Corneliu

10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion[a] din cohorta[b] numită „Italiana“. Era evlavios şi temător de Dumnezeu[c], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea[d], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:

– Corneliu!

Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngerul i-a spus:

– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte[e]. Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul, şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.

Viziunea lui Petru

În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiş să se roage pe la ceasul al şaselea[f]. 10 I s-a făcut foame şi a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis şi ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colţuri. 12 În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici[g] ale pământului şi păsări ale cerului. 13 Un glas i-a vorbit astfel:

– Petru, ridică-te, înjunghie şi mănâncă!

14 Însă Petru a zis:

– În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!

15 Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară:

– Ceea ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti pângărit!

16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer. 17 În timp ce Petru era preocupat de înţelesul acestei viziuni, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu aflaseră unde este casa lui Simon şi stăteau la poartă, 18 întrebând cu glas tare dacă Simon, care mai este numit şi Petru, găzduieşte acolo. 19 În timp ce Petru încă se gândea la viziune, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei bărbaţi; 20 ridică-te deci, coboară şi du-te cu ei fără să faci deosebire, pentru că Eu i-am trimis.“

21 Aşadar, Petru a coborât la bărbaţii aceia şi le-a zis:

– Eu sunt cel pe care-l căutaţi. Care este motivul pentru care aţi venit?

22 Ei i-au răspuns:

– Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu şi vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui şi să audă cuvinte de la tine.

23 Petru deci i-a invitat înăuntru şi i-a găzduit.

Petru, acasă la Corneliu

În ziua următoare s-a sculat şi a plecat împreună cu ei; l-au însoţit şi unii dintre fraţii din Iafo. 24 O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aştepta împreună cu rudele şi prietenii apropiaţi pe care-i invitase. 25 Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat.

26 Petru însă l-a ridicat, zicând:

– Ridică-te! Şi eu sunt tot om!

27 Şi, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulţi oameni care se adunaseră.

28 El le-a zis:

– Ştiţi că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat. 29 De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. întreb deci, cu ce scop aţi trimis după mine?

30 Corneliu a zis:

– Cu patru zile în urmă, eram în casa mea şi mă rugam chiar în ceasul acesta, ceasul al nouălea. Şi iată că un om îmbrăcat în haine strălucitoare a stat înaintea mea 31 şi a zis: „Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Prin urmare, trimite la Iafo şi cheamă-l pe Simon, care mai este numit şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon, un tăbăcar, lângă mare (; când va veni el, îţi va vorbi)[h]. 33 Am trimis deci imediat la tine şi ai făcut bine că ai venit. Acum deci noi toţi suntem prezenţi aici, înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ţi-a poruncit Domnul!

34 Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:

– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul[i], căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. 42 El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat şi peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?!“ 48 Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 10:1 Ofiţer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni
  2. Faptele Apostolilor 10:1 Diviziune a legiunii romane care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldaţi
  3. Faptele Apostolilor 10:2 Expresie folosită pentru a-i descrie pe neevreii care nu erau prozeliţi, dar care credeau într-un singur Dumnezeu şi păzeau normele etice şi morale ale iudaismului; peste tot în capitol
  4. Faptele Apostolilor 10:3 Ora 15:00; şi în v. 30
  5. Faptele Apostolilor 10:4 Vezi Lev. 2:2, unde în LXX este folosit acelaşi termen grecesc; vezi şi Ps. 141:2
  6. Faptele Apostolilor 10:9 Ora 12:00
  7. Faptele Apostolilor 10:12 Sau: animale care mişună; sau: animale care se târăsc; termenul ebraic tradus în greacă face referire la toate celelalte animale mai mărunte, distincte de vite şi de animalele sălbatice mari; de asemenea, termenul poate include şi insectele (vezi Gen. 1:24 şi nota)
  8. Faptele Apostolilor 10:32 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  9. Faptele Apostolilor 10:38 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator

Sutaşul Corneliu

10 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. Omul acesta era cucernic(A) şi temător(B) de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut(C) lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om numit Simon(D) Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela(E) îţi va spune ce trebuie să faci.” Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu

A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit(F) să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. 10 L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A(G) văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. 13 Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă”. 14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci(H) niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat”. 15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce(I) a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat”. 16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. 17 Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18 şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo. 19 Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul(J) i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 scoală-te(K), pogoară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis”. 21 Petru deci s-a pogorât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi. Ce pricină vă aduce?” 22 Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu(L), om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine(M) de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune”. 23 Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit. 24 A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au(N) însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te(O), şi eu sunt om!” 27 Şi vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi. 28 „Ştiţi”, le-a zis el, „că(P) nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu(Q) mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând aţi trimis după mine?” 30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un(R) om cu(S) o haină strălucitoare 31 şi a zis: ‘Cornelie, rugăciunea(T) ta a fost ascultată şi(U) Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. 32 Trimite dar la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îţi va vorbi.’ 33 Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” 34 Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În(V) adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că în(W) orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit(X) Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este(Y) Domnul tuturor. 37 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând(Z) din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38 cum Dumnezeu(AA) a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci(AB) Dumnezeu era cu El. 39 Noi(AC) suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au(AD) omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Dar Dumnezeu L-a înviat(AE) a treia zi şi a îngăduit să Se arate, 41 nu(AF) la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care(AG) am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. 42 Isus ne-a(AH) poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că(AI) El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii(AJ) şi al celor morţi. 43 Toţi prorocii mărturisesc despre El(AK) că oricine(AL) crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” 44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a(AM) pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi(AN) când au văzut că(AO) darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: 47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca(AP) şi noi?” 48 Şi a(AQ) poruncit să fie botezaţi în(AR) Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Cornelius Calls for Peter

10 At Caesarea(A) there was a man named Cornelius, a centurion in what was known as the Italian Regiment. He and all his family were devout and God-fearing;(B) he gave generously to those in need and prayed to God regularly. One day at about three in the afternoon(C) he had a vision.(D) He distinctly saw an angel(E) of God, who came to him and said, “Cornelius!”

