Add parallel Print Page Options

21 Iosafat(A) a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.

Ioram, împăratul lui Iuda

Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel. Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda, dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentru că el era întâiul născut. Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo câţiva din capii lui Israel. Ioram avea treizeci şi doi(B) de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. El a umblat în calea împăraţilor lui Israel cum făcuse casa lui Ahab(C), căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului. Dar Domnul n-a voit să piardă casa lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da totdeauna o lumină, lui şi fiilor(D) lui. Pe vremea(E) sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a pus un împărat. Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor lor. 10 Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. În acelaşi timp s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui, pentru că părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi. 11 Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie(F) şi a amăgit pe Iuda. 12 I-a venit o scrisoare de la prorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău Iosafat şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, 13 ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât(G) la curvie(H) pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa(I) lui Ahab faţă de Israel, şi pentru că ai omorât pe fraţii(J) tăi, care erau mai buni decât tine şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău – 14 iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale şi tot ce este al tău. 15 Iar pe tine, te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie(K), care se va îngreuia din zi în zi, până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii’.” 16 Şi Domnul a aţâţat(L) împotriva lui Ioram duhul filistenilor şi al arabilor, care sunt în vecinătatea etiopienilor. 17 S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa împăratului şi i-au luat fiii(M) şi nevestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz[a], cel mai tânăr dintre fiii săi. 18 După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie(N), care era fără leac. 19 Ea s-a îngreuiat din zi în zi şi, pe la sfârşitul anului al doilea, i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii(O) lui. 20 Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.

Ahazia, împăratul lui Iuda

22 Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui pe Ahazia(P), fiul lui cel mai tânăr, căci oastea venită în tabără cu arabii omorâse pe toţi cei(Q) mai mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. Ahazia avea patruzeci şi doi de ani(R) când a ajuns împărat şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia(S), fata lui Omri. El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite. A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci, după moartea tatălui său, ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui. Târât de sfatul lor, s-a dus cu Ioram(T), fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot, în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram. Ioram s-a întors(U) să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav. Prin voia(V) lui Dumnezeu şi spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Când a ajuns, a ieşit(W) cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l(X) unsese Domnul ca să piardă casa lui Ahab. Şi, pe când se răzbuna(Y) Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste(Z) capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorât. Au căutat pe Ahazia(AA) şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe(AB) Domnul din toată inima lui.” Şi n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.

Atalia, împărăteasa lui Iuda

10 Atalia, mama lui Ahazia, văzând(AC) că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda. 11 Dar Ioşabeat(AD), fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când au fost omorâţi, şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorât. 12 A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.

Ioas se încununează împărat

23 În(AE) al şaptelea an, Iehoiada s-a îmbărbătat şi a făcut legământ cu căpeteniile peste sute. Aceştia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, şi Elişafat, fiul lui Zicri. Au străbătut toată ţara lui Iuda şi au strâns pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii din Israel şi au venit la Ierusalim. Toată adunarea a făcut legământ cu împăratul în Casa lui Dumnezeu. Şi Iehoiada le-a zis: „Iată că fiul împăratului va domni, cum a spus(AF) Domnul cu privire la fiii lui David. Iată ce veţi face. A treia parte din voi, care intră(AG) de slujbă în ziua Sabatului, preoţi şi leviţi, să facă paza pragurilor; altă treime să stea în casa împăratului şi o treime, la poarta Iesod. Tot poporul să fie în curţile Casei Domnului. Nimeni să nu intre în Casa Domnului, afară de preoţii şi leviţii(AH) de slujbă; ei să intre, căci sunt sfinţi. Şi tot poporul să facă de strajă cu privire la porunca Domnului. Leviţii să înconjoare pe împărat de toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi oricine va intra în casă să fie omorât. Voi să fiţi pe lângă împărat când va intra şi când va ieşi.” Leviţii şi tot Iuda au împlinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-a luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, căci preotul Iehoiada nu scutise pe niciuna din(AI) cete. Preotul Iehoiada a dat sutaşilor suliţele şi scuturile, mari şi mici, care veneau de la împăratul David şi care se aflau în Casa lui Dumnezeu. 10 A aşezat tot poporul, fiecare cu arma în mână, de la partea dreaptă până la partea stângă a casei, lângă altar şi lângă casă de jur împrejurul împăratului. 11 Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească şi mărturia(AJ) şi l-au făcut împărat. Şi Iehoiada şi fiii săi l-au uns şi au zis: „Trăiască împăratul!” 12 Atalia a auzit zarva poporului care alerga şi mărea pe împărat şi a venit la popor în Casa Domnului. 13 S-a uitat şi iată că împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat; tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe, iar cântăreţii, cu instrumentele de muzică, ziceau cântările(AK) de laudă. Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Vânzare! Vânzare!” 14 Atunci, preotul Iehoiada, scoţând pe sutaşi, care erau în fruntea oştirii, le-a zis: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi oricine o va urma să fie ucis.” Căci preotul zisese: „N-o omorâţi în Casa Domnului.” 15 I-au făcut loc şi s-a dus la casa împăratului, pe intrarea Porţii(AL) Cailor, şi au omorât-o acolo. 16 Iehoiada a făcut între el, tot poporul şi împărat un legământ prin care aveau să fie poporul Domnului. 17 Tot poporul a intrat în casa lui Baal şi au dărâmat-o; i-au sfărâmat altarele şi chipurile şi au ucis înaintea altarelor pe Matan(AM), preotul lui Baal. 18 Iehoiada a încredinţat slujbele Casei Domnului în mâinile preoţilor, leviţilor pe care-i împărţise(AN) David în Casa Domnului, ca să aducă arderi-de-tot Domnului, cum este scris în legea(AO) lui Moise, în mijlocul bucuriilor şi cântărilor, după rânduiala lui David. 19 A pus uşieri(AP) la porţile Casei Domnului ca să nu intre nimeni spurcat prin ceva. 20 A luat pe sutaşi(AQ), pe oamenii cu vază, pe cei ce aveau putere peste popor şi pe tot poporul ţării şi a pogorât pe împărat din Casa Domnului. Au intrat în casa împăratului pe poarta de sus şi au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăţiei. 21 Tot poporul ţării se bucura şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia.

