Reglementări privind celebrarea anului sabatic

25 Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să ţină un Sabat în cinstea Domnului. Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi tai via şi să-i strângi roadele, dar în al şaptelea an să ţii un Sabat deplin pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. Să nu culegi ce va ieşi după seceriş şi să nu aduni strugurii viei tale netăiate[a]; să fie un an de odihnă pentru pământ. Să mănânci ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul anului de odihnă, atât tu, cât şi sclavul sau sclava ta, zilerul, peregrinul, vitele tale şi animalele sălbatice din ţară; tot ce va ieşi din pământ să vă slujească drept hrană.

Reglementări privind celebrarea anului de veselie

Să numeri şapte rânduri de sabat al anilor, adică de şapte ori şapte ani; aşadar şapte rânduri de sabat al anilor sunt patruzeci şi nouă de ani. Apoi să pui să se sune tare din trâmbiţă; în ziua a zecea a lunii a şaptea, în Ziua Ispăşirii, să se sune din trâmbiţă în toată ţara. 10 Să sfinţiţi cel de-al cincizecilea an şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie[b]: fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui şi fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie: să nu semănaţi, să nu culegeţi ce creşte după seceriş şi să nu culegeţi viile netăiate. 12 Acesta este anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncaţi doar ceea ce va creşte de la sine pe ogor.

13 În acest an de veselie să vă întoarceţi, fiecare din voi, la proprietatea voastră.

14 Când veţi vinde ceva semenului vostru sau când veţi cumpăra de la semenul vostru, să nu vă înşelaţi unul pe altul. 15 Când veţi cumpăra de la semenul vostru, să plătiţi socotind anii de la anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preţ, ţinând cont de anii care mai rămân pentru cules. 16 Dacă anii sunt mulţi, atunci să ridici preţul, iar dacă anii sunt puţini, să scazi preţul, pentru că ţi se vinde un anumit număr de secerişuri. 17 Să nu vă înşelaţi unul pe altul, ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

18 Să împliniţi poruncile Mele, să păziţi legile Mele şi să le înfăptuiţi, ca să trăiţi în siguranţă în ţară. 19 Ţara îşi va da rodul, iar voi veţi mânca şi veţi trăi în siguranţă în ea. 20 Dacă vă veţi întreba ce veţi mânca în al şaptelea an, deoarece nu semănaţi şi nu vă strângeţi roadele, 21 atunci să ştiţi că Eu vă voi da binecuvântarea Mea în al şaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. 22 Când veţi semăna în al optulea an, veţi mânca tot din roadele vechi; până în al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.

23 Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că ţara este a Mea, iar voi sunteţi străini şi peregrini înaintea Mea. 24 De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

25 Dacă unul dintre cei din poporul tău va sărăci şi îşi va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, va trebui să vină şi să răscumpere ceea ce el a vândut. 26 Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuşi în stare să poată face răscumpărarea, 27 atunci să socotească anii de la vânzare şi să dea înapoi cumpărătorului diferenţa, după care se poate întoarce la proprietatea lui. 28 Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie; în anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea şi astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.

29 Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. 30 Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului şi a urmaşilor lui; să nu iasă din ea în anul de veselie. 31 Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri vor fi privite la fel ca şi ogoarele ţării; ele vor putea fi răscumpărate, iar cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie.

32 Cât despre cetăţile leviţilor, leviţii vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetăţile lor. 33 Dacă un om cumpără o casă de la leviţi, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul de veselie, întrucât casele din cetăţile leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul israeliţilor. 34 Dar ogoarele din jurul cetăţilor leviţilor nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.

35 Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi devine dependent de tine, tu să-l ajuţi ca şi cum ar fi un străin sau un peregrin; să-l laşi să locuiască la tine. 36 Să nu iei nici un fel de dobândă de la el, ci teme-te de Dumnezeu; lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine. 37 Să nu-i împrumuţi argint cu dobândă şi să nu-i dai mâncare pe camătă. 38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului ca să-ţi dau Canaanul şi să fiu Dumnezeul tău.

39 Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. 40 Să rămână la tine ca ziler sau ca peregrin. Să te slujească până la anul de veselie. 41 Atunci va putea pleca de la tine împreună cu copiii lui şi astfel se va putea întoarce la clanul lui şi la proprietatea părinţilor lui. 42 Căci ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând sclavii. 43 Să nu-i stăpâneşti cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.

