3 Şarpele^(A) era mai^(B) şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” ² Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. ³ Dar^(C), despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” ⁴ Atunci, şarpele^(D) a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, ⁵ dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi^(E) se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. ⁶ Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat^(F); a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul^(G) a mâncat şi el.

Păcatul lui Adam

⁷ Atunci li s-au deschis^(H) ochii la amândoi; au cunoscut^(I) că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri^[a] din ele. ⁸ Atunci au auzit glasul^(J) Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei^[b], şi omul şi nevasta lui s-au ascuns^(K) de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. ⁹ Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” ¹⁰ El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică^(L), pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” ¹¹ Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” ¹² Omul a răspuns: „Femeia^(M) pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” ¹³ Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele^(N) m-a amăgit şi am mâncat din pom.” ¹⁴ Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână^(O). ¹⁵ Vrăjmăşie^(P) voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa^(Q) ei^(R). Aceasta^(S) îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” ¹⁶ Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu^(T) durere vei naşte copii, şi dorinţele^(U) tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni^(V) peste tine.” ¹⁷ Omului i-a zis: „Fiindcă^(W) ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat^(X) din pomul despre care^(Y) îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat^(Z) este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă^(AA) să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ¹⁸ spini^(AB) şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci^(AC) iarbă de pe câmp. ¹⁹ În sudoarea^(AD) feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat, căci ţărână^(AE) eşti şi în^(AF) ţărână te vei întoarce.” ²⁰ Adam a pus nevestei sale numele Eva^[c], căci ea a fost mama tuturor celor vii. ²¹ Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. ²² Domnul Dumnezeu a zis: „Iată^(AG) că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să^(AH) ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” ²³ De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca^(AI) să lucreze pământul, din care fusese luat. ²⁴ Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul^(AJ) grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi^(AK), care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.