Ioas începe să domnească şi drege Templul

24 Ioas avea şapte(AR) ani când a ajuns împărat şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba. Ioas a făcut ce este bine(AS) înaintea Domnului în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. Iehoiada a luat pentru Ioas două neveste şi Ioas a născut fii şi fiice. După aceea, Ioas şi-a pus de gând să dreagă Casa Domnului. A strâns pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: „Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi bani(AT) din tot Israelul, pe fiecare an, pentru dregerea Casei Dumnezeului vostru. Şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta.” Dar leviţii nu s-au grăbit. Împăratul(AU) a chemat pe marele preot Iehoiada şi i-a zis: „Pentru ce n-ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim darea poruncită de Moise(AV), robul Domnului, şi pusă pe adunarea lui Israel pentru cortul(AW) mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii(AX) ei au pustiit Casa lui Dumnezeu şi au întrebuinţat în slujba Baalilor toate lucrurile(AY) închinate Casei Domnului.” Atunci, împăratul a poruncit(AZ) să se facă o ladă şi să se pună afară la poarta Casei Domnului. Şi s-a dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca să se aducă Domnului(BA) darea pusă de Moise, robul Domnului, pe Israel în pustie. 10 Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit. 11 Când(BB) vedeau leviţii că e mult argint în ladă şi că era vremea ca s-o dea în mâinile dregătorilor împăratului, venea logofătul împăratului şi slujbaşul marelui preot şi goleau lada. Apoi o luau şi o puneau iarăşi la loc. Aşa făceau în fiecare zi şi au strâns mult argint. 12 Împăratul şi Iehoiada îl dădeau meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră şi tâmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13 Lucrătorii s-au apucat de lucru şi au isprăvit ce era de dres; au pus Casa lui Dumnezeu iarăşi în stare bună şi au întărit-o. 14 Când au isprăvit, au adus înaintea împăratului şi înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Şi cu el(BC) au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile-de-tot, pahare şi alte scule de aur şi de argint. Şi, în tot timpul vieţii lui Iehoiada, au adus necurmat arderi-de-tot în Casa Domnului. 15 Iehoiada a murit bătrân şi sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. 16 L-au îngropat în cetatea lui David, la un loc cu împăraţii, pentru că făcuse bine în Israel, şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de Casa Lui.

Ioas şi închinarea la idoli

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci, împăratul i-a ascultat. 18 Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor(BD) şi idolilor. Mânia(BE) Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta. 19 Domnul a trimis(BF) la ei proroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n-au ascultat de înştiinţările pe care le-au primit. 20 Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul(BG) lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: ‘Pentru ce(BH) călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că(BI) aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi’.” 21 Şi au uneltit împotriva lui şi l-au ucis(BJ) cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. 22 Împăratul Ioas nu şi-a adus aminte de bunăvoinţa pe care o avusese faţă de el Iehoiada, tatăl lui Zaharia, şi a omorât pe fiul lui. Zaharia a zis când a murit: „Domnul să vadă şi să judece!” 23 După trecerea anului, oastea(BK) sirienilor s-a suit împotriva lui Ioas şi a venit în Iuda şi la Ierusalim. Au omorât din popor pe toate căpeteniile poporului şi au trimis împăratului toată prada la Damasc. 24 Oastea sirienilor a venit cu un mic(BL) număr de oameni. Totuşi Domnul a dat(BM) în mâinile lor o oaste foarte însemnată, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Astfel au pedepsit(BN) sirienii pe Ioas. 25 Când au plecat de la el, după ce-l lăsaseră în mari suferinţe, slujitorii(BO) lui au uneltit împotriva lui din pricina sângelui fiului(BP) preotului Iehoiada. L-au omorât în patul lui şi a murit. L-au îngropat în cetatea lui David, dar nu l-au îngropat în mormintele împăraţilor. 26 Iată pe cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Şimeatei, o femeie amonită şi Iozabad, fiul Şimritei, o femeie moabită. 27 Cât despre fiii lui, despre marele număr de prorocii(BQ) făcute cu privire la el şi despre dregerea Casei lui Dumnezeu, toate acestea sunt scrise în istoria din cartea împăraţilor.

În locul lui a domnit fiul său Amaţia(BR).

Amaţia, împăratul lui Iuda

25 Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci(BS) de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu(BT) era în totul dată Lui. Când s-a întărit(BU) domnia în mâinile lui, a omorât pe slujitorii care uciseseră pe împăratul, tatăl său. Dar n-a omorât pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare(BV) părinţii pentru copii şi să nu se omoare copiii pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” Amaţia a strâns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la(BW) vârsta de douăzeci de ani în sus şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mânuind suliţa şi scutul. A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim. Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere(BX) să te ajute şi să te facă să cazi.” Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate(BY) să-ţi dea mult mai mult decât atât.” 10 Atunci, Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda şi au plecat acasă cu mare furie. 11 Amaţia s-a îmbărbătat şi şi-a dus poporul în Valea Sării(BZ), unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir. 12 Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii, pe care i-au dus pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit în vale, aşa încât toţi au fost zdrobiţi. 13 Însă oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el au năvălit în cetăţile lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi şi au luat multe prăzi.

Războiul cu Ioas

14 Când s-a întors Amaţia de la înfrângerea edomiţilor, a adus(CA) pe dumnezeii fiilor lui Seir şi i-a pus dumnezei pentru(CB) el; s-a închinat înaintea lor şi le-a adus tămâie. 15 Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi a trimis la el pe un proroc, care i-a zis: „Pentru ce ai căutat pe dumnezeii(CC) poporului acestuia, când ei n-au(CD) putut să-şi izbăvească poporul din mâna ta?” 16 Pe când vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentru ce vrei să fii lovit?” Prorocul a plecat zicând: „Ştiu acum că Dumnezeu(CE) a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai ascultat sfatul meu.” 17 După ce s-a sfătuit(CF), Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino să ne vedem faţă în faţă!” 18 Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul. 19 Tu te gândeşti că ai bătut pe edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mândreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stârneşti un rău care ţi-ar aduce pieirea ta şi a lui Iuda?” 20 Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu(CG) hotărâse să-i dea în mâinile vrăjmaşului, căci căutaseră(CH) pe dumnezeii Edomului. 21 Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit şi s-au văzut în faţă el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda. 22 Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui. 23 Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui(CI) Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim până la Poarta Unghiului. 24 A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele care se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostatici şi s-a întors la Samaria. 25 Amaţia(CJ), fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. 26 Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel? 27 De când s-a abătut Amaţia de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorât. 28 L-au adus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.

Domnia lui Ozia

26 Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia(CK), care era în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia. Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinţii săi. Ozia avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Amaţia. A căutat(CL) pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea(CM) vedeniile lui Dumnezeu. Şi, în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească. A pornit cu război(CN) împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei şi zidurile Asdodului şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului şi între filisteni. Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor(CO), împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva maoniţilor. Amoniţii aduceau(CP) daruri lui Ozia, şi faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic. Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe Poarta(CQ) Unghiului, pe poarta văii şi pe unghi şi le-a întărit. 10 A zidit turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. 11 Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. 12 Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute. 13 Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului. 14 Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţe, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. 15 A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.

