Judecată asupra întregului pământ

24 „Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul,
    să facă din el o pustie;
va face din suprafaţa sa o ruină
    şi-i va împrăştia locuitorii.
La fel i se va întâmpla preotului, ca poporului,
    stăpânului, ca sclavului său,
stăpânei, ca slujnicei ei,
    celui ce vinde, ca celui ce cumpără,
celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut
    şi celui ce i se datorează, ca datornicului.
Pământul va fi în întregime pustiit
    şi jefuit,
        căci Domnul a rostit acest cuvânt.
Pământul se usucă şi se ofileşte,
    lumea suferă şi se veştejeşte,
        iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.
Pământul este pângărit de propriii săi locuitori,
    care au încălcat legile, au nesocotit poruncile
        şi au rupt legământul cel veşnic.
De aceea un blestem devorează pământul,
    iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina;
de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului,
    doar câţiva fiind cruţaţi.
Mustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte;
    toţi cei cu inima veselă suspină.
Veselia tamburinelor a încetat,
    zgomotul celor ce petrec s-a oprit,
        bucuria lirei s-a sfârşit.
Nu se mai bea vin cântând,
    iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
10 Cetatea pustie stă dărâmată;
    toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
11 Pe străzi ei strigă după vin;
    orice bucurie s-a dus
        şi veselia a fost izgonită din ţară.
12 Cetatea e lăsată în ruine,
    iar poarta îi este sfărâmată.
13 Pe întinderea pământului
    şi în mijlocul popoarelor
va fi ca atunci când se scutură măslinul,
    ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.

14 Ei îşi înalţă glasurile,
    strigă de bucurie
şi aclamă, dinspre apus,
    măreţia Domnului.
15 De aceea voi, cei din răsărit,
    daţi cinste Domnului!
Cei de pe insulele mării,
    slăviţi Numele Domnului,
        Dumnezeul lui Israel!
16 De la marginile pământului
    auzim cântându-se:
        «Slavă Celui Drept!»
Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul!
    Vai de mine!
Înşelătorii înşală,
    înşelătorii înşală cu viclenie!»

17 Groaza, groapa şi cursa te aşteaptă,
    locuitor al pământului!
18 Oricine va fugi la zgomotul groazei
    va cădea în groapă
şi oricine va ieşi din groapă
    va fi prins în cursă.
Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise
    şi temeliile pământului se cutremură.
19 Pământul este făcut fărâme,
    pământul este rupt în bucăţi,
        pământul este zguduit cu putere.
20 Pământul se clatină ca un om beat,
    se leagănă ca o colibă în vânt.
Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu,
    încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.

21 În ziua aceea Domnul va pedepsi
    în înălţimi, oştirea cerului,
        iar pe pământ, pe împăraţii pământului.
22 Vor fi adunaţi împreună,
    ca prizonierii, într-o groapă.
Vor fi închişi într-o închisoare
    şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.
23 Atunci luna va fi umilită
    şi soarele făcut de ruşine,
pentru că Domnul Oştirilor va domni
    pe muntele Sion şi în Ierusalim,
        înaintea bătrânilor Săi, în slavă.

Iuda pustiit

24 Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; cum se întâmplă preotului(A) se întâmplă şi poporului, stăpânului ca şi slugii, stăpânei ca şi slujnicei, vânzătorului ca şi cumpărătorului(B), celui ce dă cu împrumut, ca şi celui ce ia cu împrumut, datornicului, ca şi celui căruia îi este dator. Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, căci ţara(C) a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! De aceea, mănâncă blestemul(D) ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei. Mustul(E) stă trist, via este veştejită; toţi cei ce erau cu inima veselă suspină. A încetat desfătarea timpanelor(F), s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. Nu se mai cântă când se bea vin şi băuturile tari li se par amare celor ce le beau. 10 Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. 11 Pe uliţe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în ţară. 12 Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate. 13 Da, în ţară, în mijlocul popoarelor, este ca(G) atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinelor rămase după culesul viei.

Babilonul nimicit şi Ierusalimul ridicat

14 Ceilalţi însă, care vor mai rămâne, îşi înălţă glasul, scot strigăte de veselie; de pe ţărmurile mării, laudă măreţia Domnului. 15 „Proslăviţi dar pe Domnul în locurile unde străluceşte lumină, lăudaţi Numele(H) Domnului, Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării!” 16 De la marginele pământului auzim cântând: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine!” Jefuitorii(I) jefuiesc, jefuitorii se înverşunează la jaf. 17 Groaza(J), groapa şi laţul vin peste tine, locuitor al ţării! 18 Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă şi cel ce se ridică din groapă se prinde în laţ, căci se deschid stăvilarele(K) de sus şi se clatină temeliile(L) pământului! 19 Pământul(M) se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, 20 pământul se(N) clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade şi nu se mai ridică. 21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii(O) pământului. 22 Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. 23 Luna(P) va fi acoperită de ruşine şi soarele, de groază, căci Domnul oştirilor va împărăţi(Q) pe Muntele(R) Sionului şi la Ierusalim, strălucind de slavă în faţa bătrânilor Lui.