Add parallel Print Page Options

Îmi plânge inima(A) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la(B) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul(C) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.

Read full chapter

Îmi plânge inima pentru Moab!
    Fugarii lui ajung până la Ţoar
        şi până la Eglat-Şelişia.
Plângând,
    ei urcă culmea Luhitului
şi pe drumul Horonaimului
    îşi jelesc nimicirea.

Read full chapter

11 De aceea îmi plânge sufletul(A) pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares.

Read full chapter

11 De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab
    şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.

Read full chapter

De aceea mi s-a umplut inima(A) de nelinişte, m-apucă durerile(B), ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.

Read full chapter

De aceea trupul îmi este plin de durere;
    chinurile m-au cuprins,
        aşa cum o cuprind pe o femeie când naşte.
Ceea ce aud, mă face să leşin,
    iar ceea ce văd, mă înspăimântă.

Read full chapter

De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng(A) cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!’

Read full chapter

De aceea am zis: «Întoarceţi-vă privirile de la mine!
    Lăsaţi-mă să vărs lacrimi amare!
Nu încercaţi să mă mângâiaţi
    pentru distrugerea fiicei poporului meu!»

Read full chapter

„O, de mi-ar fi capul plin(A) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

Read full chapter

O! de mi-ar fi capul un izvor de ape
    şi ochii o fântână de lacrimi!
Aş plânge zi şi noapte
    zdrobirea fiicei poporului meu.

Read full chapter

10 „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite(A) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele(B) au fugit şi au pierit.”

Read full chapter

10 „Voi înălţa o plângere şi un bocet pentru munţi,
    precum şi un cântec de jale pentru păşunile pustiite,
căci sunt arse şi nimeni nu le cutreieră;
    nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului şi-au luat zborul
    şi animalele câmpului au fugit.“

Read full chapter

42 şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Read full chapter

42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!

Read full chapter