Moise a convocat tot Israelul şi i-a zis:

„Ascultă, Israele, poruncile şi legile pe care vi le spun astăzi, în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le! Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. Nu cu strămoşii noştri a încheiat El legământul acesta, ci cu noi, cei ce suntem în viaţă astăzi. Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului. Atunci eu am stat între El şi voi, ca să vă fac cunoscut Cuvântul Domnului, deoarece v-a fost teamă de foc şi nu v-aţi urcat pe munte. Şi El a zis astfel:

«Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.

Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie[a] a celor ce Mă urăsc 10 şi Îmi arăt îndurarea[b] până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele.

11 Să nu foloseşti nesăbuit[c] Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

12 Păzeşte ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti, după cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. 13 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta, 14 dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul sau sclava ta, nici boul, nici asinul şi nici un alt animal de-al tău, nici străinul care locuieşte în cetatea ta, pentru ca sclavul şi sclava ta să se odihnească la fel ca tine. 15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins. De aceea ţi-a poruncit El să păzeşti ziua de Sabat.

16 Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să trăieşti mult timp şi să-ţi meargă bine în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău!

17 Să nu ucizi!

18 Să nu comiţi adulter!

19 Să nu furi!

20 Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!

21 Să nu o pofteşti pe soţia semenului tău; să nu pofteşti casa semenului tău, pământul lui, sclavul sau sclava lui, boul sau asinul lui şi nici vreun alt lucru care este al semenului tău.»

22 Acestea sunt poruncile pe care Domnul le-a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori şi negură deasă şi nu a mai adăugat nimic. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie. 23 Când aţi auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea, căpeteniile seminţiilor voastre şi cei din sfatul bătrânilor[d] s-au apropiat de mine 24 şi mi-au zis: «Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi măreţia Sa şi noi am auzit glasul Lui din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului şi el a rămas în viaţă. 25 Dar acum, de ce trebuie să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui şi ne va omorî dacă vom continua să ascultăm glasul Domnului, Dumnezeul nostru. 26 Cine este omul care să fi auzit, ca şi noi, glasul Dumnezeului celui Viu, vorbind din mijlocul focului şi să trăiască? 27 Apropie-te tu şi ascultă tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va vorbi. Apoi să ne spui şi nouă tot ceea ce El îţi va zice, iar noi vom asculta şi vom împlini.»

28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus şi mi-a vorbit: «Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta. Tot ceea ce au vorbit este bine. 29 O, dacă ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toate zilele vieţii lor, ca să fie fericiţi pentru totdeauna ei împreună cu fiii lor. 30 Du-te şi spune-le să se întoarcă fiecare la cortul lui. 31 Tu însă rămâi aici cu Mine ca să-ţi dau toate legile, poruncile şi hotărârile pe care trebuie să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.»

32 Deci vegheaţi ca să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga. 33 Să umblaţi în toate căile pe care vi le-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, ca să trăiţi, să fiţi fericiţi şi să aveţi multe zile în ţara pe care o veţi stăpâni.

Footnotes

  1. Deuteronom 5:9 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât şi asupra casei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generaţii (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24)
  2. Deuteronom 5:10 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte)
  3. Deuteronom 5:11 Expresia poate avea mai multe sensuri: (1) abuzul faţă de acest Nume, concepţia antică fiind aceea că o cunoaştere a numelui unei zeităţi oferă puteri magice cunoscătorului, care putea astfel să manipuleze zeitatea; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume – construcţia gramaticală ebraică oferă spaţiu pentru această interpretare; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis şi corect (în mod nesăbuit)
  4. Deuteronom 5:23 Lit.: bătrânii , şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte

Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate. Domnul(A), Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. Nu(B) cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici. Domnul v-a vorbit faţă(C) în faţă pe munte, din mijlocul focului. Eu am stat(D) atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci(E) vă era frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis: ‘Eu sunt(F) Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei. (G) n-ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi(H) faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în ape sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care(I) pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 10 şi Mă îndur(J) până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. 11 Să nu(K) iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. 12 Ţine ziua(L) de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. 13 Şase zile(M) să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. 14 Dar ziua a şaptea este ziua(N) de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. 15 Adu-ţi(O) aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu(P) mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă. 16 Cinsteşte(Q) pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile(R) multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 17 Să nu ucizi(S). 18 Să nu preacurveşti(T). 19 Să nu furi(U). 20 (V) nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. 21 (W) nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău’. 22 Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris(X) pe două table de piatră şi mi le-a dat. 23 Când aţi auzit(Y) glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine 24 şi aţi zis: ‘Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul(Z) din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au(AA) rămas vii. 25 Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom(AB) auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. 26 Cine este(AC), în adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu? 27 Apropie-te(AD) mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.’ 28 Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis: ‘Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta: tot ce au(AE) zis este bine. 29 O, de(AF) ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile(AG) Mele, ca să(AH) fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor! 30 Du-te de spune-le: «Întoarceţi-vă în corturile voastre.» 31 Dar tu rămâi aici, cu Mine, şi-ţi voi spune(AI) toate poruncile, legile şi rânduielile pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.’ 32 Luaţi seama dar să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu(AJ) vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. 33 Să urmaţi în totul calea(AK) pe care v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi, ca să trăiţi şi să(AL) fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.