Supuneţi-vă lui Dumnezeu!

De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea[a], din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre? Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. Adulteri ce sunteţi! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul[b] pe care l-a pus să locuiască în noi.“[c]? Însă El dă un har şi mai mare. De aceea Scriptura spune:

„Dumnezeu este împotriva celor mândri,
    dar celor smeriţi El le dă har.“[d]

Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului[e], şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire! Întristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare! 10 Smeriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!

11 Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti un împlinitor al Legii, ci un judecător. 12 Unul singur este Dătătorul Legii şi Judecătorul, şi anume Cel Care poate să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti să-l judeci pe semenul tău?!

13 Ascultaţi acum voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga!“ 14 Şi nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare. 15 În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“ 16 Pe când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea. 17 Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat.

Footnotes

  1. Iacov 4:1 Lit.: de aici
  2. Iacov 4:5 Sau: Duhul
  3. Iacov 4:5 Sau: Duhul pe care Dumnezeu l-a pus să locuiască în noi tânjeşte cu gelozie; nu există nici un citat ca acesta în Scriptură (fie Iacov se referă la o învăţătură evidentă din Scripturi, care nu se află în această formă exactă într-un verset anume, fie Iacov citează o versiune a VT de care nu mai dispunem)
  4. Iacov 4:6 Vezi Prov. 3:34
  5. Iacov 4:7 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator

De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care(A) se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi(B) şi nu căpătaţi, pentru că(C) cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. Suflete preacurvare!(D) Nu ştiţi că prietenia(E) lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine(F) vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul(G), pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu(H) stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”. Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă(I) diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă(J) de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă(K) mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă(L) inima, oameni(M) cu inima împărţită! Simţiţi-vă(N) ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare: 10 Smeriţi-vă(O) înaintea Domnului, şi El vă va înălţa. 11 Nu(P) vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau(Q) judecă pe fratele său vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. 12 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care(R) are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu(S) cine eşti de judeci pe aproapele tău? 13 Ascultaţi(T), acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!” 14 Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur(U), care se arată puţintel, şi apoi piere. 15 Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va(V) vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”. 16 Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice(W) laudă de felul acesta este rea. 17 Deci cine(X) ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!