Pavel înaintea lui Festus

25 La trei zile după ce a sosit în provincie, Festus s-a suit din Cezareea la Ierusalim. Conducătorii preoţilor şi fruntaşii iudeilor i-au făcut cunoscute acuzaţiile împotriva lui Pavel şi l-au rugat să le facă favoarea de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim. Ei puseseră la cale un complot, ca să-l omoare pe drum. Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi urmează să plece acolo cât de curând. „Deci, a spus el, cel mai însemnat dintre voi să se coboare cu mine în Cezareea şi, dacă omul acela a făcut ceva rău, să-l acuze.“

A rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi s-a coborât în Cezareea. În ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii care se coborâseră de la Ierusalim s-au pus în jurul lui şi au adus împotriva lui multe şi grele acuzaţii, pe care nu le puteau dovedi.

Pavel s-a apărat astfel:

– N-am păcătuit nici faţă de Legea iudeilor, nici faţă de Templu, nici faţă de Cezar!“

Însă Festus, vrând să câştige favoarea iudeilor, l-a întrebat pe Pavel:

– Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat acolo pentru aceste lucruri înaintea mea?

10 Pavel i-a răspuns:

– Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut nimic rău iudeilor, după cum ştii şi tu foarte bine! 11 Dacă am făcut vreun rău sau dacă am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu încerc să scap de ea, dar dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar![a]

12 Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul său, a răspuns:

– Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce!

Festus se consultă cu regele Agrippa

13 După ce au trecut câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa[b] şi Berenice[c], ca să-l salute pe Festus. 14 Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i-a relatat regelui cazul lui Pavel, zicându-i:

– Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare şi 15 împotriva căruia, când am fost în Ierusalim, conducătorii preoţilor şi bătrânii iudeilor au adus acuzaţii şi au cerut condamnarea lui. 16 Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca cel acuzat să fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi să se fi putut apăra împotriva acuzaţiei. 17 Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci, chiar în ziua următoare, m-am aşezat pe scaunul de judecată şi am poruncit ca omul să fie adus. 18 Însă când acuzatorii s-au ridicat, n-au adus nici o acuzaţie din relele la care mă aşteptam, 19 ci aveau cu el nişte dispute cu privire la propria lor religie şi la un oarecare Isus, Care a murit şi despre Care Pavel susţinea că este viu. 20 Fiindcă eram nehotărât cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă în Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 El însă a făcut apel să fie ţinut sub pază pentru hotărârea împăratului[d], aşa că am poruncit să fie ţinut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.

22 Agrippa i-a zis lui Festus:

– Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acesta!

Festus i-a răspuns:

– Îl vei auzi mâine.

Pavel înaintea lui Agrippa

23 Aşadar, în ziua următoare, Agrippa şi Berenice au venit cu mare fast şi au intrat în sala de audieri împreună cu tribunii şi cu oamenii de seamă ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel. 24 Festus a zis: „Rege Agrippa şi voi, toţi cei care sunteţi prezenţi aici cu noi, îl vedeţi aici pe omul cu privire la care toată mulţimea iudeilor a făcut apel la mine, atât în Ierusalim, cât şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Fiindcă am înţeles că nu a făcut nimic vrednic de moarte şi, întrucât el însuşi a făcut apel la împărat, am hotărât să-l trimit. 26 Dar n-am nimic sigur să-i scriu stăpânului cu privire la acesta şi de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, rege Agrippa, ca, după ce se va face investigarea, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare absurd să trimit un deţinut fără să precizez care sunt acuzaţiile împotriva lui.“

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 25:11 Lat.: provocatio ad Caesarem. Cf. legii Iuliane (lex Iulia), un cetăţean avea acest drept de apel dacă fapta sa se încadra în extra ordinem, adică trecea dincolo de jurisdicţia provincială (ordo). Acuzaţiile aduse lui Pavel se încadrau în extra ordinem. Legal, guvernatorul putea fie să-l achite, fie să-i acorde acest drept. Nedorind să intre în conflict cu conducătorii iudei, a-i acorda dreptul de apel era cea mai bună soluţie pentru Festus
  2. Faptele Apostolilor 25:13 Irod Agrippa II, ultimul dintre Irozi; la moartea tatălui său, Irod Agrippa I (41-44 d.Cr.), era prea tânăr pentru a conduce, fiind înlocuit cu procuratorii romani; a fost educat la curtea imperială, fiind considerat un fervent apărător al iudeilor; în 48 d.Cr. primeşte tetrarhia unchiului său Irod de Calcis; după patru ani primeşte vechile tetrarhii ale lui Filip şi Lisinias, iar mai târziu teritorii în Galileea şi Perea; i-a avertizat pe iudei să nu se răscoale împotriva romanilor şi a trecut de partea romanilor în războiul iudeo-roman (66-70 d.Cr.)
  3. Faptele Apostolilor 25:13 Fiica cea mai mare a lui Irod Agrippa I; viaţa ei incestuoasă a fost aspru criticată nu numai de către iudei, ci şi de către romani (Josefus, Antich. 19.5.1; 20.7.1-3; Iuvenal, Satire, 6.156); a fost căsătorită mai întâi cu unchiul ei, Irod de Calcis, trăind după moartea acestuia cu propriul ei frate, Irod Agrippa II
  4. Faptele Apostolilor 25:21 Gr.: Sebastos, denumirea în greacă a titlului de August („cu prerogative divine“) pe care-l purtau împăraţii romani; şi în v. 25

25 Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. Preoţii cei mai de seamă(A) şi fruntaşii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau(B) o cursă, ca să-l omoare pe drum. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curând acolo. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă(C) este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască”. Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel. Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe(D) şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici(E) împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului”. Festus, care voia(F) să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei(G) să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine. 11 Dacă(H) am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer(I) să fiu judecat de cezar.” 12 Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce”.

Împăratul Agripa la Cezareea

13 După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un(J) om 15 împotriva(K) căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. 16 Le-am(L) răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. 17 Ei au venit deci aici şi, fără întârziere(M), am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta. 18 Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19 Aveau împotriva lui numai(N) nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu. 20 Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.” 22 Agripa(O) a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela”. „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi”. 23 A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 24 Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi, uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată(P) mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să(Q) mai trăiască. 25 Fiindcă am înţeles că n-a făcut(R) nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur(S) a cerut să fie judecat de cezar, am hotărât să-l trimit. 26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27 Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât.”