Visele lui Faraon

41 După doi ani, Faraon a visat că stătea pe malul Nilului şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci urâte şi sfrijite, care s-au aşezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. Vacile urâte şi sfrijite le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci Faraon s-a trezit din somn. Apoi a adormit din nou şi a avut un alt vis: şapte spice de grâne, grase şi bune, creşteau pe acelaşi pai. După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit din somn; acestea au fost visele sale.

Dimineaţa duhul său era tulburat; el a trimis să-i cheme pe toţi magicienii şi pe toţi înţelepţii Egiptului, cărora le-a istorisit visele, dar nimeni n-a putut să i le interpreteze. Atunci căpetenia paharnicilor i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc astăzi aminte de greşeala mea[a]; 10 Faraon s-a mâniat odată pe slujitorii săi şi ne-a pus sub pază, în casa conducătorului gărzii[b], pe mine şi pe căpetenia brutarilor. 11 El şi cu mine am avut în aceeaşi noapte câte un vis, fiecare vis având o interpretare proprie. 12 Împreună cu noi, se afla acolo şi un tânăr evreu, sclav al conducătorului gărzii. I-am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis o interpretare proprie. 13 Şi s-a întâmplat exact aşa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a repus în slujbă, iar pe brutar l-a spânzurat.“ 14 Atunci Faraon a trimis după Iosif, iar el a fost scos repede din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a prezentat înaintea lui Faraon. 15 Acesta i-a zis:

– Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi interpreta un vis imediat ce-l auzi.

16 – Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns prielnic, i-a răspuns Iosif.

17 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:

– Am visat că stăteam pe malul Nilului 18 şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. 19 După ele au ieşit alte şapte vaci mici, foarte urâte şi sfrijite. Niciodată n-am văzut vaci atât de urâte în toată ţara Egiptului. 20 Vacile sfrijite şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci grase; 21 dar după ce le-au mâncat, nimeni nu şi-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, pentru că erau la fel de sfrijite ca şi înainte. Apoi m-am trezit. 22 Am adormit din nou şi am avut un alt vis: şapte spice de grâne, pline şi bune, creşteau pe acelaşi pai. 23 După ele au răsărit şapte spice uscate, slabe şi arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus magicienilor aceste vise, dar nici unul nu mi le-a putut explica.

25 Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:

– Visele lui Faraon reprezintă acelaşi lucru; Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. 26 Cele şapte vaci bune reprezintă şapte ani, iar cele şapte spice bune reprezintă tot şapte ani; este un singur vis. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după primele, reprezintă şapte ani, ca şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele reprezintă şapte ani de foamete. 28 Se va întâmpla exact aşa cum i-am spus lui Faraon; Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29 Vor veni şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 După ei vor veni şapte ani de foamete, astfel încât tot belşugul din ţara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii ţara; 31 belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte grea. 32 Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va împlini în curând. 33 De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput şi înţelept şi să-l pună conducător peste ţara Egiptului. 34 Faraon să rânduiască supraveghetori peste ţara Egiptului şi să ia o cincime din rodul ţării în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Ei să strângă toată hrana din aceşti ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăţi sub stăpânirea lui Faraon şi să le păzească. 36 Hrana aceea va fi o rezervă pentru ţară în cei şapte ani de foamete care vor veni peste ţara Egiptului, astfel încât ţara să nu piară în timpul foametei.

Înălţarea lui Iosif

37 Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul. 38 Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu[c]?“ 39 Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:

– Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine. 40 De aceea tu vei fi conducător peste curtea mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău; doar în ce priveşte tronul, eu voi fi mai mare decât tine. 41 Aşadar, te-am pus conducător peste toată ţara Egiptului.

