Legea jertfei de vină

7 Iată^(A) legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt^(B). ² În^(C) locul unde se junghie arderea-de-tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. ³ Să i se aducă toată grăsimea^(D), coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, ⁴ cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. ⁵ Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. ⁶ Toată^(E) partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea, şi anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru^(F) preasfânt. ⁷ Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa^(G) de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea. ⁸ Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. ⁹ Orice jertfă de mâncare^(H) coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. ¹⁰ Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn şi uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.

Legea jertfei de mulţumire

¹¹ Iată^(I) legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului. ¹² Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite^(J) cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn. ¹³ Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine^(K) dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire. ¹⁴ Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea^(L) să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire. ¹⁵ Carnea^(M) jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa. ¹⁶ Dacă aduce^(N) cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. ¹⁷ Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. ¹⁸ Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine^(O) în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios^(P) şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina. ¹⁹ Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, ²⁰ dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie^(Q), va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie^(R) nimicit din poporul său. ²¹ Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune^(S) omenească, fie de^(T) un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune^(U), şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului să fie^(V) nimicit din poporul său’.”

Să nu mănânce grăsimea şi sângele

²² Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²³ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune: ‘Să nu mâncaţi grăsime^(W) de bou, de miel sau de capră. ²⁴ Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi. ²⁵ Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. ²⁶ Să nu mâncaţi^(X) sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. ²⁷ Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!’ ”

Darul de mulţumire

²⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁹ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Cine^(Y) va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire. ³⁰ Să aducă cu mâinile^(Z) lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul^(AA) ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. ³¹ Preotul^(AB) să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul^(AC) să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. ³² Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă^(AD), aducând-o ca dar luat prin ridicare. ³³ Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire. ³⁴ Căci Eu iau din jertfele de mulţumire aduse de copiii lui Israel: pieptul^(AE), care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. ³⁵ Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi. ³⁶ Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din^(AF) ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor’.” ³⁷ Aceasta este legea arderii-de-tot^(AG), a darului^(AH) de mâncare, a jertfei^(AI) de ispăşire, a jertfei^(AJ) pentru vină, a închinării^(AK) în slujba Domnului şi a jertfei de mulţumire^(AL). ³⁸ Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă^(AM) darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.