14 Dar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor. În ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus, vei râde de împăratul Babilonului, spunând:

«Cum a încetat asupritorul!
    Cum a încetat furia[a] lui!
Domnul a frânt toiagul celor răi
    şi sceptrul conducătorilor,
pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
    cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
    persecutându-le fără cruţare.
Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
    şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
    se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
    nimeni nu vine să ne mai taie!’

Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
    să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
    pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
    pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
10 Toţi vor vorbi
    şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
    ai devenit ca noi!’
11 Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
    împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
    iar viermii îţi sunt învelitoare.

12 Cum ai căzut din ceruri,
    luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
    tu, asupritorul neamurilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
    ‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
    mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
    pe înălţimile din nord![b]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
    şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
    în adâncimile gropii.

16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
    şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
    care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
    care i-a răsturnat cetăţile
        şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’

18 Toţi împăraţii neamurilor,
    toţi se odihnesc în cinste,
        fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
    ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
    cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
    eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
    pentru că ţi-ai distrus ţara
        şi ţi-ai ucis poporul.»

Urmaşii[c] celor ce fac răul
    nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
21 Pregătiţi măcelul fiilor săi,
    datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
    şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!»,
    rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
    voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
23 «Voi face din el un loc pentru bufniţe
    şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
    rosteşte Domnul Oştirilor.

Profeţie împotriva Asiriei

24 Domnul Oştirilor a jurat:

«Cum am plănuit, aşa va fi!
    Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
    şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
    şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»

26 Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
    aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27 Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
    Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“

Profeţie împotriva filistenilor

28 În anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:

29 „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
    pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
    şi un balaur zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
    iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
    da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
31 Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
    Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
    şi rândurile oştirii sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
    «Domnul a întemeiat Sionul,
        iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“

Footnotes

  1. Isaia 14:4 Q, LXX, Siriacă; sensul termenului în TM este nesigur
  2. Isaia 14:13 Sau: adunării, / în nordul îndepărtat; sau: pe înălţimile Ţafonului (canaaniţii credeau că acest munte este locuinţa şi locul de întâlnire al zeilor, asemenea Mt. Olimp la greci)
  3. Isaia 14:20 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic

14 Căci(A) Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi(B) pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii(C) se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua şi-i(D) vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni(E) în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei şi vor stăpâni peste asupritorii lor. Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta(F) cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului şi vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea(G) a încetat, Domnul a frânt toiagul(H) celor răi, nuiaua stăpânitorilor. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare. Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban(I) se bucură de căderea ta şi zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ Locuinţa morţilor(J) se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. 10 Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’ 11 Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi. 12 Cum(K) ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui(L) în cer, îmi voi ridica(M) scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; 14 mă voi sui pe(N) vârful norilor, voi(O) fi ca Cel Preaînalt.’ 15 Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor(P), în adâncimile mormântului! 16 Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare-aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?’ 18 Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul(Q) celor răi. 21 Pregătiţi măcelărirea fiilor din(R) pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul şi să umple lumea cu cetăţi!” 22 „Eu mă voi ridica împotriva lor – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele(S) şi urma(T) Babilonului, pe fiu(U) şi nepot”, zice Domnul. 23 „Voi(V) face din el un culcuş de arici şi o mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oştirilor.

Împotriva Asiriei

24 Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei. Astfel, jugul(W) lui se va lua de pe ei şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.” 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oştirilor a luat această hotărâre(X). Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

Împotriva filistenilor

28 În anul morţii împăratului(Y) Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29 „Nu te bucura, ţara filistenilor, că(Z) s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic şi(AA) rodul lui va fi un balaur zburător. 30 Atunci, cei mai săraci vor putea paşte şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi, dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31 Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte şi şirurile vrăjmaşului sunt strânse.” 32 „Şi ce va răspunde trimişilor poporului?” – „Că Domnul(AB) a întemeiat Sionul şi că cei nenorociţi(AC) din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”

14 The Lord will have compassion(A) on Jacob;
    once again he will choose(B) Israel
    and will settle them in their own land.(C)
Foreigners(D) will join them
    and unite with the descendants of Jacob.
Nations will take them
    and bring(E) them to their own place.
And Israel will take possession of the nations(F)
    and make them male and female servants in the Lord’s land.
They will make captives(G) of their captors
    and rule over their oppressors.(H)

On the day the Lord gives you relief(I) from your suffering and turmoil(J) and from the harsh labor forced on you,(K) you will take up this taunt(L) against the king of Babylon:(M)