Semeţia lui Ozia

16 Dar, când a ajuns(CR) puternic, inima i s-a(CS) înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului(CT) ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17 Preotul Azaria(CU) a intrat după el cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă, 18 care s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au zis: „N-ai dreptul(CV), Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii(CW), fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul Locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.” 19 Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi, cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra(CX) pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20 Marele preot, Azaria, şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară şi el însuşi s-a grăbit(CY) să iasă, pentru că Domnul îl lovise. 21 Împăratul Ozia(CZ) a fost lepros până în ziua morţii şi a locuit într-o casă deosebită(DA) ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. 22 Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia(DB), fiul lui Amoţ, prorocul. 23 Ozia(DC) a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.

Iotam, împăratul lui Iuda

27 Iotam avea douăzeci şi cinci(DD) de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Ozia. Numai că n-a intrat în Templul Domnului. Totuşi poporul(DE) se strica mereu. Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului şi a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. A zidit cetăţi în muntele lui Iuda şi cetăţui şi turnuri în dumbrăvi. A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon şi i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grâu şi zece mii de orz şi i-au plătit tot atât pe anul al doilea şi al treilea. Iotam a ajuns puternic pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său. Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. El avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Iotam a adormit(DF) cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.

Ahaz, împăratul lui Iuda

28 Ahaz avea douăzeci de ani(DG) când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. A umblat în căile împăraţilor lui Israel şi a făcut chiar chipuri(DH) turnate pentru(DI) Baali, a ars tămâie în valea(DJ) fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii(DK) săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. Domnul(DL), Dumnezeul său, l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au(DM) bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere. Pecah(DN), fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat. Copiii lui Israel au luat dintre fraţii(DO) lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria. Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat(DP) Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la(DQ) ceruri. 10 Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele(DR) voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru? 11 Ascultaţi-mă dar şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri, căci mânia aprinsă(DS) a Domnului este peste voi!” 12 Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire 13 şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.” 14 Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări. 15 Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat(DT) şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce(DU) şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor(DV), la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.

Pedepsele asupra lui Ahaz

16 Pe vremea(DW) aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei. 17 Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război. 18 Filistenii(DX) au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui şi s-au aşezat acolo. 19 Căci Domnul a smerit pe Iuda din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel(DY), care avusese o purtare fără frâu(DZ) în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului. 20 Tiglat-Pilneser(EA), împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat. 21 Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai-marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei, dar nu i-a ajutat la nimic. 22 Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. 23 A adus jertfă(EB) dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi(EC) ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel. 24 Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis(ED) uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului 25 şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi. 26 Celelalte(EE) fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. 27 Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Footnotes

  1. 2 Cronici 21:17 Ioahaz numit Ahazia în Cap. 22:1.

21 Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Iehoram peste Iuda

Fraţii săi, fii ai lui Iehoşafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail şi Şefatia. Toţi aceştia erau fii ai lui Iehoşafat, regele lui Israel[a]. Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint şi lucruri scumpe, precum şi cetăţi fortificate în Iuda, însă domnia i-o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut. Când a urcat pe tronul regatului tatălui său şi şi-a întărit domnia, Iehoram i-a ucis cu sabia pe toţi fraţii săi, precum şi pe unii dintre conducătorii lui Israel. Iehoram avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. Iehoram a trecut hotarul împreună cu conducătorii săi şi cu carele sale. Edomiţii îl înconjuraseră pe el şi pe conducătorii carelor sale, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi i-a învins. 10 Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în acea perioadă s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi. 11 El a zidit înălţimi în munţii lui Iuda, i-a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze şi i-a dus în rătăcire pe cei din Iuda.

12 I-a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel:

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului tău David:

«Pentru că nu ai umblat în căile tatălui tău, Iehoşafat, nici în căile lui Asa, regele lui Iuda, 13 ci ai umblat în căile regilor lui Israel şi i-ai făcut pe cei din Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze, aşa cum a făcut familia lui Ahab, pentru că i-ai ucis pe fraţii tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine, 14 iată că Domnul va lovi cu o mare urgie poporul tău, fiii tăi, soţiile tale şi toate proprietăţile tale. 15 Iar pe tine te va lovi cu o boală cumplită, o boală de măruntaie. Boala se va agrava pe zi ce trece, până când măruntaiele îţi vor ieşi afară.»“

16 Domnul a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor şi al arabilor care locuiau în vecinătatea cuşiţilor[b]. 17 Aceştia au înaintat împotriva lui Iuda, au pătruns în el, au jefuit toate bogăţiile găsite în palatul regelui şi i-au luat captivi pe fiii şi pe soţiile acestuia, nelăsându-i nici un fiu, în afară de Ahazia[c], cel mai mic dintre fiii săi. 18 După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac. 19 Ea s-a agravat pe zi ce trecea, până când, la sfârşitul a doi ani de suferinţă, i-au ieşit măruntaiele afară din cauza bolii şi a murit în chinuri cumplite. Poporul său nu a făcut foc în cinstea lui, aşa cum făcuseră strămoşilor lui.

20 Iehoram era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s-a dus fără ca cineva să-l regrete. L-au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormântul regilor.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

22 În locul lui Iehoram, locuitorii Ierusalimului l-au pus rege pe Ahazia, fiul său mai mic, căci toţi fiii săi mai mari fuseseră ucişi de hoarda care năvălise în tabără împreună cu arabii. Aşa a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani[d] când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată[e] a lui Omri. Şi el a trăit asemenea familiei lui Ahab, fiindcă mama lui îl îndemna să facă rău. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca cei din familia lui Ahab, căci, după moartea tatălui său, aceştia i-au fost sfetnici spre pierzarea sa. El s-a luat după sfatul acestora şi s-a dus cu Ioram[f], fiul lui Ahab, regele lui Israel, ca să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram, astfel că el s-a întors la Izreel ca să se vindece de rănile pricinuite la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia[g], fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit. Prin voia lui Dumnezeu şi spre pierzarea lui Ahazia a venit acesta la Ioram. Căci după ce a sosit la Ioram, el a ieşit împreună cu acesta ca să-l întâmpine pe Iehu, fiul lui Nimşi, cel care fusese uns de Domnul ca să nimicească familia lui Ahab. În timp ce Iehu îndeplinea judecata asupra familiei lui Ahab, a dat peste conducătorii lui Iuda şi peste fiii fraţilor[h] lui Ahazia aflaţi în slujba acestuia şi i-a omorât. După aceea a pornit în căutarea lui Ahazia. Oamenii lui l-au capturat în Samaria, în timp ce acesta se ascundea. Ei l-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au înmormântat, căci îşi ziceau: „Este totuşi nepotul[i] lui Iehoşafat, cel care L-a căutat pe Domnul din toată inima!“ Astfel, nu a mai rămas nimeni în familia lui Ahazia care să aibă putere să conducă regatul.

