Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon

41 După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil). ² Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. ³ După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele, pe marginea râului. ⁴ Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit. ⁵ A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai. ⁶ Şi după ele au răsărit alte şapte spice, slabe şi arse de vântul de răsărit. ⁷ Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul. ⁸ Dimineaţa, Faraon s-a tulburat^(A) şi a trimis să cheme pe toţi magii^(B) şi pe toţi înţelepţii^(C) Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. ⁹ Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. ¹⁰ Faraon se mâniase^(D) pe slujitorii lui şi mă aruncase^(E) în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai-marele pitarilor. ¹¹ Amândoi am^(F) visat câte un vis în aceeaşi noapte, şi anume fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită. ¹² Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob^(G) al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit^(H) şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. ¹³ Lucrurile s-au întâmplat întocmai după^(I) tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine, Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat.” ¹⁴ Faraon^(J) a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos^(K) în grabă din temniţă^(L). Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon. ¹⁵ Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci şi am^(M) aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.” ¹⁶ Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu^(N)! Dumnezeu^(O) este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!” ¹⁷ Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu^(P), se făcea că stăteam pe malul râului. ¹⁸ Şi deodată, şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu şi au început să pască prin mlaştini. ¹⁹ După ele, s-au suit alte şapte vaci slabe, foarte urâte la chip şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului. ²⁰ Vacile cele sfrijite şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase. ²¹ Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat. ²² Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai. ²³ Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. ²⁴ Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor^(Q), dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.” ²⁵ Iosif a zis lui Faraon: „Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu^(R) a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. ²⁶ Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis. ²⁷ Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani, şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani^(S) de foamete. ²⁸ Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are^(T) să facă. ²⁹ Iată, vor fi şapte^(U) ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. ³⁰ După ei, vor veni^(V) şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea^(W) va topi ţara. ³¹ Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară. ³² Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât^(X) din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu Se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. ³³ Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului. ³⁴ Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice^(Y) o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug. ³⁵ Să se strângă^(Z) toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi şi să le păzească. ³⁶ Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită^(AA) de foamete.”

Înălţarea lui Iosif

³⁷ Cuvintele^(AB) acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui. ³⁸ Şi Faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care^(AC) să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” ³⁹ Şi Faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. ⁴⁰ Te pun^(AD) mai-mare peste casa mea şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” ⁴¹ Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau^(AE) stăpânire peste toată ţara Egiptului.” ⁴² Faraon şi-a scos^(AF) inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat^(AG) cu haine de in subţire şi i-a pus^(AH) un lanţ de aur la gât. ⁴³ L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau^(AI) înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. ⁴⁴ Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul, în toată ţara Egiptului.” ⁴⁵ Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine) şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. ⁴⁶ Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat^(AJ) înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului. ⁴⁷ În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug. ⁴⁸ Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. ⁴⁹ Iosif a strâns grâu ca nisipul^(AK) mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Iosif strânge bucate în Egipt

⁵⁰ Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif^(AL) doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. ⁵¹ Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.” ⁵² Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut^(AM) roditor în ţara întristării mele.” ⁵³ Cei şapte ani de belşug, care au fost în ţara Egiptului, au trecut ⁵⁴ şi au început^(AN) să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum^(AO) vestise Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. ⁵⁵ Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el.” ⁵⁶ Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vândut^(AP) grâu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. ⁵⁷ Şi din toate ţările^(AQ) venea lumea în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate ţările era foamete mare.