31 Făcusem un legământ cu ochii^(A) mei,
şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
² Dar ce soartă mi-a păstrat^(B) Dumnezeu de sus?
Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
³ Pieirea nu-i oare pentru cel rău
şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
⁴ N-a cunoscut^(C) Dumnezeu căile mele?
Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
⁵ Dacă am umblat cu minciuna,
dacă mi-a alergat piciorul după înşelăciune,
⁶ să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,
şi-mi va vedea neprihănirea!
⁷ De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă,
de mi-a urmat inima^(D) ochii,
de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
⁸ atunci eu^(E) să semăn, şi altul să secere
şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
⁹ Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,
dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
¹⁰ atunci nevastă-mea să macine pentru altul^(F)
şi s-o necinstească alţii!
¹¹ Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,
o fărădelege^(G) vrednică să fie pedepsită de judecători,
¹² un foc care mistuie până la nimicire
şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
¹³ De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele
când se certa cu mine,
¹⁴ ce aş putea să fac când se ridică^(H) Dumnezeu?
Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
¹⁵ Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut^(I) şi pe el?
Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
¹⁶ Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau,
dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
¹⁷ dacă mi-am mâncat singur pâinea,
fără ca orfanul să fi avut şi el partea lui din ea,
¹⁸ eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată,
eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
¹⁹ dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine,
pe cel lipsit neavând învelitoare,
²⁰ fără ca inima lui să mă fi binecuvântat^(J),
fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
²¹ dacă am ridicat mâna împotriva orfanului^(K),
pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
²² atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură,
să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
²³ Căci mă temeam^(L) de pedeapsa lui Dumnezeu
şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
²⁴ Dacă mi-am pus^(M) încrederea în aur,
dacă am zis aurului: ‘Tu eşti nădejdea mea’;
²⁵ dacă m-am îngâmfat^(N) de mărimea averilor mele,
de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
²⁶ dacă am privit^(O) soarele când strălucea,
luna când înainta măreaţă
²⁷ şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină;
dacă le-am aruncat sărutări^[a], ducându-mi mâna la gură –
²⁸ şi aceasta este tot o fărădelege^(P) care trebuie pedepsită de judecători,
căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –;
²⁹ dacă m-am bucurat de nenorocirea^(Q) vrăjmaşului meu,
dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
³⁰ eu, care n-am dat voie^(R) limbii mele să păcătuiască,
să-i ceară moartea cu blestem;
³¹ dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:
‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’;
³² dacă petrecea străinul^(S) noaptea afară,
dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
³³ dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca^(T) oamenii^[b],
şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
³⁴ pentru că mă temeam de mulţime^(U),
pentru că mă temeam de dispreţul
familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul…
³⁵ Oh, de aş găsi pe cineva să^(V) m-asculte!
Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel^(W) Atotputernic!
Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
³⁶ Ca să-i port scrisoarea pe umăr,
s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
³⁷ să-i dau socoteală de toţi paşii mei,
să mă apropii de el ca un domn.
³⁸ Dacă pământul meu strigă împotriva mea
şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
³⁹ dacă i-am mâncat^(X) roada fără s-o fi plătit
şi dacă am^(Y) întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
⁴⁰ atunci să crească spini^(Z) din el în loc de grâu
şi neghină în loc de orz!”
Sfârşitul cuvintelor lui Iov.