Iov 37
Nouă Traducere În Limba Română
37 În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură
şi saltă din locul ei.
2 Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său
şi bubuitul care iese din gura Sa!
3 Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg
şi-l trimite până la marginile pământului.
4 Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreţ.
Când I se aude glasul,
El nu opreşte fulgerele.
5 Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit;
El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
6 El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7 El îl opreşte pe orice om din lucrul lui,
pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui[a].
8 Atunci animalele se duc la adăpostul lor
şi rămân în vizuinile lor.
9 Vijelia iese din odaia sa
şi frigul din vânturile cele năprasnice.
10 Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa
şi îngheaţă apele mari.
11 El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăştie norii cu fulgerul Său.
12 Ei se mişcă după călăuzirea Lui
şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
13 El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni
sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea[b].
14 Iov, ia aminte la aceasta!
Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii?
Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
Din pricina întunericului nu ştim să[c] ne apărăm cauza.»
20 Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi
cum străluceşte soarele în ceruri,
după ce vântul le-a înseninat.
22 El vine din nord într-o splendoare de aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
23 Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
24 De aceea oamenii se tem de El;
da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El[d].“
Footnotes
- Iov 37:7 Sau: să recunoască că sunt lucrarea Lui
- Iov 37:13 Vezi nota de la 10:12
- Iov 37:19 Sau: Suntem prea neştiutori / ignoranţi ca să
- Iov 37:24 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; sau: de El, / iar El îi nesocoteşte pe cei cu inima înţeleaptă, expresia cei cu inima înţeleaptă fiind înţeleasă în sens peiorativ
Iov 37
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
37 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot
şi sare din locul ei.
2 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor
şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4 Apoi se aude un bubuit(A), tună cu glasul Lui măreţ,
şi nu mai opreşte fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruri(B) mari pe care noi nu le înţelegem.
6 El zice zăpezii(C): ‘Cazi pe pământ!’
Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,
pentru ca toţi să se recunoască(D) de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică se(E) trage într-o peşteră
şi se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine de la miazăzi
şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflarea(F) Lui, face gheaţa
şi micşorează locul apelor mari.
11 Încarcă norii cu aburi
şi-i risipeşte scânteietori;
12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinirea(G) a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
13 Îi face să pară ca o nuia(H)
cu care loveşte pământul(I)
sau ca un semn al(J) dragostei Lui.
14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!
Priveşte(K) liniştit minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 Înţelegi(L) tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui ştiinţă este(M) desăvârşită?
17 Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele
când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
18 Poţi tu să întinzi(N) cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor,
dar va trece un vânt şi-l va curăţi.
22 De la miazănoapte ne vine aurora
şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge(O),
căci este mare în(P) tărie,
dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
24 De aceea, oamenii trebuie să se teamă(Q) de El;
El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred(R) înţelepţi.”
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