Uzurparea tronului de către Atalia

10 Când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, a uneltit să-i omoare pe toţi urmaşii familiei regale a Casei lui Iuda. 11 Dar Iehoşeba[j], fiica regelui Iehoram, l-a luat pe ascuns pe Ioaş, fiul lui Ahazia, din mijlocul fiilor regelui, înainte ca ei să fi fost ucişi şi l-a pus împreună cu doica lui într-un dormitor[k]. Astfel Iehoşeba l-a ascuns de Atalia şi aceasta nu l-a omorât. Iehoşeba era fiica regelui Iehoram, soţia preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia. 12 Vreme de şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu ei în Casa lui Dumnezeu, timp în care Atalia a domnit peste ţară.

Complotul lui Iehoiada

23 În cel de-al şaptelea an, Iehoiada a prins curaj şi a făcut un legământ cu căpeteniile peste sute: cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iehohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, şi cu Elişafat, fiul lui Zicri. Ei au străbătut ţara lui Iuda, i-au strâns pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe căpeteniile familiilor lui Israel şi au venit la Ierusalim. Întreaga adunare a încheiat un legământ cu regele în Casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Iată-l pe fiul regelui! El va domni, aşa cum a promis Domnul cu privire la urmaşii lui David. Prin urmare, iată care este lucrul pe care trebuie să-l faceţi: o treime din preoţii şi leviţii care vor intra în slujbă în ziua de Sabat să stea de pază la intrări, o treime la palatul regelui şi o altă treime la Poarta Temeliei, iar tot poporul să vină în curţile Casei Domnului. Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoţii şi leviţii care trebuie să slujească. Ei vor putea să intre pentru că sunt sfinţi. Toţi ceilalţi din popor însă să păzească porunca Domnului. Leviţii vor trebui să stea împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine va intra în Casă, să fie omorât. Staţi aproape de rege când va ieşi şi când va intra[l].“

Leviţii şi toţi cei din Iuda au făcut întocmai cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Prin urmare, şi-au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă în ziua de Sabat, căci preotul Iehoiada nu dăduse drumul nici unei cete. Apoi preotul Iehoiada le-a dat căpeteniilor peste sute suliţele şi scuturile cele mari şi cele mici, care aparţinuseră regelui David şi care erau în Casa lui Dumnezeu. 10 Toţi cei din popor, fiecare cu arma în mână, s-au aşezat de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei, până în partea stângă a Casei, aproape de altar şi de Casă. 11 Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana pe cap şi i-a înmânat Mărturia[m]. Iehoiada şi fiii lui l-au numit rege şi l-au uns strigând: „Trăiască regele!“

12 Când a auzit Atalia vuietul poporului care alerga şi îl lăuda pe rege, a venit spre mulţimea de la Casa Domnului. 13 S-a uitat şi iată că regele stătea lângă stâlpul său, la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege şi tot poporul se bucura şi suna din trâmbiţe, iar cântăreţii cântau cântări de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!“ 14 Preotul Iehoiada le-a trimis pe căpeteniile peste sute, care conduceau oştirea, zicându-le: „Scoateţi-o afară dintre rânduri şi oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să nu o omorâţi în Casa Domnului!“ 15 Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui, intrarea de la Poarta Cailor, şi au omorât-o acolo.

16 Iehoiada a încheiat un legământ între el, pe de o parte, şi popor şi rege, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul Domnului. 17 Tot poporul s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi chipurile, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-au omorât în faţa altarelor. 18 Apoi Iehoiada a încredinţat supravegherea Casei Domnului în mâna preoţilor leviţi pe care-i repartizase David la Casa Domnului, ca să aducă Domnului arderile de tot, potrivit cu ceea ce este scris în Legea lui Moise, în mijlocul bucuriei şi a cântării, după rânduiala lui David. 19 El a pus portari la porţile Casei Domnului, astfel încât să nu intre nimeni necurat din vreo pricină. 20 După aceea, Iehoiada a luat cu el pe căpeteniile peste sute, pe nobili, pe conducătorii poporului şi tot poporul ţării. Aceştia l-au coborât împreună pe rege de la Casa Domnului, au venit la palatul regelui prin Poarta de Sus şi l-au aşezat pe rege pe tronul regal. 21 Şi tot poporul ţării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniştit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia.

Domnia lui Ioaş peste Iuda

24 Ioaş era în vârstă de şapte ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba. Ioaş a făcut ce este drept înaintea Domnului, în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. Iehoiada i-a ales două soţii şi astfel lui Ioaş i s-au născut fii şi fiice. După aceea, Ioaş s-a hotărât în inima lui să restaureze Casa Domnului. A convocat preoţii şi leviţii şi le-a zis: „Mergeţi în cetăţile lui Iuda şi strângeţi de la toţi israeliţii darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniţi-vă degrabă însărcinarea!“

Dar leviţii nu s-au grăbit. Regele l-a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, şi i-a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim contribuţia rânduită de Moise, robul Domnului, şi de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei? Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu şi au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte ale Casei Domnului.

La porunca regelui, au făcut un cufăr şi l-au pus afară, la poarta Casei Domnului. Apoi au dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca oamenii să aducă Domnului contribuţia rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie. 10 Toate căpeteniile şi întregul popor şi-au adus contribuţia cu bucurie, până când cufărul s-a umplut. 11 Ori de câte ori cufărul era dus de către leviţi la dregătorii regelui, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbaşul preotului conducător şi goleau cufărul. Apoi leviţii îl luau şi îl duceau înapoi la locul lui. Aşa făceau în fiecare zi şi astfel au strâns mult argint. 12 Apoi regele şi Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de la Casa Domnului, iar aceştia angajau zidari şi tâmplari care să restaureze Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi în aramă care să repare Casa Domnului. 13 Lucrătorii s-au apucat de treabă şi astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare şi au consolidat-o. 14 Când au terminat, au adus înaintea regelui şi a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, cupe, precum şi vase de aur şi de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s-au adus continuu arderi de tot la Casa Domnului.