44 Cât despre sclavii şi sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poţi cumpăra dintre neamurile din jur. 45 Poţi să-i iei şi dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naşte în ţara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. 46 Îi puteţi lăsa ca moştenire copiilor voştri, iar aceştia să-i moştenească ca pe o proprietate. Ei vor fi sclavii voştri pe viaţă. Cât despre israeliţi, fraţii voştri, nici unul din voi să nu stăpânească peste altul cu asprime.

47 Dacă un străin sau un peregrin se îmbogăţeşte, iar unul din fraţii voştri sărăceşte lângă el şi se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului, 48 după ce s-a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să-l răscumpere una din rudele sale; 49 atât unchiul său, cât şi fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere; sau dacă poate, să se răscumpere singur. 50 Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat. Preţul eliberării sale să fie socotit după numărul de ani, din anul în care a fost vândut până la anul de veselie; perioada în care a fost cu proprietarul va fi preţuită la fel ca perioada preţuită în cazul unui lucrător plătit. 51 Dacă mai rămân însă mulţi ani până la anul de veselie, în funcţie de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. 52 Dacă mai sunt puţini ani până la anul de veselie, atunci să le facă socoteala şi să-şi plătească răscumpărarea în funcţie de aceşti ani. 53 Acesta va fi pentru cumpărătorul său ca un lucrător plătit cu anul; deci să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.

54 Dacă nu va fi răscumpărat în nici unul din aceste feluri, el şi copiii lui să fie eliberaţi la anul de veselie. 55 Israeliţii sunt robii Mei; ei sunt robii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Footnotes

  1. Leviticul 25:5 În ideea de a nu vinde sau strânge ca rezervă; şi în v. 11
  2. Leviticul 25:10 Sau: anul jubiliar. Sensul termenului ebraic este de fapt acele de corn de berbec, fiind tradus în alte locuri cu trâmbiţă (vezi Ex. 19:13; Ios. 6:5); peste tot în capitol

Anul sabatic

25 Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat(A) în cinstea Domnului. Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via şi să strângi roadele. Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. Să nu seceri ce(B) va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul Sabatului lui, să vă slujească de hrană, ţie, robului şi roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine, vitelor tale şi fiarelor din ţara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.

