Desemnarea cetăţilor de refugiu

20 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: ² „Spune-le israeliţilor: «Alegeţi-vă cetăţile de refugiu despre care

v-am vorbit prin Moise. ³ Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigaşul care va omorî fără voie o persoană (adică din greşeală) şi care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui.

⁴ Când se va refugia într-una dintre aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii acelei cetăţi şi să le spună celor din sfatul bătrânilor acelei cetăţi ce i s-a întâmplat. Ei să-l primească în cetate şi să-i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. ⁵ Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâinile lui, deoarece el l-a ucis fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte. ⁶ Ucigaşul să rămână în cetatea aceea până se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat şi^[a] până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea şi în casa sa.»“

⁷ Ei au pus deoparte Kedeşul, în Galileea, în regiunea muntoasă a lui Neftali, Şehemul, în regiunea muntoasă a lui Efraim şi Chiriat-Arba (Hebron), în regiunea muntoasă a lui Iuda; ⁸ iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Beţerul, în pustie, în podişul seminţiei lui Ruben; Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminţiei lui Gad şi Golanul, în Başan, pe teritoriul seminţiei lui Manase. ⁹ Acestea erau cetăţile alese pentru toţi israeliţii şi pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaş care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo şi să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se prezenta în faţa adunării.