Plângerea lui Iov

După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut. Iov a zis:

„Să piară ziua în care m-am născut
    şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
Prefacă-se în întuneric ziua aceea!
    Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri,
        iar lumina să nu strălucească peste ea!
Negura şi bezna[a] să o cuprindă,
    norii să o acopere,
        întunecimea zilei să o înspăimânte!
Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
    Să nu se bucure între zilele din an,
        să nu fie numărată între luni!
Da, noaptea aceea să fie stearpă,
    să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele[b],
    de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul[c]!
Stelele zorilor ei să fie întunecate,
    să dorească lumina, dar să nu o primească!
        Să nu vadă pleoapele dimineţii,
10 pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele
    şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

11 De ce n-am murit la naştere
    şi n-am pierit când am ieşit din pântece?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
    şi sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aş fi stat culcat şi liniştit,
    aş fi dormit şi m-aş fi odihnit
14 cu împăraţii şi sfetnicii pământului,
    care şi-au zidit falnice morminte,
15 cu prinţii care au avut aur,
    care şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură,
    ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo cei răi nu te mai necăjesc
    şi acolo cei obosiţi se odihnesc.
18 Acolo prizonierii se bucură,
    nu mai aud glasul asupritorului.
19 Şi cel mic şi cel mare sunt acolo,
    iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
    şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
    care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
    şi de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
    şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Gemetele îmi sunt pâinea,
    şi suspinele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea
    şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici tihnă,
    n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

Footnotes

  1. Iov 3:5 Sau: umbra morţii
  2. Iov 3:8 Sau: marea
  3. Iov 3:8 Monstru mitic marin

Plângerea lui Iov

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

A luat cuvântul şi a zis:

„Blestemată(A) să fie ziua în care m-am născut
şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
S-o cuprindă întunericul(B) şi umbra morţii,
nori groşi să vină peste ea
şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce(C) ştiu să întărâte leviatanul[a]
să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aştepte lumina
şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11 De ce(D) n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi(E) care să mă primească?
Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit,
aş dormi şi m-aş odihni
14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ,
care şi-au zidit falnice(F) morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
şi şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aş mai fi în viaţă,
aş fi ca o stârpitură(G) îngropată,
ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace,
nu mai aud(H) glasul asupritorului;
19 cel mai mic şi cel mare sunt totuna acolo,
şi robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă(I) Dumnezeu lumină celui ce suferă
şi viaţă celor amărâţi(J) la suflet,
21 care aşteaptă(K) moartea şi nu vine;
măcar că o doresc mai mult decât o comoară(L),
22 care n-ar mai putea de bucurie
şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,
pe care îl îngrădeşte(M) Dumnezeu din toate părţile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
şi jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă,
şi necazul dă peste mine.”

Footnotes

  1. Iov 3:8 Sau: crocodil.