Cornelius stared at him in fear. “What is it, Lord?” he asked.

The angel answered, “Your prayers and gifts to the poor have come up as a memorial offering(F) before God.(G) Now send men to Joppa(H) to bring back a man named Simon who is called Peter. He is staying with Simon the tanner,(I) whose house is by the sea.”

When the angel who spoke to him had gone, Cornelius called two of his servants and a devout soldier who was one of his attendants. He told them everything that had happened and sent them to Joppa.(J)

Peter’s Vision(K)

About noon the following day as they were on their journey and approaching the city, Peter went up on the roof(L) to pray. 10 He became hungry and wanted something to eat, and while the meal was being prepared, he fell into a trance.(M) 11 He saw heaven opened(N) and something like a large sheet being let down to earth by its four corners. 12 It contained all kinds of four-footed animals, as well as reptiles and birds. 13 Then a voice told him, “Get up, Peter. Kill and eat.”

14 “Surely not, Lord!”(O) Peter replied. “I have never eaten anything impure or unclean.”(P)

15 The voice spoke to him a second time, “Do not call anything impure that God has made clean.”(Q)

16 This happened three times, and immediately the sheet was taken back to heaven.

17 While Peter was wondering about the meaning of the vision,(R) the men sent by Cornelius(S) found out where Simon’s house was and stopped at the gate. 18 They called out, asking if Simon who was known as Peter was staying there.

19 While Peter was still thinking about the vision,(T) the Spirit said(U) to him, “Simon, three[a] men are looking for you. 20 So get up and go downstairs. Do not hesitate to go with them, for I have sent them.”(V)

21 Peter went down and said to the men, “I’m the one you’re looking for. Why have you come?”

22 The men replied, “We have come from Cornelius the centurion. He is a righteous and God-fearing man,(W) who is respected by all the Jewish people. A holy angel told him to ask you to come to his house so that he could hear what you have to say.”(X) 23 Then Peter invited the men into the house to be his guests.

Peter at Cornelius’s House

The next day Peter started out with them, and some of the believers(Y) from Joppa went along.(Z) 24 The following day he arrived in Caesarea.(AA) Cornelius was expecting them and had called together his relatives and close friends. 25 As Peter entered the house, Cornelius met him and fell at his feet in reverence. 26 But Peter made him get up. “Stand up,” he said, “I am only a man myself.”(AB)

27 While talking with him, Peter went inside and found a large gathering of people.(AC) 28 He said to them: “You are well aware that it is against our law for a Jew to associate with or visit a Gentile.(AD) But God has shown me that I should not call anyone impure or unclean.(AE) 29 So when I was sent for, I came without raising any objection. May I ask why you sent for me?”

30 Cornelius answered: “Three days ago I was in my house praying at this hour, at three in the afternoon. Suddenly a man in shining clothes(AF) stood before me 31 and said, ‘Cornelius, God has heard your prayer and remembered your gifts to the poor. 32 Send to Joppa for Simon who is called Peter. He is a guest in the home of Simon the tanner, who lives by the sea.’ 33 So I sent for you immediately, and it was good of you to come. Now we are all here in the presence of God to listen to everything the Lord has commanded you to tell us.”

34 Then Peter began to speak: “I now realize how true it is that God does not show favoritism(AG) 35 but accepts from every nation the one who fears him and does what is right.(AH) 36 You know the message(AI) God sent to the people of Israel, announcing the good news(AJ) of peace(AK) through Jesus Christ, who is Lord of all.(AL) 37 You know what has happened throughout the province of Judea, beginning in Galilee after the baptism that John preached— 38 how God anointed(AM) Jesus of Nazareth with the Holy Spirit and power, and how he went around doing good and healing(AN) all who were under the power of the devil, because God was with him.(AO)

39 “We are witnesses(AP) of everything he did in the country of the Jews and in Jerusalem. They killed him by hanging him on a cross,(AQ) 40 but God raised him from the dead(AR) on the third day and caused him to be seen. 41 He was not seen by all the people,(AS) but by witnesses whom God had already chosen—by us who ate(AT) and drank with him after he rose from the dead. 42 He commanded us to preach to the people(AU) and to testify that he is the one whom God appointed as judge of the living and the dead.(AV) 43 All the prophets testify about him(AW) that everyone(AX) who believes(AY) in him receives forgiveness of sins through his name.”(AZ)

44 While Peter was still speaking these words, the Holy Spirit came on(BA) all who heard the message. 45 The circumcised believers who had come with Peter(BB) were astonished that the gift of the Holy Spirit had been poured out(BC) even on Gentiles.(BD) 46 For they heard them speaking in tongues[b](BE) and praising God.

Then Peter said, 47 “Surely no one can stand in the way of their being baptized with water.(BF) They have received the Holy Spirit just as we have.”(BG) 48 So he ordered that they be baptized in the name of Jesus Christ.(BH) Then they asked Peter to stay with them for a few days.

Footnotes

  1. Acts 10:19 One early manuscript two; other manuscripts do not have the number.
  2. Acts 10:46 Or other languages