Add parallel Print Page Options

30 Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima(A) pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns(B) acolo.

Read full chapter

30 Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo.

Read full chapter

15 Poate(A) o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar(B) chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.

Read full chapter

15 «Dar oare poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează
    sau să nu aibă milă de rodul pântecelui său?
Şi chiar dacă ea ar uita,
    Eu nu te voi uita!

Read full chapter

20 Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde(A) inima în Mine pentru el şi voi avea milă(B) negreşit de el, zice Domnul.

Read full chapter

20 Nu este Efraim fiul Meu cel scump,
    copilul în care Îmi găsesc plăcerea?
Căci deşi vorbesc adesea împotriva lui,
    tot Îmi aduc aminte de el.
Inima Îmi tânjeşte după el
    şi voi avea negreşit milă de el, zice Domnul.“

Read full chapter

Cum(A) să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ţi fac ca Admei(B)? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima(C) în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!

Read full chapter

Totuşi cum să te dau, Efraime?
    Cum să te predau, Israele?
Cum aş putea să-ţi fac ca Admei?
    Sau să mă port cu tine ca şi cu Ţeboimul?
Mi se zbate inima în Mine
    şi toată fiinţa-Mi freamătă de compasiune.

Read full chapter