Numeri 14
Nouă Traducere În Limba Română
Rebeliunea poporului şi judecata Domnului
14 Atunci toată adunarea a început să ţipe şi în noaptea aceea poporul a plâns. 2 Toţi israeliţii au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron; întreaga adunare le-a zis:
– Dacă am fi murit în ţara Egiptului sau dacă am fi murit în pustia aceasta! 3 De ce ne aduce Domnul în ţara aceasta? Ca să cădem ucişi de sabie? Soţiile noastre şi copiii noştri vor ajunge pradă; n-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Şi au zis unul către altul:
– Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!
5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a israeliţilor. 6 Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele 7 şi au zis întregii adunări a israeliţilor:
– Ţara pe care am străbătut-o noi ca să o iscodim este o ţară deosebit de bună. 8 Dacă Domnul Îşi găseşte plăcerea în noi, ne va duce în această ţară şi ne-o va da nouă; este o ţară în care curge lapte şi miere. 9 Dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul din ţară, căci îi vom înghiţi de vii. Ei nu mai au nici o protecţie, iar Domnul este cu noi; nu vă temeţi de ei.
10 Dar întreaga adunare a zis să-i omoare cu pietre. Atunci slava Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea israeliţilor. 11 Domnul i-a zis lui Moise:
– Până când Mă va dispreţui poporul acesta? Până când vor refuza să creadă în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le-am făcut între ei? 12 Îi voi lovi cu molimă şi-i voi dezmoşteni, iar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât ei.
13 Dar Moise i-a zis Domnului:
– Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor, 14 şi vor spune locuitorilor acestei ţări. Ei au auzit că Tu, Doamne, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, eşti văzut de ei faţă în faţă, că norul Tău stă peste ei şi că mergi înaintea lor în timpul zilei într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit despre Tine vor zice: 16 „Domnul n-a putut duce acest popor în ţara pe care a jurat că le-o va da şi i-a omorât în pustie.“ 17 De aceea, Te rog, lasă acum ca puterea Domnului să se arate în măreţia ei, după cum ai promis atunci când ai spus: 18 „Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare[a], iertând nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie.[b]“ 19 Te rog, iartă nedreptatea acestui popor, potrivit măreţiei îndurării Tale, aşa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.
20 Domnul a zis:
– I-am iertat aşa cum ai cerut; 21 dar, aşa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul, 22 tot aşa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie şi care totuşi M-au ispitit de zece ori[c] până acum şi n-au ascultat glasul Meu, 23 nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor; nici unul dintre cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea. 24 Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh şi M-a urmat pe deplin, îl voi duce în ţara în care a fost, iar urmaşii lui o vor moşteni. 25 Amalekiţii şi canaaniţii locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceţi-vă şi porniţi spre pustie, pe drumul către Marea Roşie[d].
26 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 27 „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliţii le-au rostit împotriva Mea. 28 De aceea spuneţi-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul, că vă voi face precum aţi vorbit şi voi în auzul Meu: 29 trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toţi cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care aţi fost număraţi şi înscrişi şi care aţi cârtit împotriva Mea, 30 nici unul nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi aşeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi spus că vor fi de jaf, îi voi duce în ţară şi astfel ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o. 32 Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta. 33 Copiii voştri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani şi vor purta vina necredincioşiei voastre până când trupurile voastre îşi vor găsi sfârşitul în pustie. 34 După cum timp de patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veţi purta vina şi astfel veţi cunoaşte respingerea Mea.» 35 Eu, Domnul, am vorbit; cu siguranţă aşa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta îşi va găsi sfârşitul, aici va muri.“
36 Bărbaţii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre ţară, 37 deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre ţară, au murit loviţi de o urgie înaintea Domnului. 38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbaţii care se duseseră să iscodească ţara.
39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliţilor, poporul a fost cuprins de o mare jale. 40 Ei s-au trezit dis-de-dimineaţă şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând:
– Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul, căci ne-am dat seama că am păcătuit.
41 Dar Moise le-a zis:
– De ce continuaţi să încălcaţi porunca Domnului? Nu veţi reuşi. 42 Să nu vă urcaţi pentru că Domnul nu este cu voi şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri. 43 Amalekiţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea loviţi de sabie; fiindcă v-aţi abătut de la Domnul, El nu va fi cu voi.
44 Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălţimile muntelui, chiar dacă Moise şi Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra. 45 Atunci amalekiţii şi canaaniţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins şi i-au zdrobit până la Horma.
Footnotes
- Numeri 14:18 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
- Numeri 14:18 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât şi asupra casei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generaţii (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24)
- Numeri 14:22 Poate fi înţeles fie literal, fie cu sensul: de zeci de ori (de multe ori)
- Numeri 14:25 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
Numeri 14
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Patruzeci de ani în pustie
14 Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul(A) a plâns în noaptea aceea. 2 Toţi copiii(B) lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De(C) ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 4 Şi au zis unul altuia: „Să(D) ne alegem o căpetenie şi să ne(E) întoarcem în Egipt.” 5 Moise(F) şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6 Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua(G), fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele 7 şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe(H) care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată. 8 Dacă Domnul(I) va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară(J) în care curge lapte şi miere. 9 Numai nu vă(K) răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu(L) vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca(M). Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul(N) este cu noi, nu vă temeţi de ei!” 10 Toată(O) adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava(P) Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11 Şi Domnul a zis lui Moise: „Până(Q) când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu(R) va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea, îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine(S) te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.” 13 Moise(T) a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14 Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau(U) că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul(V) Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice: 16 ‘Domnul n-avea(W) putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet(X) la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte(Y) fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’ 19 Iartă(Z) dar fărădelegea poporului acestuia(AA), după(AB) mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.” 20 Şi Domnul a spus: „Iert, cum ai(AC) cerut. 21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot(AD) pământul, 22 atât este de adevărat că toţi(AE) cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece(AF) ori acum şi n-au ascultat glasul Meu, 23 toţi aceia(AG) nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume toţi cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24 Iar pentru că robul Meu Caleb(AH) a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în(AI) totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni. 25 Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi(AJ) în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.” 26 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: 27 „Până când(AK) voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile(AL) copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28 Spune-le: ‘Pe(AM) viaţa Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai(AN) cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi(AO), a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea 30 nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară(AP) de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe(AQ) copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi(AR) nesocotit-o voi. 32 Iar cât despre voi, trupurile(AS) voastre moarte vor cădea în pustie. 33 Şi copiii voştri vor rătăci(AT) patruzeci(AU) de ani în pustie şi vor ispăşi(AV) astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34 După cum(AW) în patruzeci de zile(AX) aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35 Eu(AY), Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele(AZ) adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri’.” 36 Bărbaţii(BA) pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara, 37 oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit(BB) acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică. 38 Numai Iosua, fiul(BC) lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
Neascultarea poporului pedepsit
39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, şi poporul a fost într-o mare(BD) jale. 40 S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!(BE) Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.” 41 Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca(BF) Domnului? Nu veţi izbuti. 42 Nu vă suiţi(BG), căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri. 43 Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut(BH) de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.” 44 Ei s-au îndărătnicit(BI) şi s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei. 45 Atunci(BJ) s-au pogorât amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la(BK) Horma.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
