Iov 30
Nouă Traducere În Limba Română
30 Dar acum ei mă batjocoresc,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici
să-i pun printre câinii turmei mele.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3 Epuizaţi de sărăcie şi de foame,
cutreierau pustia[a],
noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,
4 smulgeau nalbă dintre arbuşti,
mâncau chiar şi[b] rădăcini de verigel.
5 Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor,
striga lumea după ei ca după nişte hoţi.
6 Ei locuiau în văi uscate,
între stânci şi-n gropile pământului.
7 Urlau printre tufişuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8 Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume,
ei au fost izgoniţi din ţară.
9 Dar acum ei cântă, râzând de mine;
am devenit de pomină printre ei.
10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.
11 Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului[c] şi m-a smerit,
ei nu mai au frâu faţă de mine.
12 La dreapta mea se ridică o gloată.[d]
Ei întind curse picioarelor mele
şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13 Îmi nimicesc cărările,
îmi măresc necazul
şi nimeni nu-i opreşte[e].
14 Ajung la mine ca printr-o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15 Spaimele mă copleşesc,
demnitatea mi-e smulsă ca de vânt,
siguranţa mea se risipeşte ca un nor.
16 Sufletul mi-e vărsat din mine,
m-au cuprins zilele suferinţei.
17 Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n-au odihnă.
18 Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19 El m-a aruncat în noroi
şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20 Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine[f].
21 Ai devenit crud cu mine,
mă loveşti cu tăria mâinii Tale,
22 mă ridici deasupra vântului
şi mă arunci în furia furtunii.
23 Ştiu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toţi cei vii.
24 Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit,
când strigă după ajutor în necazul său.
25 N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?
26 Dar când aşteptam binele, a venit răul
şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.
27 Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zile de suferinţă vin peste mine.
28 Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.
29 Am ajuns frate cu şacalii
şi tovarăş cu struţii.
30 Pielea mi se înnegreşte şi cade,
şi oasele îmi ard de febră.
31 Lira îmi este instrument de jale,
iar fluierul meu scoate sunete de plâns.
Iov 30
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
30 Şi acum… am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,
pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,
când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3 Sfrijiţi de sărăcie şi foame,
fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei
şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.
5 Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor,
strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6 Locuiesc în văi îngrozitoare,
în peşterile pământului şi în stânci.
7 Urlă printre tufişuri
şi se adună sub mărăcini.
8 Fiinţe mârşave şi dispreţuite,
sunt izgoniţi din ţară.
9 Şi acum(A), astfel de oameni mă pun în cântecele lor,
am ajuns de batjocura lor.
10 Mă urăsc, mă ocolesc,
mă scuipă(B) în faţă.
11 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc,
nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea
şi îmi împing picioarele,
şi îşi croiesc(C) cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
13 Îmi nimicesc cărarea
şi lucrează ca să mă prăpădească,
ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14 Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,
se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15 Mă apucă groaza.
Slava îmi este spulberată ca de vânt,
ca un nor a trecut fericirea mea.
16 Şi acum, mi se topeşte(D) sufletul în mine
şi m-au apucat zilele suferinţei.
17 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele,
durerea care mă roade nu încetează.
18 De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa,
mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi
şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20 Strig către Tine şi nu-mi răspunzi;
stau în picioare şi nu mă vezi.
21 Eşti fără milă împotriva mea,
lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt
şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23 Căci ştiu că mă duci la moarte,
în locul unde(E) se întâlnesc toţi cei vii.
24 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile?
Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25 Nu plângeam(F) eu pe cel amărât?
N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26 Mă aşteptam la fericire,
şi când colo, nenorocirea(G) a venit peste mine;
trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare,
m-au apucat zilele de durere.
28 Umblu înnegrit(H), dar nu de soare.
Mă scol în plină adunare şi strig după ajutor.
29 Am ajuns frate(I) cu şacalii,
tovarăş cu struţii.
30 Pielea(J) mi se înnegreşte şi cade,
iar oasele(K) îmi ard şi se usucă.
31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale
şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
