Plângerile 2
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Jalea Ierusalimului
2 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
A(A) azvârlit din cer pe pământ podoaba(B) lui Israel
şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul(C) picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
2 Domnul a nimicit fără milă(D) toate locuinţele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
şi le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocară(E) împărăţia şi căpeteniile ei.
3 În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Şi-a tras înapoi(F) de la el dreapta înaintea vrăjmaşului
şi a aprins(G) în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
4 Şi-a încordat(H) arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor
şi a prăpădit tot(I) ce era plăcut privirilor;
Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
5 Ca un vrăjmaş a ajuns(J) Domnul, a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat(K) toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile
şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
6 I-a pustiit(L) cortul sfânt ca(M) pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
Domnul(N) a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul
şi, în mânia Lui năpraznică, a lepădat pe împărat şi pe preot.
7 Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat Locaşul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului;
au răsunat(O) strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
8 Şi-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins(P) sfoara de măsurat şi nu Şi-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sunt toate, decât nişte dărâmături triste.
9 Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit şi rupt(Q) zăvoarele.
Împăratul(R) şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege(S) nu mai au
şi chiar prorocii(T) nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului şed(U) pe pământ şi tac;
şi-au presărat(V) ţărână pe cap, s-au încins(W) cu saci;
fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pământ capul.
11 Mi s-au stors ochii(X) de lacrimi, îmi fierb măruntaiele(Y),
mi se varsă ficatul(Z) pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor(AA) şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
12 Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine şi vin?”
Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii,
îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
13 „Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine(AB) să te pun alături şi cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
14 Prorocii tăi(AC) ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare,
nu ţi-au dat pe faţă(AD) nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.
15 Toţi trecătorii(AE) bat din palme(AF) asupra ta,
şuieră şi dau(AG) din cap împotriva fiicei Ierusalimului şi zic:
‘Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă(AH) şi bucuria întregului pământ?’
16 Toţi vrăjmaşii tăi deschid(AI) gura împotriva ta,
fluieră, scrâşnesc din dinţi şi zic: ‘Am(AJ) înghiţit-o!’ ‘Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!’
17 Domnul a înfăptuit ce(AK) hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit(AL) fără milă;
a făcut din tine(AM) bucuria vrăjmaşului,
a înălţat tăria asupritorilor tăi!
18 Inima lor strigă către Domnul…
Zid(AN) al fiicei Sionului, varsă(AO) zi şi noapte şiroaie de lacrimi!
Nu-ţi da niciun răgaz şi ochiul tău să nu aibă odihnă!
19 Scoală-te şi(AP) gemi noaptea când încep străjile!
Varsă-ţi(AQ) inima ca nişte apă înaintea Domnului!
Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,
care(AR) mor de foame la toate(AS) colţurile uliţelor!
20 Uită-Te, Doamne, şi priveşte! Cui i-ai făcut Tu aşa?
Să mănânce(AT) femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor?
Să fie măcelăriţi(AU) preoţii şi prorocii în Locaşul cel Sfânt al Domnului?
21 Copiii şi bătrânii(AV) stau culcaţi pe pământ în uliţe;
fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie;
i-ai(AW) ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat groaza(AX) din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă.
Pe(AY) cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!”
Plângeri 2
Nouă Traducere În Limba Română
Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda
2 Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,[a]
pe fiica Sionului!
A aruncat măreţia lui Israel
din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte
de aşternutul[b] picioarelor Sale.
2 Stăpânul a spulberat fără milă
toate locuinţele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
fortăreţele fiicei lui Iuda;
a aruncat la pământ, în ocară,
regatul şi pe conducătorii lui.
3 În mânia Lui aprigă, a retezat
întreaga putere[c] a lui Israel.
La apropierea duşmanului,
Şi-a retras dreapta de la el;
El a ars în Iacov, ca o văpaie
ce mistuie totul în jurul ei.