42 Faraon şi-a scos inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subţire, iar în jurul gâtului i-a pus un lanţ de aur. 43 Apoi l-a pus în carul care venea după al său[d] şi înaintea lui se striga: „Plecaţi genunchiul!“[e] Astfel, Faraon l-a pus pe Iosif conducător peste tot Egiptul. 44 De asemenea, el i-a mai spus lui Iosif:

– Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului.“

45 Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah[f] şi i-a dat-o de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On[g]. Iosif a plecat prin ţara Egiptului. 46 El avea treizeci de ani când a intrat în slujba monarhului Egiptului. Iosif a ieşit de la Faraon şi a călătorit prin tot Egiptul. 47 În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit foarte mult. 48 În timpul acestor şapte ani de belşug din ţara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în cetăţi; în fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49 Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. 51 Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase[h], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.“ 52 Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim[i], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara durerii mele.“

53 Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit 54 şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ 56 Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. 57 Şi, pentru că în întreaga lume foametea era grea, oameni din toate ţările veneau în Egipt ca să cumpere grâne de la Iosif.

Footnotes

  1. Geneza 41:9 LXX (probabil cu referire la uitarea promisiunii); TM: păcatele mele (probabil cu referire la motivul pentru care fusese închis)
  2. Geneza 41:10 Vezi nota de la 37:36; şi în v. 12
  3. Geneza 41:38 LXX; TM lasă de înţeles şi duhul zeilor, fiind foarte puţin probabil ca Faraon să fi avut o convingere religioasă monoteistă
  4. Geneza 41:43 Sau: în cel de-al doilea car al său; ori: în carul celui de-al doilea în rang după el
  5. Geneza 41:43 Sau: Atenţiune!. Sensul şi originea termenului original este nesigură
  6. Geneza 41:45 Sensul numelui este nesigur
  7. Geneza 41:45 Gr. Heliopolis („Cetatea Soarelui“), un important centru al cultului lui Ra; şi în v. 50
  8. Geneza 41:51 Manase sună asemănător cu termenul ebraic pentru a face să uite
  9. Geneza 41:52 Efraim sună asemănător cu termenul ebraic pentru de două ori roditor

Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon

41 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele, pe marginea râului. Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit. A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai. Şi după ele au răsărit alte şapte spice, slabe şi arse de vântul de răsărit. Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul. Dimineaţa, Faraon s-a tulburat(A) şi a trimis să cheme pe toţi magii(B) şi pe toţi înţelepţii(C) Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. 10 Faraon se mâniase(D) pe slujitorii lui şi mă aruncase(E) în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai-marele pitarilor. 11 Amândoi am(F) visat câte un vis în aceeaşi noapte, şi anume fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită. 12 Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob(G) al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit(H) şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13 Lucrurile s-au întâmplat întocmai după(I) tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” 14 Faraon(J) a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos(K) în grabă din temniţă(L). Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon. 15 Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci şi am(M) aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.” 16 Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu(N)! Dumnezeu(O) este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” 17 Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu(P), se făcea că stăteam pe malul râului. 18 Şi deodată, şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. 19 După ele, s-au suit alte şapte vaci slabe, foarte urâte la chip şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului. 20 Vacile cele sfrijite şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase. 21 Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat. 22 Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai. 23 Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. 24 Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor(Q), dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” 25 Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu(R) a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. 26 Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis. 27 Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani, şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani(S) de foamete. 28 Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are(T) să facă. 29 Iată, vor fi şapte(U) ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 După ei, vor veni(V) şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea(W) va topi ţara. 31 Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară. 32 Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât(X) din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. 33 Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului. 34 Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice(Y) o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug. 35 Să se strângă(Z) toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească. 36 Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită(AA) de foamete.”

Înălţarea lui Iosif

37 Cuvintele(AB) acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui. 38 Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care(AC) să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” 39 Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. 40 Te pun(AD) mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” 41 Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau(AE) stăpânire peste toată ţara Egiptului.” 42 Faraon şi-a scos(AF) inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat(AG) cu haine de in subţire şi i-a pus(AH) un lanţ de aur la gât. 43 L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau(AI) înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. 44 Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată ţara Egiptului.” 45 Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. 46 Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat(AJ) înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului. 47 În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug. 48 Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. 49 Iosif a strâns grâu ca nisipul(AK) mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Iosif strânge bucate în Egipt

50 Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif(AL) doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 51 Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.” 52 Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut(AM) roditor în ţara întristării mele.” 53 Cei şapte ani de belşug, care au fost în ţara Egiptului, au trecut 54 şi au început(AN) să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum(AO) vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el.” 56 Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut(AP) grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. 57 Şi din toate ţările(AQ) venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate ţările era foamete mare.