Binecuvântarea lui Esau

27 Isaac îmbătrânise şi ochii^(A) îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. ² Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu^(B) ştiu ziua morţii mele. ³ Acum^(C) dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul^(D) meu înainte de a muri.” ⁵ Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. ⁶ Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: ⁷ ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ ⁸ Acum, fiule, ascultă^(E) sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. ⁹ Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare^(F) gustoasă, cum îi place; ¹⁰ tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze^(G) înainte de moartea lui.” ¹¹ Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau^(H) este păros, iar eu n-am păr deloc. ¹² Poate că tatăl meu mă va pipăi^(I) şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul^(J).” ¹³ Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine^(K)! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” ¹⁴ Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare^(L) cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune^(M) ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. ¹⁶ I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr. ¹⁷ Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise. ¹⁸ El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” ¹⁹ Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze^(N) sufletul tău!” ²⁰ Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” ²¹ Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi^(O), fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” ²² Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” ²³ Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase^(P), ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” ²⁵ Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te^(Q) binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin, şi a băut. ²⁶ Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.”

²⁷ Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis:

³⁰ Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. ³¹ A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănâncă^(Z) din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” ³² Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” ³³ Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne^(AA) binecuvântat.” ³⁴ Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete^(AB), pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” ³⁵ Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.” ³⁶ Esau a zis: „Da, nu degeaba^(AC) i-au pus numele Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat^(AD) dreptul de întâi născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” ³⁷ Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân^(AE) peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu^(AF) şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” ³⁸ Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns^(AG).

³⁹ Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis:

Esau urăşte pe Iacov

⁴¹ Esau a prins ură^(AK) pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele^(AL) de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am^(AM) să ucid pe fratele meu Iacov.” ⁴² Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune^(AN) pe tine, omorându-te. ⁴³ Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în^(AO) Haran, ⁴⁴ şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, ⁴⁵ până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” ⁴⁶ Rebeca a zis lui Isaac: „M-am^(AP) scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov^(AQ) va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”