Plângeri asupra domnitorilor lui Israel

19 „Tu însă fă o plângere^(A) asupra domnului lui Israel ² şi zi: ‘Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei. ³ A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuţ^(B), învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat oameni. ⁴ Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui şi a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări şi l-au dus în ţara Egiptului^(C). ⁵ Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta şi că s-a înşelat în nădejdea ei, a luat un alt^(D) pui şi l-a făcut leuţ. ⁶ El a^(E) umblat cu leii, s-a făcut leuţ^(F), a învăţat să sfâşie prada şi a mâncat oameni. ⁷ A năvălit în palatele lor şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. ⁸ Dar împotriva lui s-au înşiruit neamurile^(G) din toate ţinuturile de primprejur. I-au întins laţuri şi a fost prins^(H) în groapa lor. ⁹ I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cuşcă şi l-au dus^(I) la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetăţuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii^(J) lui Israel.’” ¹⁰ „Mamă-ta, ca şi tine^(K), era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare^(L) şi încărcată de mlădiţe din pricina belşugului apelor. ¹¹ Ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei^(M) întrecea ramurile stufoase şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei. ¹² Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul^(N) de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mâncat focul. ¹³ Şi acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat şi fără apă. ¹⁴ Din mlădiţele ei a ieşit^(O) foc şi i-a mâncat roada; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale şi va sluji drept cântare de jale^(P).”