15 Iehoiada a murit fiind bătrân şi sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani. 16 L-au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse numai bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât şi cu privire la Casa Lui.

Apostazia lui Ioaş

17 După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi şi-au arătat supunerea faţă de rege. Atunci regele a ascultat de ei. 18 Au părăsit Casa Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor, au slujit aşerelor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovăţii a lor. 19 Domnul le-a trimis profeţi ca să-i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte.

20 Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului şi le-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: «De ce aţi încălcat poruncile Domnului? Nu veţi propăşi! Fiindcă L-aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi!»“ 21 Ei însă au uneltit împotriva lui şi, la porunca regelui, l-au ucis cu pietre în curtea Casei Domnului. 22 Regele Ioaş nu şi-a amintit de tot binele pe care i l-a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, şi i-a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „Domnul să vadă şi să judece!“

23 Un an mai târziu[n], oastea Aramului a înaintat împotriva lui Ioaş. Ei au venit în Iuda şi la Ierusalim şi au nimicit din popor toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis-o în întregime regelui din Damasc. 24 Chiar dacă oastea arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Domnul a dat în mâinile lor oştirea mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceştia Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. Şi astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaş.

25 Când arameii au plecat de la el, ei l-au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada şi l-au ucis în patul lui. El a murit şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. El nu a fost înmormântat însă în mormântul regilor. 26 Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad[o], fiul amonitei Şimat, şi Iehozabad, fiul moabitei Şimrit[p]. 27 Cele privitoare la fiii săi, la multele profeţii despre el şi la restaurarea Casei lui Dumnezeu sunt scrise în „Relatarea Cărţii Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Domnia lui Amaţia peste Iuda

25 Amaţia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin[q] şi era din Ierusalim. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar totuşi nu din toată inima. După ce şi-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. Totuşi pe fiii lor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Lege, în Cartea lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“[r]

Amaţia i-a strâns pe cei din Iuda, a aşezat tot poporul lui Iuda şi al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii şi căpeteniilor peste sute şi i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să iasă la luptă şi să mânuiască lancea şi scutul. El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanţi[s] de argint. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege şi i-a zis:

– Nu lua cu tine oştirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim! Căci, chiar dacă te vei duce şi vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbuşeşti înaintea duşmanului, pentru că El are putere să ajute, dar şi să prăbuşească.

Amaţia l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu:

– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat cetei lui Israel?

Omul lui Dumnezeu i-a răspuns:

Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.

10 Amaţia şi-a despărţit oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda şi s-au întors acasă înfuriaţi. 11 Amaţia s-a pregătit şi şi-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni din Seir. 12 Cei din Iuda au capturat de vii zece mii de bărbaţi pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit, astfel încât toţi au fost zdrobiţi. 13 Între timp ceata pe care Amaţia o trimisese înapoi şi nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetăţile lui Iuda, din Samaria şi până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni şi luând o pradă mare.

14 După ce s-a întors de la înfrângerea edomiţilor, Amaţia a adus zeii poporului din Seir şi i-a pus ca zei ai săi. El se închina înaintea lor şi aducea tămâie pentru ei. 15 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi i-a trimis un profet care i-a spus astfel:

– De ce ai întrebat pe zeii care nu şi-au putut izbăvi propriul popor din mâna ta?

16 În timp ce acesta vorbea, regele i-a zis:

– Te-am pus eu să fii sfetnicul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc?

Profetul s-a oprit, dar a mai adăugat:

– Ştiu acum că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu ai ascultat de sfatul meu.

17 După ce s-a sfătuit, Amaţia, regele lui Iuda, a trimis nişte soli la Iehoaş[t], fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, zicându-i:

– Vino să ne confruntăm!

18 Dar Iehoaş, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amaţia, regele lui Iuda, astfel:

– Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul în picioare. 19 Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Şi de aceea ţi s-a înălţat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârneşti o nenorocire care ar duce la căderea ta şi a lui Iuda?“ 20 Amaţia însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaş, deoarece căutaseră pe zeii Edomului. 21 Prin urmare, Iehoaş, regele lui Israel, a pornit la atac. El şi Amaţia, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Şemeş, în Iuda. 22 Iuda a fost învins de Israel şi fiecare om a fugit acasă. 23 Iehoaş, regele lui Israel, l-a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia[u], la Bet-Şemeş şi l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coţi[v]. 24 A luat tot aurul şi argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom şi a golit vistieriile palatului regelui. A luat şi prizonieri, după care s-a întors în Samaria. 25 Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

26 Celelalte fapte ale lui Amaţia, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel?“ 27 De când Amaţia s-a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. 28 L-au adus pe cai şi l-au înmormântat alături de părinţii săi în Cetatea lui David[w].

Domnia lui Uzia peste Iuda

26 Poporul lui Iuda l-a luat pe Uzia[x], care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a făcut rege în locul tatălui său, Amaţia. Uzia a rezidit Elatul şi l-a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amaţia s-a culcat alături de părinţii săi. Uzia era în vârstă de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim. El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse tatăl său, Amaţia. El L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, cel care îl instruia în frica de Dumnezeu. Cât timp l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu i-a dat izbândă.

Când a ieşit la luptă împotriva filistenilor, el a dărâmat zidurile cetăţii Gat, zidurile cetăţii Iabne, precum şi zidurile cetăţii Aşdod, după care a zidit cetăţi în apropiere de Aşdod şi pe întregul teritoriu al filistenilor. Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva meuniţilor. Amoniţii i-au plătit tribut lui Uzia. I s-a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic. Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii şi la contrafortul din unghiul zidului şi le-a întărit. 10 A zidit turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, căci avea vite numeroase atât în zona deluroasă[y], cât şi în câmpie. El avea plugari şi vieri în regiunea muntoasă şi în văile fertile[z], căci îi plăcea să lucreze pământul.

11 Uzia avea o oştire care purta războiul şi care ieşea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel şi de dregătorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui. 12 Numărul total al căpeteniilor de familii, al războinicilor viteji, era de două mii şase sute. 13 Sub comanda lor, se afla oştirea alcătuită din trei sute şapte mii cinci sute de bărbaţi care purtau războiul prin puterea armelor, ajutându-l pe rege împotriva duşmanului. 14 Uzia a dotat toată oştirea cu scuturi, lănci, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. 15 A făcut la Ierusalim nişte maşinării inventate de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe colţuri pentru a arunca cu săgeţi şi cu pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.

