Psalmul 41

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[a],
    căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
    şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
    iar patul în care suferea va fi strâns.

Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
    Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
    „Când va muri şi-i va pieri numele?“
Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
    grăieşte făţarnic[b], în timp ce inima lui adună duşmănie
        pe care o împrăştie când iese afară.
Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
    şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
„O boală necruţătoare l-a atins!
    Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
    cel ce mănâncă pâinea mea,
        şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!

10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
    Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
    prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
    şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.

13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    din veşnicie în veşnicie.
        Amin! Amin!

Footnotes

  1. Psalmii 41:1 Sau: de cel fără ajutor; LXX adaugă: şi de cel sărman
  2. Psalmii 41:6 Sau: nimicuri

Psalmul 41

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David

Ferice de cel(A) ce îngrijeşte de cel sărac!
Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ
şi nu-l(B) laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă:
îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
Eu zic: „Doamne, ai milă de mine!
Vindecă-mi(C) sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine:
„Când va muri? Când îi va pieri numele?”
Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte(D) neadevăruri,
strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău,
şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea
şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
„Este atins rău de tot – zic ei –,
iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
Chiar(E) şi acela cu care trăiam în pace,
în care îmi puneam încrederea şi care(F) mânca din pâinea mea,
ridică şi el călcâiul împotriva mea.
10 Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă,
ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
11 Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti,
dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
12 Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele
şi m-ai(G) aşezat pe vecie înaintea Ta.
13 Binecuvântat(H) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Amin! Amin!