Cântarea de laudă a lui Moise şi a lui Miriam

15 Atunci Moise şi israeliţii au cântat această cântare Domnului:

„Voi cânta Domnului,
    căci Şi-a arătat slava;
i-a năpustit în mare
    pe cal şi pe călăreţ.
Domnul este tăria mea şi cântarea mea,
    El a devenit mântuirea mea;
Acesta este Dumnezeul meu şi Îl voi lăuda,
    este Dumnezeul tatălui meu şi Îl voi înălţa.
Domnul este un războinic;
    Numele Lui este Domnul.
El a aruncat în mare
    carele lui Faraon şi oştirea lui;
căpeteniile lui alese
    s-au înecat în Marea Roşie[a].
Ape adânci i-au acoperit;
    s-au prăbuşit în adânc ca o piatră.
Dreapta Ta, Doamne,
    este măreaţă în putere,
dreapta Ta, Doamne,
    i-a zdrobit pe duşmani.
Cu măreţia majestăţii Tale
    Ţi-ai doborât vrăjmaşii,
Ţi-ai dezlănţuit mânia
    care i-a mistuit ca pe o mirişte.
La suflarea nărilor Tale
    apele s-au adunat,
puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid,
    adâncurile s-au închegat în inima mării.
Vrăjmaşul îşi zicea:
    «Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă.
Voi împărţi prada;
    îmi voi împlini dorinţa cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
    şi mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
    marea i-a acoperit;
s-au afundat ca plumbul
    în apele măreţe.
11 Care dintre zei este ca Tine, Doamne?
    Cine este ca Tine,
        glorios în sfinţenie, temut în splendoare şi înfăptuitor de minuni?
12 Ţi-ai întins mâna dreaptă
    şi pământul i-a înghiţit.

13 Prin îndurarea[b] Ta Ţi-ai condus poporul
    pe care l-ai răscumpărat;
prin puterea Ta l-ai călăuzit
    spre Locuinţa Ta cea sfântă[c].
14 Popoarele vor începe să tremure când vor auzi;
    îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.
15 Căpeteniile Edomului se vor teme;
    un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toţi locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;
16     teroarea şi groaza vor cădea peste ei;
din pricina măreţiei braţului Tău,
    vor amuţi ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
    până va trece poporul pe care l-ai câştigat[d].

17 Tu îl vei aduce şi-l vei sădi
    pe muntele moştenirii Tale,
în locul pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai pregătit ca locuinţă,
    lăcaşul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18 Domnul va domni
    în veci de veci!“

19 Când caii, carele şi călăreţii[e] lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliţii însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.

20 Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână şi toate femeile au ieşit după ea având tamburine în mâini şi dansând. 21 Miriam le cânta:

„Cântaţi Domnului,
    căci Şi-a arătat slava;
i-a năpustit în mare
    pe cal şi pe călăreţ.“

Apele de la Mara şi Elim

22 După aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roşie şi au intrat împreună în pustia Şur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. 23 Au ajuns într-un loc unde, deşi era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara[f]. 24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ 25 El a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă şi apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi şi porunci şi i-a pus la încercare. 26 El le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie glasul Domnului, Dumnezeul vostru, dacă veţi face ce este drept înaintea Lui, dacă veţi lua aminte la poruncile Lui şi veţi păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.“ 27 În cele din urmă au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri; ei şi-au aşezat tabăra lângă apă.

Footnotes

  1. Exodul 15:4 Vezi nota de la 10:19; şi în v. 22
  2. Exodul 15:13 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  3. Exodul 15:13 Se poate referi fie la Sinai, fie la Şilo (Ier. 7:12), dar cel mai probabil la Sion sau la ţara promisă în general (vezi v. 17)
  4. Exodul 15:16 Sau: l-ai creat, agonisit, cumpărat.
  5. Exodul 15:19 Sau: conducătorii carelor
  6. Exodul 15:23 Mara înseamnă Amar

Cântarea de laudă

15 Atunci(A), Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:

„Voi cânta(B) Domnului, căci Şi-a arătat slava:
A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de(C) laudă:
El m-a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.
El este Dumnezeul tatălui(D) meu: pe El Îl voi(E) preamări.
Domnul este un războinic(F) viteaz:
Numele(G) Lui este Domnul.
El a aruncat în mare carele(H) lui Faraon şi oastea lui;
Luptătorii lui aleşi(I) au fost înghiţiţi în Marea Roşie.
I-au acoperit(J) valurile
Şi s-au pogorât(K) în fundul apelor, ca o piatră.
Dreapta(L) Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;
Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
Prin mărimea măreţiei(M) Tale,
Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi;
Îţi dezlănţui mânia
Şi ea-i mistuie(N) ca pe(O) o trestie.
La suflarea(P) nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
S-au ridicat talazurile(Q) ca un zid
Şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
Vrăjmaşul(R) zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge,
Voi împărţi(S) prada de război;
Îmi voi răzbuna pe ei,
Voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!’
10 Dar Tu ai(T) suflat cu suflarea Ta
Şi marea(U) i-a acoperit;
Ca plumbul s-au afundat
În adâncimea apelor.
11 Cine(V) este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunat(W) în sfinţenie,
Bogat în fapte de laudă
Şi făcător(X) de minuni?
12 Tu Ţi-ai întins mâna(Y) dreaptă,
Şi i-a înghiţit pământul.
13 Prin îndurarea Ta, Tu ai(Z) călăuzit
Şi ai izbăvit pe poporul acesta,
Iar prin puterea Ta îl îndrepţi
Spre(AA) locaşul sfinţeniei Tale.
14 Popoarele(AB) vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura:
Apucă groaza(AC) pe filisteni,
15 Se înspăimântă(AD) căpeteniile(AE) Edomului
Şi un tremur apucă pe(AF) războinicii lui Moab.
Toţi(AG) locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
16 Îi va apuca(AH) teama şi spaima;
Iar văzând măreţia braţului Tău,
Vor sta muţi ca(AI) o piatră,
Până va trece poporul Tău, Doamne!
Până va trece
Poporul, pe care Ţi l-ai(AJ) răscumpărat.
17 Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza(AK) pe muntele moştenirii Tale,
În locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne,
La Templul(AL) pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18 Şi Domnul(AM) va împărăţi în veac şi în veci de veci.
19 Căci caii(AN) lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare,
Şi Domnul(AO) a adus peste ei apele mării;
Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”

20 Maria(AP), prorociţa(AQ), sora lui Aaron, a(AR) luat în mână o timpană şi toate femeile au venit după ea cu(AS) timpane şi jucând.

21 Maria răspundea(AT) copiilor lui Israel(AU): „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:

A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”

Apele de la Mara

22 Moise a pornit pe Israel de la Marea Roşie. Au apucat înspre pustia(AV) Şur şi, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă. 23 Au ajuns la(AW) Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea, locul acela a fost numit Mara (Amărăciune). 24 Poporul a cârtit(AX) împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?” 25 Moise a strigat(AY) către Domnul, şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat(AZ) în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul(BA) poporului legi şi porunci şi acolo l-a pus la(BB) încercare. 26 El a zis: „Dacă(BC) vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile(BD) cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul(BE), care te vindecă.” 27 Au ajuns la(BF) Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbărât acolo, lângă apă.