Proverbele 28

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

28 Cel rău^(A) fuge fără să fie urmărit,
dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.
² Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi,
dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte.
³ Un om^(B) sărac care apasă pe cei obijduiţi
este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.
⁴ Cei ce^(C) părăsesc Legea laudă pe cel rău,
dar^(D) cei ce păzesc Legea se mânie pe el.
⁵ Oamenii^(E) dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept,
dar cei ce^(F) caută pe Domnul înţeleg totul.
⁶ Mai^(G) mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui,
decât bogatul care umblă pe căi sucite.
⁷ Cel ce^(H) păzeşte legea este un fiu priceput,
dar cel ce^(I) umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.
⁸ Cine^(J) îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă,
le strânge pentru cel ce are milă de săraci.
⁹ Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea,
chiar^(K) şi rugăciunea lui este o scârbă.
¹⁰ Cine^(L) rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea
cade în groapa pe care a săpat-o,
dar^(M) oamenii fără prihană moştenesc fericirea.
¹¹ Omul bogat se crede înţelept,
dar săracul care este priceput îl cercetează.
¹² Când^(N) biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă,
dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.
¹³ Cine^(O) îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte,
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.
¹⁴ Ferice de omul care^(P) se teme necontenit,
dar^(Q) cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.
¹⁵ Ca un leu^(R) care răcneşte şi ca un urs flămând,
aşa este^(S) cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.
¹⁶ Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire,
dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.
¹⁷ Un om^(T) al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia
fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.
¹⁸ Cine^(U) umblă în neprihănire găseşte mântuirea,
dar cine^(V) umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.
¹⁹ Cine^(W) îşi lucrează câmpul are belşug de pâine,
dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.
²⁰ Un om credincios este năpădit de binecuvântări,
dar^(X) cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.
²¹ Nu este bine să^(Y) cauţi la faţa oamenilor;
chiar pentru^(Z) o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.
²² Un om^(AA) pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească,
şi nu ştie că lipsa va veni peste el.
²³ Cine^(AB) mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă,
decât cel cu limba linguşitoare.
²⁴ Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat
este tovarăş^(AC) cu nimicitorul.
²⁵ Cel lacom^(AD) stârneşte certuri,
dar^(AE) cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.
²⁶ Cine se încrede în inima lui este un nebun,
dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.
²⁷ Cine^(AF) dă săracului nu duce lipsă,
dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.
²⁸ Când^(AG) se înalţă cei răi, fiecare^(AH) se ascunde,
dar, când pier ei, cei buni se înmulţesc.