Add parallel Print Page Options

14 Femeia(A) înţeleaptă îşi zideşte(B) casa,
iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.
Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul,
dar(C) cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte.
În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar(D) pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.
Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală,
dar puterea boilor aduce belşug de roade.
Un martor(E) credincios nu minte,
dar un martor mincinos spune minciuni.
Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte,
dar pentru omul priceput(F) ştiinţa este lucru uşor.
Depărtează-te de nebun,
căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa.
Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă,
dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.
Cei(G) nesocotiţi glumesc cu păcatul,
dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.
10 Inima îşi cunoaşte necazurile
şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.
11 Casa(H) celor răi va fi nimicită,
dar cortul celor fără prihană va înflori.
12 Multe căi pot(I) părea bune omului,
dar la(J) urmă se văd că duc la moarte.
13 De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită
şi bucuria poate sfârşi(K) prin necaz.
14 Cel cu inima rătăcită se satură(L) de căile lui
şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
15 Omul lesne crezător crede orice vorbă,
dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
16 Înţeleptul(M) se teme şi se abate de la rău,
dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.
17 Cine este iute la mânie face prostii,
şi omul plin de răutate se face urât.
18 Cei proşti au parte de nebunie,
dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni
şi cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.
20 Săracul(N) este urât chiar şi de prietenul său,
dar bogatul are foarte mulţi prieteni.
21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat,
dar(O) ferice de cine are milă de cei nenorociţi.
22 În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc,
dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23 Oriunde se munceşte este şi câştig,
dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.
24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi,
dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.
25 Martorul(P) care spune adevărul scapă suflete,
dar cel înşelător spune minciuni.
26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El
şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
27 Frica(Q) de Domnul este un izvor de viaţă,
ea ne fereşte de cursele morţii.
28 Mulţimea poporului este slava împăratului,
lipsa poporului este pieirea voievodului.
29 Cine(R) este încet la mânie are multă pricepere,
dar cine se aprinde iute face multe prostii.
30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
dar pizma(S) este putrezirea(T) oaselor.
31 Cine(U) asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul(V) său,
dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.
32 Cel rău este doborât de răutatea lui,
dar cel neprihănit(W) chiar şi la moarte trage nădejde.
33 Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută,
dar în(X) mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.
34 Neprihănirea înalţă pe un popor,
dar păcatul este ruşinea popoarelor.
35 Un împărat are plăcere(Y) de un slujitor chibzuit,
dar pe cel de ocară, îl atinge mânia lui.

14 Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa,
    dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
    dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
    dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
    dar puterea boilor aduce belşug de roade.

Martorul adevărat nu înşală,
    dar un martor mincinos spune numai minciuni.

Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte,
    însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

Depărtează-te de omul prost
    pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile,
    dar prostia proştilor înşală.

Proştii glumesc cu păcatul[a],
    dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

10 Inima îşi cunoaşte necazurile ei
    şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

11 Casa celor răi va fi distrusă,
    dar cortul celor drepţi va înflori.

12 Există o cale ce pare dreaptă omului,
    dar la urmă duce spre moarte.

13 Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
    iar bucuria poate sfârşi în întristare.

14 Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
    iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

15 Cel naiv crede orice cuvânt,
    dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

16 Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul,
    dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

17 Cel iute la mânie face prostii
    şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

18 Cei naivi moştenesc prostie,
    dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
    şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

20 Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
    dar bogatul are mulţi prieteni.

21 Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
    dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
    Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

23 În orice muncă grea există şi un câştig,
    dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

24 Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi,
    dar prostia proştilor rodeşte prostie[b].

25 Martorul sincer salvează vieţi,
    dar martorul fals este înşelător.

26 Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură,
    şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
    îndepărtând omul de la cursele morţii.

28 Poporul numeros este slava regelui,
    dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

29 Cel răbdător are mare pricepere,
    dar cine este iute la mânie face prostii.

30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
    dar invidia este putrezirea oaselor.

31 Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său,
    dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

32 Cel rău este doborât de răutatea lui,
    dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

33 Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput
    şi chiar printre proşti se lasă cunoscută[c].

34 Dreptatea înalţă un neam,
    dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

35 Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,
    dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.

Footnotes

  1. Proverbe 14:9 Sau: când este adusă o jertfă pentru păcat
  2. Proverbe 14:24 Sau: dar nesăbuinţa este cununa proştilor
  3. Proverbe 14:33 TM; LXX, Siriacă: / însă de mintea proştilor nu este cunoscută