16 Dar când a ajuns puternic, i s-a îngâmfat inima spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, şi a intrat în Templul[aa] Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17 Preotul Azaria a intrat după el, însoţit fiind de optzeci de bărbaţi curajoşi, dintre preoţii Domnului. 18 Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ţi este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoţii, urmaşii lui Aaron, au fost sfinţiţi ca să aducă tămâie! Ieşi din Lăcaş! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste de la Domnul Dumnezeu!“ 19 Uzia, care avea deja în mână cădelniţa pentru tămâiere, s-a înfuriat. În momentul în care s-a înfuriat pe preoţi, i-a apărut lepră[ab] pe frunte, chiar acolo, în prezenţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20 Când preotul conducător Azaria şi ceilalţi preoţi s-au întors spre el, au văzut că avea lepră pe frunte, astfel că l-au scos în grabă de acolo. De altfel, el însuşi s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul. 21 Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morţii lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa Domnului şi a locuit într-o casă izolată[ac]. Cel care supraveghea palatul regelui şi judeca poporul ţării era fiul său Iotam.

22 Celelalte fapte ale lui Uzia, de la început până la sfârşit, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoţ. 23 Uzia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în ogorul de înmormântare care aparţinea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam.

Domnia lui Iotam peste Iuda

27 Iotam era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. Mama lui se numea Ieruşa şi era fiica lui Ţadok. El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi tatăl său, Uzia; spre deosebire de acesta, el nu a intrat în Templul[ad] Domnului. Poporul însă a continuat să se strice. Iotam a zidit Poarta de Sus a Casei Domnului şi a ridicat mult zidul Ofelului[ae]. El a zidit cetăţi în regiunea muntoasă a lui Iuda, iar în dumbrăvi a zidit fortăreţe şi turnuri. S-a războit cu regele amoniţilor şi a fost mai puternic decât el. În anul acela, amoniţii i-au dat o sută de talanţi[af] de argint, zece mii de cori[ag] de grâu şi zece mii de cori de orz. În cel de-al doilea şi al treilea an, amoniţii i-au plătit la fel. Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a statornicit căile înaintea Domnului, Dumnezeul său.

Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi toate căile sale, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. Iotam s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

Domnia lui Ahaz peste Iuda

28 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept înaintea Domnului, aşa cum făcuse David, strămoşul său, ci a umblat în căile regilor lui Israel. El a făcut chipuri turnate pentru baali, a adus tămâie în valea Ben-Hinom şi i-a trecut chiar şi pe fiii săi prin foc[ah], potrivit obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care le izgonise Domnul dinaintea israeliţilor. De asemenea, el a adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. Domnul, Dumnezeul său, l-a dat pe mâna regelui Aramului. Arameii l-au învins şi i-au luat o mulţime de prizonieri pe care i-au adus la Damasc. Apoi Domnul l-a dat şi pe mâna regelui lui Israel, din partea căruia a suferit o mare înfrângere. Pekah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi, în Iuda, o sută douăzeci de mii de războinici, pentru că Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. Zicri, un războinic efraimit, l-a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azrikam, conducătorul palatului, precum şi pe Elkana, al doilea om după rege. Israeliţii au luat de la fraţii lor două sute de mii de prizonieri: femei, fii şi fiice. De asemenea, au mai luat de la ei multă pradă şi au adus prada la Samaria.

Acolo era un profet al Domnului, cu numele de Oded. El a ieşit înaintea oştirii care sosea în Samaria şi a zis: „În mânia Sa faţă de cei din Iuda, Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, i-a dat în mâinile voastre, dar voi i-aţi ucis cu o furie care a ajuns până la ceruri. 10 Iar acum vă gândiţi ca oamenii luaţi din Iuda şi din Ierusalim să vă slujească ca sclavi şi sclave. Dar oare voi nu sunteţi vinovaţi faţă de Domnul, Dumnezeul vostru? 11 Acum, ascultaţi-mă şi daţi drumul prizonierilor aduşi dintre fraţii voştri, căci mânia cea aprigă a Domnului este peste voi!“ 12 Totodată nişte bărbaţi dintre căpeteniile lui Efraim, şi anume Azaria, fiul lui Iehohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce veneau de la război. 13 Ei le-au zis astfel: „Nu-i aduceţi aici pe prizonierii aceştia, căci altfel Domnul ne va învinui! Vreţi să adăugăm şi mai mult la păcatele şi greşelile noastre, când vina noastră este deja atât de mare, iar apriga Lui mânie este peste Israel?“ 14 Războinicii au lăsat prizonierii şi prada înaintea căpeteniilor şi a întregii adunări. 15 Apoi, oamenii care au fost menţionaţi pe nume s-au ridicat şi i-au sprijinit pe prizonieri. Din prada luată, i-au îmbrăcat pe toţi cei goi. I-au îmbrăcat, i-au încălţat, i-au hrănit, le-au dat să bea, i-au uns, i-au purtat pe măgari pe toţi cei obosiţi şi i-au adus la Ierihon, Cetatea Palmierilor, la cei de-un neam cu ei. După aceea ei s-au întors în Samaria.

16 În vremea aceea, regele Ahaz a trimis după ajutor la împăraţii Asiriei. 17 Edomiţii au venit iarăşi, au învins pe Iuda şi au luat prizonieri. 18 Filistenii au năvălit în cetăţile lui Iuda din zona deluroasă[ai] şi din Neghev[aj], au cucerit Bet-Şemeş, Aialon, Ghederot, Soho cu satele dimprejurul ei, Timna cu satele dimprejurul ei, precum şi Ghimzo cu satele dimprejurul ei şi s-au aşezat în ele. 19 Domnul a umilit Iuda din cauza lui Ahaz, regele lui Israel[ak], pentru că acesta a lăsat fără frâu nelegiuirea în Iuda şi a fost necredincios fără măsură faţă de Domnul. 20 Tiglat-Pileser[al], împăratul Asiriei, a venit la el, dar mai mult i-a adus necaz decât să-l sprijine. 21 Ahaz a despuiat de aur Casa Domnului, palatul său şi casele conducătorilor săi şi l-a dăruit împăratului Asiriei, însă acest lucru nu i-a fost de nici un folos. 22 În vremea strâmtorării sale, a fost şi mai necredincios faţă de Domnul. Acesta a fost regele Ahaz! 23 A jertfit zeilor Damascului, cei care l-au înfrânt, deoarece el spusese: „Zeii regilor din Aram i-au ajutat pe aceştia, deci le voi jertfi şi eu ca să mă ajute şi pe mine!“ Însă tocmai aceşti zei au fost cauza pierzării lui şi a întregului Israel. 24 Ahaz a strâns vasele din Casa lui Dumnezeu, a tăiat în bucăţi vasele din Casa lui Dumnezeu, a închis porţile Casei lui Dumnezeu şi a zidit altare în toate ungherele Ierusalimului. 25 A zidit înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie zeilor şi L-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lui.