Anul de veselie. Răscumpărarea averilor şi a robilor

Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani. În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în Ziua(C) Ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră 10 şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea. Să vestiţi(D) slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare(E) dintre voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănaţi(F), să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele şi să nu culegeţi via netăiată. 12 Căci este anul de veselie: să-l priviţi ca ceva sfânt. Să mâncaţi ce vă vor da ogoarele(G) voastre. 13 În anul(H) acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moşia lui. 14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu(I) înşele pe fratele lui. 15 Să cumperi de la aproapele tău socotind(J) anii de la anul de veselie, şi el să-ţi vândă socotind anii de rod. 16 Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul şi cu cât vor fi mai puţini ani, cu atât să-l scazi, căci el îţi vinde numai numărul secerişurilor. 17 Niciunul dintre voi să nu înşele(K) deci pe aproapele lui şi să te(L) temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 18 Împliniţi(M) legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le, şi veţi locui fără frică(N) în ţară. 19 Ţara îşi va da roadele, veţi mânca din ele şi vă veţi sătura(O) şi veţi locui fără frică în ea. 20 Dacă veţi zice: «Ce vom(P) mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu(Q) vom semăna şi nu vom strânge roadele?». 21 Eu vă voi(R) da binecuvântarea Mea în anul al şaselea, şi pământul va da roade pentru trei ani. 22 Când(S) veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca tot din vechile(T) roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi. 23 Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara(U) este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte(V) străini şi venetici. 24 De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri. 25 Dacă fratele(W) tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda(X) lui cea mai de aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea, 27 (Y) socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte şi să se întoarcă la moşia lui. 28 Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie(Z), el să se întoarcă la moşia lui şi cumpărătorul să iasă din ea. 29 Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an. 30 Dar, dacă această casă, aşezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne pe veci a cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea. 31 Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca ţarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie. 32 Cât priveşte cetăţile leviţilor(AA) şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare. 33 Cine va cumpăra de la leviţi o casă să iasă în anul(AB) de veselie din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile leviţilor sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. 34 Ogoarele aşezate în(AC) jurul cetăţilor leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci. 35 Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini(AD), fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. 36 Să nu(AE) iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi(AF) de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37 Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă. 38 Eu(AG) sunt Domnul, Dumnezeul tău, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39 Dacă(AH) fratele tău sărăceşte lângă tine şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob. 40 Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. 41 Atunci, să iasă de la tine el şi copiii lui care vor fi(AI) cu el şi să se întoarcă în familia lui, la moşia(AJ) părinţilor lui. 42 Căci ei sunt(AK) slujitorii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând robii. 43 Să nu-l stăpâneşti(AL) cu asprime(AM) şi să te temi(AN) de Dumnezeul tău. 44 Dacă vreţi să aveţi robi şi roabe, să-i luaţi de la neamurile(AO) care vă înconjoară; de la ele să cumpăraţi robi şi roabe. 45 Veţi putea să-i cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui la tine şi din familiile lor, pe care le vor naşte în ţara voastră; ei vor fi averea voastră. 46 Îi puteţi lăsa moştenire(AP) copiilor voştri după voi, ca pe o moşie, şi puteţi să-i ţineţi astfel robi pe veci. Dar cât despre fraţii voştri, copiii lui Israel, nici unul(AQ) din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime. 47 Dacă un străin sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele(AR) tău sărăceşte lângă el şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului, 48 el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din fraţii lui să poată să-l(AS) răscumpere. 49 Unchiul lui sau fiul unchiului lui, sau una din rudele lui de aproape va putea să-l răscumpere sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur(AT). 50 Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie, şi preţul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi preţuiţi ca ai unui(AU) om tocmit cu plată. 51 Dacă mai sunt încă mulţi ani până la anul de veselie, îşi va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora şi să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat; 52 dacă mai rămân puţini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala şi să-şi plătească răscumpărarea după aceşti ani. 53 Să fie la el ca unul tocmit cu anul; şi acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54 Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să(AV) iasă de la el în anul de veselie, el şi copiii lui care vor fi împreună cu el. 55 Căci copiii lui Israel sunt(AW) robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

The Sabbath Year

25 The Lord said to Moses at Mount Sinai,(A) “Speak to the Israelites and say to them: ‘When you enter the land I am going to give you, the land itself must observe a sabbath to the Lord. For six years sow your fields, and for six years prune your vineyards and gather their crops.(B) But in the seventh year the land is to have a year of sabbath rest,(C) a sabbath to the Lord. Do not sow your fields or prune your vineyards.(D) Do not reap what grows of itself(E) or harvest the grapes(F) of your untended vines.(G) The land is to have a year of rest. Whatever the land yields during the sabbath year(H) will be food for you—for yourself, your male and female servants, and the hired worker and temporary resident who live among you, as well as for your livestock and the wild animals(I) in your land. Whatever the land produces may be eaten.

The Year of Jubilee(J)(K)

“‘Count off seven sabbath years—seven times seven years—so that the seven sabbath years amount to a period of forty-nine years. Then have the trumpet(L) sounded everywhere on the tenth day of the seventh month;(M) on the Day of Atonement(N) sound the trumpet throughout your land. 10 Consecrate the fiftieth year and proclaim liberty(O) throughout the land to all its inhabitants. It shall be a jubilee(P) for you; each of you is to return to your family property(Q) and to your own clan. 11 The fiftieth year shall be a jubilee(R) for you; do not sow and do not reap what grows of itself or harvest the untended vines.(S) 12 For it is a jubilee and is to be holy for you; eat only what is taken directly from the fields.

13 “‘In this Year of Jubilee(T) everyone is to return to their own property.

14 “‘If you sell land to any of your own people or buy land from them, do not take advantage of each other.(U) 15 You are to buy from your own people on the basis of the number of years(V) since the Jubilee. And they are to sell to you on the basis of the number of years left for harvesting crops. 16 When the years are many, you are to increase the price, and when the years are few, you are to decrease the price,(W) because what is really being sold to you is the number of crops. 17 Do not take advantage of each other,(X) but fear your God.(Y) I am the Lord your God.(Z)

18 “‘Follow my decrees and be careful to obey my laws,(AA) and you will live safely in the land.(AB) 19 Then the land will yield its fruit,(AC) and you will eat your fill and live there in safety.(AD) 20 You may ask, “What will we eat in the seventh year(AE) if we do not plant or harvest our crops?” 21 I will send you such a blessing(AF) in the sixth year that the land will yield enough for three years.(AG) 22 While you plant during the eighth year, you will eat from the old crop and will continue to eat from it until the harvest of the ninth year comes in.(AH)

23 “‘The land(AI) must not be sold permanently, because the land is mine(AJ) and you reside in my land as foreigners(AK) and strangers. 24 Throughout the land that you hold as a possession, you must provide for the redemption(AL) of the land.

