Cârtirile în Sin – Prepeliţele şi mana. Sabatul

16 Toată adunarea copiilor lui Israel a^(A) plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin^(B), care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieşirea lor din ţara Egiptului. ² Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit^(C) în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. ³ Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de^(D) n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când^(E) şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” ⁴ Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine^(F) din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la^(G) încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. ⁵ În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea^(H) de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” ⁶ Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară^(I), veţi înţelege că Domnul este Acela, care v-a scos din ţara Egiptului. ⁷ Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava^(J) Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce^(K) suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?” ⁸ Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile, pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva^(L) Domnului.” ⁹ Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiaţi-vă^(M) înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile’.” ¹⁰ Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s-a^(N) arătat în nor. ¹¹ Domnul, vorbind lui Moise, a zis: ¹² „Am^(O) auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele^(P) două seri aveţi să mâncaţi carne şi dimineaţa^(Q) vă veţi sătura de pâine, şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.” ¹³ Seara au venit nişte^(R) prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă^(S) în jurul taberei. ¹⁴ Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva^(T) mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. ¹⁵ Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este^(U) pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” ¹⁶ Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un^(V) omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” ¹⁷ Israeliţii au făcut aşa şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. ¹⁸ În urmă o măsurau cu omerul, şi cine^(W) strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. ¹⁹ Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţa.” ²⁰ N-au ascultat de Moise şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa, dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. ²¹ Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană şi, când venea căldura soarelui, se topea. ²² În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. ²³ Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de^(X) odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!” ²⁴ Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise, şi nu s-a^(Y) împuţit şi n-a făcut viermi. ²⁵ Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. ²⁶ Veţi strânge timp^(Z) de şase zile, dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.” ²⁷ În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit. ²⁸ Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi^(AA) poruncile şi legile Mele? ²⁹ Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” ³⁰ Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea. ³¹ Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna^(AB) cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere. ³² Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului’.” ³³ Şi Moise a zis lui Aaron^(AC): „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană^[a] şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” ³⁴ După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus^(AD) înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. ³⁵ Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci^(AE) de ani, până^(AF) la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului. ³⁶ Omerul este a zecea parte dintr-o efă.