27 Iov şi-a continuat discursul şi a zis:

„Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate,
    Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
că atâta vreme cât am suflare,
    cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
    şi limba mea nu va spune nimic înşelător.
Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
    îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
Îmi voi susţine neclintit dreptatea,
    inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.
Fie ca duşmanul meu să se poarte ca cel rău
    şi împotrivitorul meu ca cel nedrept.
Ce nădejde mai are cel lipsit de evlavie
    când Dumnezeu îi taie firul vieţii,
        când Dumnezeu îi ia viaţa?
Îi va auzi Dumnezeu strigătul
    când va veni necazul asupra lui?
10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic?
    Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11 Vă voi învăţa despre puterea lui Dumnezeu!
    Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.
12 Voi înşivă aţi văzut toate acestea.
    De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?
13 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău
    şi moştenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.
14 Dacă i se înmulţesc copiii, soarta lor este sabia
    şi urmaşii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.
15 Ciuma îi va îngropa urmaşii,
    iar văduvele acestora nu-i vor jeli.
16 Deşi el adună argintul precum adună ţărâna
    şi hainele precum grămezile de lut,
17 lucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept,
    iar cel nevinovat va împărţi argintul lui.
18 Casa zidită de el este ca cea a unei molii,
    ca o colibă făcută de un străjer.
19 Când se culcă e bogat, dar nu va mai fi aşa;
    când îşi deschide ochii toate s-au dus.
20 Spaimele îl cuprind ca un şuvoi;
    o vijelie îl smulge în timpul nopţii.
21 Vântul de răsărit îl ia şi îl duce,
    îl smulge din locul său ca o furtună.
22 Vuieşte asupra lui fără milă
    când el fuge grăbit de puterea lui.
23 Îi bate din palme în derâdere
    şi-l goneşte cu glas şuierător.

Cel din urmă răspuns al lui Iov

27 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:

„Viu este Dumnezeu, care(A) nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
că, atâta vreme cât voi avea suflet
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra(B) nevinovăţia.
Ţin(C) să-mi scot dreptatea
şi nu voi slăbi; inima(D) nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău
şi potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
Ce(E) nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
Îi ascultă(F) Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 Este(G) Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând;
pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13 Iată(H) soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 Dacă(I) are mulţi fii, îi are pentru sabie
şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă,
şi văduvele(J) lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca ţărâna,
dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
şi de argintul lui omul fără prihană(K) are parte.
18 Casa lui este ca aceea(L) pe care o zideşte molia,
ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19 Se culcă bogat şi moare despuiat;
deschide ochii şi totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca nişte(M) ape
şi noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia şi se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
şi cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
şi-l fluieră la plecarea din locul lui.