25 “‘If one of your fellow Israelites becomes poor and sells some of their property, their nearest relative(AM) is to come and redeem(AN) what they have sold. 26 If, however, there is no one to redeem it for them but later on they prosper(AO) and acquire sufficient means to redeem it themselves, 27 they are to determine the value for the years(AP) since they sold it and refund the balance to the one to whom they sold it; they can then go back to their own property.(AQ) 28 But if they do not acquire the means to repay, what was sold will remain in the possession of the buyer until the Year of Jubilee. It will be returned(AR) in the Jubilee, and they can then go back to their property.(AS)

29 “‘Anyone who sells a house in a walled city retains the right of redemption a full year after its sale. During that time the seller may redeem it. 30 If it is not redeemed before a full year has passed, the house in the walled city shall belong permanently to the buyer and the buyer’s descendants. It is not to be returned in the Jubilee. 31 But houses in villages without walls around them are to be considered as belonging to the open country. They can be redeemed, and they are to be returned in the Jubilee.

32 “‘The Levites always have the right to redeem their houses in the Levitical towns,(AT) which they possess. 33 So the property of the Levites is redeemable—that is, a house sold in any town they hold—and is to be returned in the Jubilee, because the houses in the towns of the Levites are their property among the Israelites. 34 But the pastureland belonging to their towns must not be sold; it is their permanent possession.(AU)

35 “‘If any of your fellow Israelites become poor(AV) and are unable to support themselves among you, help them(AW) as you would a foreigner and stranger, so they can continue to live among you. 36 Do not take interest(AX) or any profit from them, but fear your God,(AY) so that they may continue to live among you. 37 You must not lend them money at interest(AZ) or sell them food at a profit. 38 I am the Lord your God, who brought you out of Egypt to give you the land of Canaan(BA) and to be your God.(BB)

39 “‘If any of your fellow Israelites become poor and sell themselves to you, do not make them work as slaves.(BC) 40 They are to be treated as hired workers(BD) or temporary residents among you; they are to work for you until the Year of Jubilee. 41 Then they and their children are to be released, and they will go back to their own clans and to the property(BE) of their ancestors.(BF) 42 Because the Israelites are my servants, whom I brought out of Egypt,(BG) they must not be sold as slaves. 43 Do not rule over them ruthlessly,(BH) but fear your God.(BI)

44 “‘Your male and female slaves are to come from the nations around you; from them you may buy slaves. 45 You may also buy some of the temporary residents living among you and members of their clans born in your country, and they will become your property. 46 You can bequeath them to your children as inherited property and can make them slaves for life, but you must not rule over your fellow Israelites ruthlessly.

47 “‘If a foreigner residing among you becomes rich and any of your fellow Israelites become poor and sell themselves(BJ) to the foreigner or to a member of the foreigner’s clan, 48 they retain the right of redemption(BK) after they have sold themselves. One of their relatives(BL) may redeem them: 49 An uncle or a cousin or any blood relative in their clan may redeem them. Or if they prosper,(BM) they may redeem themselves. 50 They and their buyer are to count the time from the year they sold themselves up to the Year of Jubilee.(BN) The price for their release is to be based on the rate paid to a hired worker(BO) for that number of years. 51 If many years remain, they must pay for their redemption a larger share of the price paid for them. 52 If only a few years remain until the Year of Jubilee, they are to compute that and pay for their redemption accordingly.(BP) 53 They are to be treated as workers hired from year to year; you must see to it that those to whom they owe service do not rule over them ruthlessly.(BQ)

54 “‘Even if someone is not redeemed in any of these ways, they and their children are to be released in the Year of Jubilee, 55 for the Israelites belong to me as servants. They are my servants, whom I brought out of Egypt.(BR) I am the Lord your God.(BS)