How the oppressor(N) has come to an end!
    How his fury[a] has ended!
The Lord has broken the rod(O) of the wicked,(P)
    the scepter(Q) of the rulers,
which in anger struck down peoples(R)
    with unceasing blows,
and in fury subdued(S) nations
    with relentless aggression.(T)
All the lands are at rest and at peace;(U)
    they break into singing.(V)
Even the junipers(W) and the cedars of Lebanon
    gloat over you and say,
“Now that you have been laid low,
    no one comes to cut us down.”(X)

The realm of the dead(Y) below is all astir
    to meet you at your coming;
it rouses the spirits of the departed(Z) to greet you—
    all those who were leaders(AA) in the world;
it makes them rise from their thrones—
    all those who were kings over the nations.(AB)
10 They will all respond,
    they will say to you,
“You also have become weak, as we are;
    you have become like us.”(AC)
11 All your pomp has been brought down to the grave,(AD)
    along with the noise of your harps;(AE)
maggots are spread out beneath you
    and worms(AF) cover you.(AG)

12 How you have fallen(AH) from heaven,
    morning star,(AI) son of the dawn!
You have been cast down to the earth,
    you who once laid low the nations!(AJ)
13 You said in your heart,
    “I will ascend(AK) to the heavens;
I will raise my throne(AL)
    above the stars of God;
I will sit enthroned on the mount of assembly,(AM)
    on the utmost heights(AN) of Mount Zaphon.[b]
14 I will ascend above the tops of the clouds;(AO)
    I will make myself like the Most High.”(AP)
15 But you are brought down(AQ) to the realm of the dead,(AR)
    to the depths(AS) of the pit.(AT)

16 Those who see you stare at you,
    they ponder your fate:(AU)
“Is this the man who shook(AV) the earth
    and made kingdoms tremble,
17 the man who made the world a wilderness,(AW)
    who overthrew(AX) its cities
    and would not let his captives go home?”(AY)

18 All the kings of the nations lie in state,
    each in his own tomb.(AZ)
19 But you are cast out(BA) of your tomb
    like a rejected branch;
you are covered with the slain,(BB)
    with those pierced by the sword,(BC)
    those who descend to the stones of the pit.(BD)
Like a corpse trampled underfoot,
20     you will not join them in burial,(BE)
for you have destroyed your land
    and killed your people.

Let the offspring(BF) of the wicked(BG)
    never be mentioned(BH) again.
21 Prepare a place to slaughter his children(BI)
    for the sins of their ancestors;(BJ)
they are not to rise to inherit the land
    and cover the earth with their cities.

22 “I will rise up(BK) against them,”
    declares the Lord Almighty.
“I will wipe out Babylon’s name(BL) and survivors,
    her offspring and descendants,(BM)
declares the Lord.
23 “I will turn her into a place for owls(BN)
    and into swampland;
I will sweep her with the broom of destruction,(BO)
    declares the Lord Almighty.(BP)

24 The Lord Almighty has sworn,(BQ)

“Surely, as I have planned,(BR) so it will be,
    and as I have purposed, so it will happen.(BS)
25 I will crush the Assyrian(BT) in my land;
    on my mountains I will trample him down.
His yoke(BU) will be taken from my people,
    and his burden removed from their shoulders.(BV)

26 This is the plan(BW) determined for the whole world;
    this is the hand(BX) stretched out over all nations.
27 For the Lord Almighty has purposed,(BY) and who can thwart him?
    His hand(BZ) is stretched out, and who can turn it back?(CA)

A Prophecy Against the Philistines

28 This prophecy(CB) came in the year(CC) King Ahaz(CD) died:

29 Do not rejoice, all you Philistines,(CE)
    that the rod that struck you is broken;
from the root of that snake will spring up a viper,(CF)
    its fruit will be a darting, venomous serpent.(CG)
30 The poorest of the poor will find pasture,
    and the needy(CH) will lie down in safety.(CI)
But your root I will destroy by famine;(CJ)
    it will slay(CK) your survivors.(CL)

31 Wail,(CM) you gate!(CN) Howl, you city!
    Melt away, all you Philistines!(CO)
A cloud of smoke comes from the north,(CP)
    and there is not a straggler in its ranks.(CQ)
32 What answer shall be given
    to the envoys(CR) of that nation?
“The Lord has established Zion,(CS)
    and in her his afflicted people will find refuge.(CT)

Footnotes

  1. Isaiah 14:4 Dead Sea Scrolls, Septuagint and Syriac; the meaning of the word in the Masoretic Text is uncertain.
  2. Isaiah 14:13 Or of the north; Zaphon was the most sacred mountain of the Canaanites.