a întrebat-o pe femeie şi ea i-a istorisit totul. Apoi regele i-a dat un slujbaş, zicându-i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit ţara şi până acum!“

Hazael ajunge rege al Aramului

Elisei a venit la Damasc. În acest timp Ben-Hadad, regele Aramului, era bolnav. El a fost înştiinţat că a venit omul lui Dumnezeu. Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Domnul prin el, zicându-i: «Mă voi vindeca de boala aceasta? »“ Hazael s-a dus, aşadar, să se întâlnească cu Elisei şi a luat cu el, ca dar, patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis:

– Fiul tău, Ben-Hadad, regele Aramului, m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.

10 Elisei i-a răspuns:

– Du-te şi spune-i: „Cu siguranţă te vei vindeca“, deşi Domnul mi-a arătat că sigur va muri.

11 Apoi el şi-a aţintit privirea spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Şi omul lui Dumnezeu a început să plângă.

12 – De ce plângi, stăpâne? a întrebat Hazael.

– Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israeliţilor, a răspuns el. Vei da foc cetăţilor lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.

13 Hazael i-a zis:

– Cum ar putea slujitorul tău, un biet câine, să poată face un lucru atât de mare?

Domnul mi-a arătat că vei fi regele Aramului, i-a răspuns Elisei.

14 Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care l-a întrebat:

– Ce ţi-a spus Elisei?

– Mi-a spus că sigur te vei vindeca, i-a răspuns el.

15 Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă şi, după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui, care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael.

Domnia lui Iehoram peste Israel

16 În al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoşafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda. 17 El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. 18 El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. 19 Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

20 Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. 21 Atunci Iehoram[ah] a trecut în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră, pe el şi pe conducătorii carelor, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi a scăpat din încercuire, iar armata lui s-a retras[ai]. 22 Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în aceea perioadă s-a răsculat şi Libna.

23 Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 24 Iehoram s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

25 În al doisprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. 26 Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel. 27 Şi el a umblat în căile familiei lui Ahab, făcând ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca şi familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.

28 El s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram. 29 Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care arameii i le pricinuiseră la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.

Iehu uns rege peste Israel

Profetul Elisei l-a chemat pe unul dintre fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-te, ia această sticluţă cu untdelemn şi du-te la Ramot-Ghilad. Când vei ajunge acolo, caută-l pe Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi. Intră, ia-l dintre prietenii lui şi du-l într-o odaie separată. Ia apoi sticluţa cu untdelemn şi toarnă untdelemnul pe capul lui, zicându-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide uşa şi fugi fără să te opreşti.“

Tânărul profet a plecat spre Ramot-Ghilad. Când a ajuns, căpeteniile oştirii stăteau împreună. El a zis:

– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!

– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.

– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.

Iehu s-a sculat şi a intrat în casă. Tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul Domnului. Să nimiceşti familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele slujitorilor Mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului, vărsat de Izabela. Va pieri toată familia lui şi voi nimici pe orice bărbat al lui Ahab, fie sclav, fie liber în Israel. Voi face familiei lui Ahab aşa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi aşa cum am făcut familiei lui Başa, fiul lui Ahia. 10 Câinii o vor mânca pe Izabela pe ogorul din Izreel şi nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis uşa şi a fugit.

11 Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceştia l-au întrebat:

– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?

– Voi îl ştiţi pe omul acesta şi ştiţi ce poate spune, le-a răspuns Iehu.

12 – Minciuni! i-au zis ei. Povesteşte-ne!

Iehu le-a răspuns:

– El mi-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Te ung rege peste Israel!»“

13 Ei s-au grăbit să-şi ia mantiile şi să le pună sub el, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este rege!“

Ioram şi Ahazia ucişi de Iehu

14 Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. (În acea vreme, oştirea lui Ioram se afla la Ramot-Ghilad pentru a-l apăra împotriva lui Hazael, regele Aramului. 15 Fiind rănit, regele Ioram[aj] s-a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)

Aşadar, Iehu a continuat:

– Dacă aceasta este şi dorinţa voastră, atunci nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să vestească aceasta în Izreel.

16 Apoi Iehu a încălecat şi s-a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, se dusese să-l vadă. 17 Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut trupele lui Iehu venind şi a zis:

– Văd nişte trupe venind!

– Trimite îndată un călăreţ ca să-i întâmpine şi să-i întrebe dacă vin cu gânduri de pace, a zis Ioram.

18 Călăreţul a plecat şi, când l-a întâlnit pe Iehu, i-a zis:

– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“

– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!

Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:

– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!

19 Atunci a fost trimis un al doilea călăreţ, care s-a dus la ei şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“

– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!

20 Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:

– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce! După felul cum este mânat carul din frunte, cel ce vine este Iehu, fiul lui Nimşi, căci el mână ca un nebun.

21 – Înhamă! a poruncit Ioram.

După ce au pregătit carul, Ioram, regele lui Israel, şi Ahazia, regele lui Iuda, au plecat fiecare în carul lui să-l întâlnească pe Iehu; şi l-au întâlnit în ogorul izreelitului Nabot. 22 Când l-a văzut Ioram pe Iehu, i-a zis:

– Vii cu gânduri de pace, Iehu?