26 Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, de la început până la sfârşit, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. 27 Ahaz s-a culcat alături de părinţii lui şi l-au înmormântat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormântul regilor lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

Footnotes

  1. 2 Cronici 21:2 Adică Iuda; în multe locuri din 2 Cron.
  2. 2 Cronici 21:16 Vezi nota de la 12:3
  3. 2 Cronici 21:17 TM: Iehoahaz, variantă a numelui Ahazia
  4. 2 Cronici 22:2 Câteva mss LXX, Siriacă (vezi şi 2 Regi 8:26); TM: patruzeci şi doi
  5. 2 Cronici 22:2 Lit.: o fiică
  6. 2 Cronici 22:5 TM: Iehoram, o variantă a lui Ioram; şi în vs. 6, 7
  7. 2 Cronici 22:6 Cîteva mss TM, LXX, VUL, Siriacă (vezi şi 2 Regi 8:29); cele mai multe mss TM: Azaria
  8. 2 Cronici 22:8 Sau: fiii rudelor
  9. 2 Cronici 22:9 Lit.: fiul
  10. 2 Cronici 22:11 TM: Iehoşabat, o variantă a lui Iehoşeba
  11. 2 Cronici 22:11 Lit.: în odaia paturilor; expresia ebraică se poate referi la odaia unde erau ţinute lenjeriile de pat, nu neapărat la un dormitor
  12. 2 Cronici 23:7 Sau: Supravegheaţi orice mişcare a regelui!
  13. 2 Cronici 23:11 Copia Legii
  14. 2 Cronici 24:23 Sau: În primăvară
  15. 2 Cronici 24:26 O variantă a lui Iozabad
  16. 2 Cronici 24:26 O variantă a lui Şomer
  17. 2 Cronici 25:1 TM: Iehoadan, o variantă a lui Iehoadin
  18. 2 Cronici 25:4 Vezi Deut. 24:16
  19. 2 Cronici 25:6 Aproximativ 3 t; şi în v. 9
  20. 2 Cronici 25:17 TM: Ioaş, o variantă a lui Iehoaş; şi în vs. 18, 21, 23, 25
  21. 2 Cronici 25:23 TM: Iehoahaz, o variantă a lui Ahazia
  22. 2 Cronici 25:23 Aproximativ 200 m
  23. 2 Cronici 25:28 Câteva mss TM (vezi şi 2 Regi 14:20); cele mai multe mss TM: cetatea lui Iuda
  24. 2 Cronici 26:1 Numit şi Azaria
  25. 2 Cronici 26:10 Sau: din Şefela (vezi nota de la 1:15)
  26. 2 Cronici 26:10 Sau: în Carmel
  27. 2 Cronici 26:16 Vezi nota de la 3:17
  28. 2 Cronici 26:19 Termenul ebraic poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; şi în vs. 20, 21, 23
  29. 2 Cronici 26:21 Sau: într-o locuinţă, eliberat de orice responsabilitate
  30. 2 Cronici 27:2 Vezi nota de la 3:17
  31. 2 Cronici 27:3 Centrul administrativ al capitalei plasat pe culmea dintre cetatea lui David şi culmea Templului, locul unde era amplasat şi palatul regal
  32. 2 Cronici 27:5 Aproximativ 3 t
  33. 2 Cronici 27:5 Aproximativ 2200 kilolitri
  34. 2 Cronici 28:3 Sau: şi-a sacrificat fiii în foc
  35. 2 Cronici 28:18 Vezi nota de la 1:15
  36. 2 Cronici 28:18 Ţinutul pustiu din sudul Palestinei, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  37. 2 Cronici 28:19 Adică Iuda; în multe locuri din 2 Cron.
  38. 2 Cronici 28:20 Ebr.: Tilgat-Pilneser, o variantă a lui Tiglat-Pileser III (745-727 î.Cr.)

21 Then Jehoshaphat rested with his ancestors and was buried with them in the City of David. And Jehoram(A) his son succeeded him as king. Jehoram’s brothers, the sons of Jehoshaphat, were Azariah, Jehiel, Zechariah, Azariahu, Michael and Shephatiah. All these were sons of Jehoshaphat king of Israel.[a] Their father had given them many gifts(B) of silver and gold and articles of value, as well as fortified cities(C) in Judah, but he had given the kingdom to Jehoram because he was his firstborn son.

Jehoram King of Judah(D)

When Jehoram established(E) himself firmly over his father’s kingdom, he put all his brothers(F) to the sword along with some of the officials of Israel. Jehoram was thirty-two years old when he became king, and he reigned in Jerusalem eight years. He followed the ways of the kings of Israel,(G) as the house of Ahab had done, for he married a daughter of Ahab.(H) He did evil in the eyes of the Lord. Nevertheless, because of the covenant the Lord had made with David,(I) the Lord was not willing to destroy the house of David.(J) He had promised to maintain a lamp(K) for him and his descendants forever.

In the time of Jehoram, Edom(L) rebelled against Judah and set up its own king. So Jehoram went there with his officers and all his chariots. The Edomites surrounded him and his chariot commanders, but he rose up and broke through by night. 10 To this day Edom has been in rebellion against Judah.

Libnah(M) revolted at the same time, because Jehoram had forsaken the Lord, the God of his ancestors. 11 He had also built high places on the hills of Judah and had caused the people of Jerusalem to prostitute themselves and had led Judah astray.

12 Jehoram received a letter from Elijah(N) the prophet, which said:

“This is what the Lord, the God of your father(O) David, says: ‘You have not followed the ways of your father Jehoshaphat or of Asa(P) king of Judah. 13 But you have followed the ways of the kings of Israel, and you have led Judah and the people of Jerusalem to prostitute themselves, just as the house of Ahab did.(Q) You have also murdered your own brothers, members of your own family, men who were better(R) than you. 14 So now the Lord is about to strike your people, your sons, your wives and everything that is yours, with a heavy blow. 15 You yourself will be very ill with a lingering disease(S) of the bowels, until the disease causes your bowels to come out.’”

16 The Lord aroused against Jehoram the hostility of the Philistines and of the Arabs(T) who lived near the Cushites. 17 They attacked Judah, invaded it and carried off all the goods found in the king’s palace, together with his sons and wives. Not a son was left to him except Ahaziah,[b] the youngest.(U)

18 After all this, the Lord afflicted Jehoram with an incurable disease of the bowels. 19 In the course of time, at the end of the second year, his bowels came out because of the disease, and he died in great pain. His people made no funeral fire in his honor,(V) as they had for his predecessors.

