Împrejurările destituirii împărătesei Vaşti

Iată ce s-a întâmplat pe vremea lui Ahaşveroş[a], – acel Ahaşveroş care domnea din India până în Cuş[b], peste o sută douăzeci şi şapte de provincii[c] –, în perioada în care împăratul Ahaşveroş stătea pe scaunul lui de domnie din citadela Susei.

În al treilea an al domniei sale, Ahaşveroş a dat un ospăţ în cinstea tuturor demnitarilor şi a slujitorilor săi. Comandanţii oştirii Persiei şi ai Mediei, nobilii şi conducătorii provinciilor se aflau cu toţii acolo, înaintea împăratului. Timp de mai multe zile, mai precis timp de o sută optzeci de zile, împăratul le-a arătat strălucita bogăţie a împărăţiei sale şi nepreţuita glorie a măreţiei sale. Când zilele acestea s-au încheiat, împăratul a pregătit întregului popor care se afla în citadela Susei, celor mari şi celor mici deopotrivă, un ospăţ de şapte zile, în curtea grădinii palatului împărătesc.

Covoare de bumbac, colorate în alb şi violet, erau prinse cu funii din in subţire şi din purpură de nişte verigi de argint, pe stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe un paviment de porfir, de marmură, de sidef şi de piatră neagră. Băuturile se serveau din vase de aur, fiecare vas fiind diferit de celălalt. Vinul împărătesc se găsea din belşug, mulţumită dărniciei împăratului. Băutura era oferită în urma unui decret imperial, fără oprelişti, căci împăratul ordonase tuturor mai marilor de la palat să facă pe plac fiecărui oaspete. Împărăteasa Vaşti a dat şi ea un ospăţ femeilor în palatul imperial al împăratului Ahaşveroş.

10 În ziua a şaptea, în timp ce inima îi era veselă din pricina vinului, împăratul le-a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar şi lui Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, 11 să o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaşti, purtând coroana împărătească, pentru ca popoarele şi demnitarii să-i vadă frumuseţea, căci ea era frumoasă la înfăţişare. 12 La aflarea poruncii împăratului, trimisă prin eunuci, împărăteasa Vaşti a refuzat să vină, iar împăratul s-a mâniat foarte tare. 13 Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii săi, cunoscători ai obiceiurilor vremii, căci aşa se obişnuia, şi anume ca împăratul să se sfătuiască cu toţi cei ce cunoşteau legea şi dreptatea. 14 În apropierea lui se aflau Karşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Meres, Marsena şi Memucan, cei şapte demnitari ai Persiei şi ai Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.

15 – Cum trebuie pedepsită, după lege, împărăteasa Vaşti, pentru că nu a împlinit porunca împăratului Ahaşveroş trimisă prin eunuci?

16 Memucan a răspuns în prezenţa împăratului şi a demnitarilor astfel:

– Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vaşti, ci şi faţă de toţi demnitarii şi de toate popoarele din toate provinciile împăratului Ahaşveroş, 17 pentru că fapta împărătesei se va răspândi la toate soţiile acestora, astfel că ele vor începe să-şi dispreţuiască soţii şi să zică: „Împăratul Ahaşveroş i-a zis împărătesei Vaşti să se înfăţişeze înaintea lui, dar ea nu a venit!“ 18 Când vor fi auzit despre fapta împărătesei, soţiile nobililor Persiei şi ai Mediei vor vorbi şi ele la fel tuturor demnitarilor împăratului, iar lucrul acesta va da naştere la mult dispreţ şi neînţelegere.

19 Dacă împăratul găseşte că este bine, să dea un decret imperial, care să fie înscris în legislaţia medo­persană pentru a nu fi încălcat, decret în care să se spună că Vaşti nu va mai putea intra niciodată în prezenţa împăratului Ahaşveroş, şi că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată, de către împărat, alteia, mai vrednică decât ea. 20 Decretul împăratului va fi auzit în tot imperiul său, cât este el de mare, şi astfel toate soţiile le vor da cinste soţilor lor, de la cel mai mare până la cel mai mic.

21 Sfatul a fost apreciat de împărat şi de demnitari, iar împăratul a făcut după sfatul lui Memucan. 22 El a trimis scrisori în toate provinciile supuse împăratului, fiecărei provincii în scrierea provinciei respective şi fiecărui popor în limba poporului respectiv, vestind că fiecare bărbat trebuie să fie stăpân în familia lui şi trebuie să vorbească limba propriului său popor.

Footnotes

  1. Estera 1:1 Xerxes I (486-465 î.Cr.); peste tot în Estera
  2. Estera 1:1 Regiunea Nilului Superior; Etiopia şi teritoriile învecinate
  3. Estera 1:1 Unităţi administrative mai mici decât satrapiile; peste tot în carte

Ospăţul lui Ahaşveroş

Era pe vremea lui Ahaşveroş(A), al acelui Ahaşveroş care domnea de la India(B) până în Etiopia, peste(C) o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi. Împăratul Ahaşveroş şedea(D) atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa(E), în capitală. În al treilea an al domniei lui, a dat(F) un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai-marii şi capii ţinuturilor s-au strâns înaintea lui. El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui în multe zile, timp de o sută optzeci de zile. După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până la cel mai mic, un ospăţ, care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti. Covoare albe, verzi şi albastre erau legate, cu funii de in subţire şi de purpură, de nişte verigi de argint şi de nişte stâlpi de marmură. Paturi de aur(G) şi de argint stăteau pe o podea de porfir, de marmură, de sidef şi de pietre negre. Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţumită dărniciei împăratului. Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia. Împărăteasa Vasti a dat şi ea un ospăţ femeilor în casa împărătească a împăratului Ahaşveroş.

Neascultarea împărătesei Vasti

10 A şaptea zi, pe când inima împăratului era veselă(H) de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona(I) Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş, 11 să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţea ei popoarelor şi mai-marilor săi, căci era frumoasă la chip. 12 Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină când a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mânie. 13 Atunci, împăratul a vorbit cu înţelepţii(J) care(K) cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului – înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul. 14 Avea lângă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte(L) domnitori ai Persiei şi Mediei, care(M) vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie. 15 „Ce trebuie”, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti după lege, pentru că n-a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?” 16 Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: „Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vasti, ci şi faţă de toţi domnitorii şi toate popoarele care sunt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş. 17 Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor şi le va face să-şi nesocotească(N) bărbaţii. Ele vor zice: ‘Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s-a dus.’ 18 Şi în ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei care vor afla de fapta împărătesei vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului; de aici va veni mult dispreţ şi mânie. 19 Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile perşilor şi mezilor cu arătare că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia mai bună decât ea. 20 Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui, căci este mare, şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, de la mare până la mic.” 21 Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvântul lui Memucan. 22 A trimis scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut(O) după scrierea lui şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpân(P) în casa lui şi că va vorbi limba poporului său.