26 Aşa cum nu se potriveşte zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş,
    tot astfel nu se potriveşte nici onoarea pentru un prost.

Aşa cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica,
    tot astfel nu nimereşte nici blestemul neîntemeiat.

Biciul este pentru cal, căpăstrul pentru măgar,
    şi nuiaua pentru spinarea proştilor.

Nu-i răspunde prostului după prostia lui,
    ca nu cumva să fii tu însuţi ca el!

Răspunde-i prostului după prostia lui,
    ca nu cumva să se considere înţelept!

Cel care trimite un mesaj printr-un prost
    îşi taie singur picioarele şi bea violenţă.

Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase,
    aşa este un proverb în gura unor proşti.

Ca legarea unei pietre în praştie
    aşa este cinstirea unui prost.

Ca un tufiş de spini în mâna unui om beat
    aşa este un proverb în gura unui prost.

10 Ca un arcaş care răneşte pe oricine,[a]
    aşa este cel ce angajează un prost sau un trecător oarecare.

11 Ca un câine care se întoarce la voma lui,
    aşa îşi repetă şi prostul prostiile.

12 Ai văzut vreun om care se consideră înţelept?
    Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.

13 Leneşul spune: „Este un leu pe drum!
    Un leu fioros hoinăreşte pe străzi!“

14 Aşa cum se întoarce uşa pe balamalele ei,
    tot astfel se întoarce şi leneşul în patul lui.

15 Leneşul îşi vâră mâna în blid
    dar este prea obosit să o ducă înapoi la gură.

16 Leneşul se consideră mai înţelept
    decât şapte oameni care răspund cu înţelepciune.

17 Ca un om care prinde un câine de urechi,
    aşa este trecătorul care se bagă într-o ceartă ce nu-l priveşte.

18 Ca un nebun care aruncă
    săgeţi aprinse şi ucigătoare,
19 aşa este omul care înşală pe semenul său
    şi spune: „Doar am glumit!“

20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge
    şi când nu mai este nici un bârfitor, cearta încetează.

21 După cum cărbunele face jar şi lemnul foc,
    tot astfel şi omul certăreţ stârneşte conflicte.

22 Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri;
    ele alunecă până în adâncul stomacului.

23 Ca poleiala de argint peste un vas de lut
    aşa sunt buzele prefăcute şi o inimă rea.

24 Cel ce urăşte se preface cu buzele lui,
    şi în inima lui pregăteşte înşelăciunea.
25 Deşi vorbirea lui este încântătoare, nu-l crede,
    căci şapte ticăloşii sunt în inima lui!
26 Ura lui poate fi ascunsă prin făţărnicie,
    dar răutatea lui va fi descoperită în adunare.

27 Cine sapă o groapă va cădea în ea,
    iar piatra se întoarce chiar peste cel ce o rostogoleşte.

28 Limba mincinoasă urăşte pe cei răniţi de ea
    şi gura linguşitoare aduce ruina.

Footnotes

  1. Proverbe 26:10 Sensul versului în ebraică este nesigur

26 Cum nu se potrivesc zăpada vara şi(A) ploaia în timpul secerişului,
aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica,
aşa nu nimereşte blestemul(B) neîntemeiat.
Biciul(C) este pentru cal, frâul, pentru măgar
şi nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni şi tu cu el.
Răspunde(D) însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept.
Cel ce trimite o solie printr-un nebun
îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea.
Cum sunt picioarele ologului,
aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.
Cum ai pune o piatră în praştie,
aşa este când dai mărire unui nebun.
Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.
10 Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea,
aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi.
11 Cum(E) se întoarce câinele la ce a vărsat,
aşa se întoarce nebunul(F) la nebunia lui.
12 Dacă vezi(G) un om care se crede înţelept,
poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
13 Leneşul(H) zice: „Afară este un leu,
pe uliţe este un leu!”
14 Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei,
aşa se învârteşte leneşul(I) în patul lui.
15 Leneşul îşi vâră mâna în blid
şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură.
16 Leneşul se crede mai înţelept
decât şapte oameni care răspund cu judecată.
17 Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte
este ca unul care apucă un câine de urechi.
18 Ca nebunul care aruncă
săgeţi aprinse şi ucigătoare,
19 aşa este omul care înşală pe aproapele său
şi apoi zice: „Am(J) vrut doar să glumesc!”
20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge,
şi, când nu(K) mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.
21 După cum(L) cărbunele face jăratic şi lemnul foc,
tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.
22 Cuvintele(M) clevetitorului sunt ca nişte prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor.
23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.
24 Cel ce urăşte se preface cu buzele lui
şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
25 Când(N) îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede,
căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26 Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie,
totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.
27 Cine(O) sapă groapa altuia cade el în ea
şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
28 Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea
şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.