4 Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul
şi Şi-a pregătit dreapta;
asemenea unui duşman, a distrus
tot ce era plăcut privirilor.
Şi-a revărsat mânia ca un foc
peste cortul[d] fiicei Sionului.
5 Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş:
l-a spulberat pe Israel,
i-a spulberat toate palatele
şi i-a distrus fortăreţele.
S-au înmulţit bocetele şi vaietele
în mijlocul fiicei lui Iuda.
6 Şi-a devastat Locuinţa[e] ca pe o grădină,
şi-a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile şi Sabatele.
În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat
pe rege şi pe preot.
7 Stăpânul Şi-a respins altarul,
Şi-a abandonat Lăcaşul.
A dat în mâinile vrăjmaşului
zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 Domnul a hotărât să distrugă
zidul fiicei Sionului.
El a întins o linie de măsurat
şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut întăritura şi zidul să plângă,
astfel că ele suferă împreună.
9 Porţile ei au fost îngropate în pământ,
iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse.
Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri,
Legea nu mai este,
iar profeţii ei nu mai primesc
nici o vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
îşi pleacă capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,
fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar şi cum să te alin,
fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
Cine te va putea vindeca?
14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni
false şi amăgitoare;
nu ţi-au scos la iveală păcatele,
ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ţi-au spus oracole
false şi înşelătoare.
15 Toţi trecătorii
bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră şi dau din cap
în faţa fiicei Ierusalimului, zicând:
„Aceasta este cetatea care era numită
întruchiparea perfectă a frumuseţii
şi bucuria întregului pământ?!“
16 Toţi vrăjmaşii tăi
îşi deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâşnesc din dinţi
şi spun: „Am înghiţit-o!
Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o!
Am ajuns s-o vedem!“
17 Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;
Şi-a împlinit cuvântul
pe care îl poruncise încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă,
a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi
şi a înălţat puterea[f] duşmanilor tăi.
18 Strigă către Stăpânul,
o, zid al fiicei Sionului!
Lasă[g] lacrimile să curgă ca un râu
ziua şi noaptea!
Nu-ţi oferi nici un răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19 Ridică-te! Plângi în noapte,
la începutul străjilor![h]
Varsă-ţi inima, asemenea apei,
înaintea Stăpânului!
Ridică-ţi mâinile spre El
pentru viaţa copiilor tăi,
care sunt leşinaţi de foame
la capătul fiecărei străzi.
20 Priveşte, Doamne, şi ia aminte!
Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva?
Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor,
copiii pe care i-au dezmierdat?!
Să fie ucişi preoţii şi profeţii
în Lăcaşul Stăpânului?!
21 Băieţii şi bătrânii
zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi;
fecioarele şi tinerii mei
au căzut răpuşi de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
şi i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat teroarea peste mine,
din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare!
În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat,
nici n-a supravieţuit!
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine
i-a nimicit vrăjmaşul.
Footnotes
- Plângeri 2:1 Sensul în ebraică al versului este nesigur; sau: Cum a umilit-o Stăpânul, în mânia Sa
- Plângeri 2:1 Termenul ebraic se referă la scăunaşul pe care un rege îşi odihnea picioarele, atunci când şedea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1).
- Plângeri 2:3 Lit.: fiecare corn, cornul simbolizând puterea (vezi Ier. 48:25)
- Plângeri 2:4 Cu referire la oraşul Ierusalim
- Plângeri 2:6 Cu referire la Templu
- Plângeri 2:17 Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea
- Plângeri 2:18 Sau: Inima poporului strigă către Stăpânul / O, zid al fiicei Sionului, / lasă
- Plângeri 2:19 În V.T., noaptea era împărţită în trei străji: (1) apus-22:00; (2) 22:00-2:00; (3) 2:00-răsărit (vezi şi Jud. 7:19; 1 Sam. 11:11; Ps. 63:6; Ps. 119:148).
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.