– Cum pot să vin cu gânduri de pace atâta timp cât desfrânările mamei tale, Izabela, şi vrăjitoriile ei sunt atât de multe? i-a răspuns el.

23 Ioram a întors carul şi a fugit strigându-i lui Ahazia:

– Trădare, Ahazia!

24 Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea şi l-a ţintit pe Ioram între umeri. Săgeata i-a străpuns inima, iar el s-a prăbuşit în car. 25 Iehu i-a zis ofiţerului său, Bidkar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul izreelitului Nabot, căci, adu-ţi aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, Domnul a rostit împotriva lui această hotărâre: 26 «Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui, zice Domnul, şi te voi face cu siguranţă să plăteşti chiar în acest ogor, zice Domnul!»“[ak] Ia-l deci şi aruncă-l pe ogor, potrivit Cuvântului Domnului.

27 Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Omorâţi-l şi pe el!“ Şi l-au lovit în car, la înălţimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido şi a murit acolo.

Footnotes

  1. 2 Regi 1:2 Baal-Zebub înseamnă Domnul (Baal) Muştelor, o parodiere a epitetului Baal-Zebul (Prinţul Baal), Baal fiind zeul canaanit al fertilităţii; peste tot în capitol
  2. 2 Regi 1:3 Sau: Îngerul; Vezi Gen. 16:7-13
  3. 2 Regi 1:3 Ilie (ebr.: Eliahu) înseamnă Domnul (YHWH) este Dumnezeul meu, nume sugestiv pentru misiunea sa; peste tot în carte
  4. 2 Regi 1:17 TM: Iehoram, o variantă a lui Ioram; unele traduceri antice conţin: fratele său, Iehoram, probabil pe baza lui 3:1
  5. 2 Regi 2:1 Elisei (ebr.: Elişa) înseamnă Dumnezeu mântuie
  6. 2 Regi 2:3 Prin fiu se înţelege calitatea de membru al grupului profeţilor, grup care avea probabil şi anumiţi mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei; peste tot în capitol
  7. 2 Regi 2:3 Lit.: de deasupra capului tău; şi în v. 5
  8. 2 Regi 3:1 Ebr.: Iehoram, o variantă a lui Ioram; şi în v. 6
  9. 2 Regi 3:2 Probabil imagini din piatră ale zeului canaanit al fertilităţii
  10. 2 Regi 3:11 Sau: care era slujitorul lui Ilie
  11. 2 Regi 3:14 Ebr.: YHWH Ţevaot; termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  12. 2 Regi 3:25 Lit.: pietrele
  13. 2 Regi 3:27 Sau: O mare mânie s-a aprins împotriva lui Israel.
  14. 2 Regi 4:13 Cu referire la clanul şi familia din care făcea parte; adică: Este cine să aibă grijă de mine.
  15. 2 Regi 4:23 Vezi Num. 28:11-15
  16. 2 Regi 5:1 Siria
  17. 2 Regi 5:1 Termenul ebraic poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; peste tot în acest capitol
  18. 2 Regi 5:5 Un talant măsura aproximativ 30 kg; aproximativ 300 kg
  19. 2 Regi 5:5 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de şechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obişnuit (aproximativ 12 gr) şi cel al Lăcaşului (aproximativ 10 gr); greutatea şechelului a variat în diferite vremuri şi în diferite zone; aproximativ 70 kg
  20. 2 Regi 5:18 Zeul furtunii şi al războiului la aramei, cunoscut şi ca Hadad (Baal la canaaniţi şi fenicieni)
  21. 2 Regi 5:22 Aproximativ 30 kg
  22. 2 Regi 5:23 Aproximativ 60 kg
  23. 2 Regi 6:25 Aproxmativ 1 kg
  24. 2 Regi 6:25 Aproximativ 0,3 l
  25. 2 Regi 6:25 Sau: ceapă sălbatică
  26. 2 Regi 6:25 Aproximativ 60 gr
  27. 2 Regi 6:29 Vezi Lev. 26:29 şi Deut. 28:53, 57; vezi şi Plângeri 4:10
  28. 2 Regi 6:32 Lit.: bătrânii , şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit. bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7)
  29. 2 Regi 7:1 Peste 7 l; şi în vs. 16, 18
  30. 2 Regi 7:1 Aproximativ 12 gr; şi în vs. 16, 18
  31. 2 Regi 7:1 Aproximativ 15 l; şi în vs. 16, 18
  32. 2 Regi 7:3 Vezi nota de la 5:1; şi în v. 8
  33. 2 Regi 7:6 Sau: pe regii hitiţilor sau pe cei din Muzur; vezi şi nota din 1 Regi 10:28 (Muzur sau Musri, era o regiune în Capadocia, Asia Mică); regi ai unor oraşe-stat care apăruseră în nordul Aramului după dispariţia Imperiului Hitit (sf. mileniului II î.Cr.)
  34. 2 Regi 8:21 Ebr.: Ioram, o variantă a lui Iehoram; şi în vs. 23, 24
  35. 2 Regi 8:21 Lit.: iar poporul / armata a fugit la corturile lui
  36. 2 Regi 9:15 Ebr.: Iehoram, o variantă a lui Ioram; şi în vs. 17, 21-24
  37. 2 Regi 9:26 Vezi 1 Regi 21:19