Israel – un popor răzvrătit

Ascultă, Israele! Astăzi veţi traversa Iordanul ca să începeţi să puneţi stăpânire pe neamuri mai mari şi mai puternice decât voi, cu cetăţi mari şi fortificate până la cer, cum sunt anachiţii[a], un popor puternic şi de statură înaltă, pe care îi cunoaşteţi şi despre care aţi auzit zicându-se: «Cine poate sta împotriva anachiţilor?» Dar să ştiţi astăzi că Domnul, Dumnezeul vostru, va traversa El Însuşi înaintea voastră, ca un foc mistuitor. El îi va distruge şi vi-i va supune, iar voi îi veţi izgoni şi îi veţi nimici repede, aşa cum Domnul v-a promis.

După ce îi va izgoni dinaintea voastră, să nu începeţi să ziceţi în inimile voastre: «Datorită dreptăţii noastre ne-a adus Domnul să stăpânim această ţară!» Căci din cauza răutăţii acestor neamuri le va izgoni Domnul dinaintea voastră. Nu datorită dreptăţii sau onestităţii inimilor voastre veţi intra în stăpânirea teritoriilor lor, ci din cauza răutăţii acestor neamuri Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră, prin aceasta împlinind totodată şi jurământul făcut strămoşilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov. Să ştiţi deci că nu din cauza dreptăţii voastre Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat în stăpânire această ţară bună, fiindcă voi sunteţi un popor încăpăţânat.

Aduceţi-vă aminte şi nu uitaţi cum L-aţi provocat la mânie în pustie. V-aţi împotrivit Lui din ziua în care aţi ieşit din ţara Egiptului, până la sosirea voastră aici. La Horeb aţi provocat într-atât mânia Domnului, încât Domnul s-a mâniat pe voi, dorind să vă nimicească. Când m-am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, Tablele Legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă. 10 Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate poruncile pe care mi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

11 La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi Domnul mi-a dat tablele de piatră, Tablele Legământului. 12 Domnul mi-a zis atunci: «Ridică-te şi coboară-te repede din acest loc fiindcă poporul tău pe care l-ai scos din Egipt s-a pervertit. Repede s-a mai abătut de la calea pe care i-am poruncit-o, turnându-şi un idol!» 13 Domnul mi-a vorbit din nou astfel: «Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 14 Lasă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub ceruri, iar din tine am să fac un neam puternic şi mai numeros decât ei.»

15 Eu m-am întors şi am coborât de pe munte. Muntele ardea ca un foc, iar cele două Table ale Legământului erau în mâinile mele. 16 Când m-am uitat, am văzut că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, făcându-vă ca idol un viţel. Repede v-aţi abătut de la calea pe care v-o poruncise Domnul! 17 Atunci am luat cele două table şi le-am aruncat din mâini, spărgându-le înaintea ochilor voştri. 18 M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Nu am mâncat pâine şi nici nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor pe care le-aţi săvârşit. Astfel aţi făcut ce este rău înaintea Domnului şi I-aţi provocat mânia. 19 La vederea mâniei şi furiei Domnului m-am înspăimântat, fiindcă era plin de mânie împotriva voastră până acolo, încât să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta. 20 De asemenea, Domnul a fost foarte supărat şi pe Aaron, încât a dorit să-l omoare, dar m-am rugat atunci şi pentru el. 21 Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, şi l-am ars în foc. L-am sfărâmat bine, l-am măcinat până s-a făcut cenuşă şi am aruncat cenuşa în pârâul care curgea din munte.

22 Apoi, la Tabera, la Masa şi la Chibrot-Hataava aţi provocat iarăşi mânia Domnului.

23 Iar când v-a trimis Domnul de la Kadeş-Barnea, zicându-vă: «Duceţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-am dat-o!», v-aţi împotrivit din nou poruncii Lui. Nu v-aţi încrezut în El şi nu aţi ascultat de glasul Lui. 24 V-aţi împotrivit Domnului de când vă cunosc.

25 M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26 M-am rugat Domnului şi I-am zis:

«Stăpâne Doamne, nu distruge poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare şi ai scos-o din Egipt cu mână tare. 27 Adu-Ţi aminte de slujitorii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea şi păcatul lui, 28 ca nu cumva în ţara din care ne-ai scos să se spună: ‘Pentru că Domnul nu avea putere să-i ducă în ţara pe care le-a promis-o şi pentru că îi ura, de aceea i-a scos din Egipt, ca să-i omoare în pustie.’ 29 Totuşi ei sunt poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins.»

Footnotes

  1. Deuteronom 9:2 Vezi nota de la 1:28

Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel

Ascultă, Israele! Astăzi vei trece(A) Iordanul, ca să te faci stăpân pe nişte neamuri(B) mai mari şi mai puternice decât tine, pe cetăţi mari şi întărite(C) până la cer, pe un popor mare şi înalt la statură, pe copiii(D) lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău, va merge(E) El Însuşi înaintea ta, ca un foc(F) mistuitor; El îi va(G) nimici, El îi va smeri înaintea ta şi tu îi vei izgoni(H), îi vei pierde curând, cum ţi-a spus Domnul. Când îi va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, să nu(I) zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.’ Căci din pricina răutăţii(J) neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta. Nu, nu pentru(K) bunătatea ta, nici pentru curăţia inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din pricina răutăţii acestor neamuri le izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul(L) prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. Să ştii dar că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, acea ţară bună ca s-o stăpâneşti, căci tu eşti un popor tare încăpăţânat(M). Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai aţâţat mânia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua(N) când ai ieşit din ţara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiţi împotriva Domnului aţi fost! La Horeb(O), atâta aţi aţâţat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi şi voia să vă nimicească. Când m-am(P) suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas(Q) pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă, 10 şi(R) Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu şi cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era(S) adunat. 11 După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te(T) şi pogoară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut(U) curând de la calea pe care le-am arătat-o: şi-au făcut un chip turnat.’ 13 Domnul mi-a zis: ‘Eu văd(V) că poporul acesta este un popor tare(W) încăpăţânat. 14 Lasă-mă(X) să-i nimicesc şi să le şterg numele(Y) de sub ceruri, iar(Z) pe tine te voi face un neam mai puternic şi mai mare la număr decât poporul acesta.’ 15 M-am întors(AA) şi m-am pogorât de pe munte, care era(AB) tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. 16 M-am uitat(AC), şi iată că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. 17 Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri. 18 M-am aruncat(AD) cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniaţi. 19 Căci mă(AE) îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul(AF) m-a ascultat şi de data aceasta. 20 Domnul, de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu m-am rugat atunci şi pentru el. 21 Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava(AG) păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. 22 Apoi, la(AH) Tabeera, la Masa(AI) şi la Chibrot-Hataava(AJ), voi iarăşi aţi aţâţat mânia Domnului. 23 Şi când(AK) v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!’ voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, n-aţi avut(AL) credinţă în El şi n-aţi ascultat glasul Lui. 24 V-aţi tot(AM) răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. 25 M-am aruncat(AN) cu faţa la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m-am aruncat cu faţa la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26 M-am rugat(AO) Domnului şi am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moştenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. 27 Adu-ţi aminte de robii tăi: Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui şi la păcatul lui, 28 ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că(AP) Domnul n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-o făgăduise şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie». 29 Totuşi ei(AQ) sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică şi cu braţul Tău cel întins.’