20 Jehoram was thirty-two years old when he became king, and he reigned in Jerusalem eight years. He passed away, to no one’s regret, and was buried(W) in the City of David, but not in the tombs of the kings.

Ahaziah King of Judah(X)(Y)

22 The people(Z) of Jerusalem(AA) made Ahaziah, Jehoram’s youngest son, king in his place, since the raiders,(AB) who came with the Arabs into the camp, had killed all the older sons. So Ahaziah son of Jehoram king of Judah began to reign.

Ahaziah was twenty-two[c] years old when he became king, and he reigned in Jerusalem one year. His mother’s name was Athaliah, a granddaughter of Omri.

He too followed(AC) the ways of the house of Ahab,(AD) for his mother encouraged him to act wickedly. He did evil in the eyes of the Lord, as the house of Ahab had done, for after his father’s death they became his advisers, to his undoing. He also followed their counsel when he went with Joram[d] son of Ahab king of Israel to wage war against Hazael king of Aram at Ramoth Gilead.(AE) The Arameans wounded Joram; so he returned to Jezreel to recover from the wounds they had inflicted on him at Ramoth[e] in his battle with Hazael(AF) king of Aram.

Then Ahaziah[f] son of Jehoram king of Judah went down to Jezreel to see Joram son of Ahab because he had been wounded.

Through Ahaziah’s(AG) visit to Joram, God brought about Ahaziah’s downfall. When Ahaziah arrived, he went out with Joram to meet Jehu son of Nimshi, whom the Lord had anointed to destroy the house of Ahab. While Jehu was executing judgment on the house of Ahab,(AH) he found the officials of Judah and the sons of Ahaziah’s relatives, who had been attending Ahaziah, and he killed them. He then went in search of Ahaziah, and his men captured him while he was hiding(AI) in Samaria. He was brought to Jehu and put to death. They buried him, for they said, “He was a son of Jehoshaphat, who sought(AJ) the Lord with all his heart.” So there was no one in the house of Ahaziah powerful enough to retain the kingdom.

Athaliah and Joash(AK)

10 When Athaliah the mother of Ahaziah saw that her son was dead, she proceeded to destroy the whole royal family of the house of Judah. 11 But Jehosheba,[g] the daughter of King Jehoram, took Joash son of Ahaziah and stole him away from among the royal princes who were about to be murdered and put him and his nurse in a bedroom. Because Jehosheba,[h] the daughter of King Jehoram and wife of the priest Jehoiada, was Ahaziah’s sister, she hid the child from Athaliah so she could not kill him. 12 He remained hidden with them at the temple of God for six years while Athaliah ruled the land.

23 In the seventh year Jehoiada showed his strength. He made a covenant with the commanders of units of a hundred: Azariah son of Jeroham, Ishmael son of Jehohanan, Azariah son of Obed, Maaseiah son of Adaiah, and Elishaphat son of Zikri. They went throughout Judah and gathered the Levites(AL) and the heads of Israelite families from all the towns. When they came to Jerusalem, the whole assembly made a covenant(AM) with the king at the temple of God.

Jehoiada said to them, “The king’s son shall reign, as the Lord promised concerning the descendants of David.(AN) Now this is what you are to do: A third of you priests and Levites who are going on duty on the Sabbath are to keep watch at the doors, a third of you at the royal palace and a third at the Foundation Gate, and all the others are to be in the courtyards of the temple of the Lord. No one is to enter the temple of the Lord except the priests and Levites on duty; they may enter because they are consecrated, but all the others are to observe(AO) the Lord’s command not to enter.[i] The Levites are to station themselves around the king, each with weapon in hand. Anyone who enters the temple is to be put to death. Stay close to the king wherever he goes.”

The Levites and all the men of Judah did just as Jehoiada the priest ordered.(AP) Each one took his men—those who were going on duty on the Sabbath and those who were going off duty—for Jehoiada the priest had not released any of the divisions.(AQ) Then he gave the commanders of units of a hundred the spears and the large and small shields that had belonged to King David and that were in the temple of God. 10 He stationed all the men, each with his weapon in his hand, around the king—near the altar and the temple, from the south side to the north side of the temple.

11 Jehoiada and his sons brought out the king’s son and put the crown on him; they presented him with a copy(AR) of the covenant and proclaimed him king. They anointed him and shouted, “Long live the king!”

12 When Athaliah heard the noise of the people running and cheering the king, she went to them at the temple of the Lord. 13 She looked, and there was the king,(AS) standing by his pillar(AT) at the entrance. The officers and the trumpeters were beside the king, and all the people of the land were rejoicing and blowing trumpets, and musicians with their instruments were leading the praises. Then Athaliah tore her robes and shouted, “Treason! Treason!”

14 Jehoiada the priest sent out the commanders of units of a hundred, who were in charge of the troops, and said to them: “Bring her out between the ranks[j] and put to the sword anyone who follows her.” For the priest had said, “Do not put her to death at the temple of the Lord.” 15 So they seized her as she reached the entrance of the Horse Gate(AU) on the palace grounds, and there they put her to death.

16 Jehoiada then made a covenant(AV) that he, the people and the king[k] would be the Lord’s people. 17 All the people went to the temple of Baal and tore it down. They smashed the altars and idols and killed(AW) Mattan the priest of Baal in front of the altars.

18 Then Jehoiada placed the oversight of the temple of the Lord in the hands of the Levitical priests,(AX) to whom David had made assignments in the temple,(AY) to present the burnt offerings of the Lord as written in the Law of Moses, with rejoicing and singing, as David had ordered. 19 He also stationed gatekeepers(AZ) at the gates of the Lord’s temple so that no one who was in any way unclean might enter.

20 He took with him the commanders of hundreds, the nobles, the rulers of the people and all the people of the land and brought the king down from the temple of the Lord. They went into the palace through the Upper Gate(BA) and seated the king on the royal throne. 21 All the people of the land rejoiced, and the city was calm, because Athaliah had been slain with the sword.(BB)

Joash Repairs the Temple(BC)(BD)

24 Joash was seven years old when he became king, and he reigned in Jerusalem forty years. His mother’s name was Zibiah; she was from Beersheba. Joash did what was right in the eyes of the Lord(BE) all the years of Jehoiada the priest. Jehoiada chose two wives for him, and he had sons and daughters.

Some time later Joash decided to restore the temple of the Lord. He called together the priests and Levites and said to them, “Go to the towns of Judah and collect the money(BF) due annually from all Israel,(BG) to repair the temple of your God. Do it now.” But the Levites(BH) did not act at once.

Therefore the king summoned Jehoiada the chief priest and said to him, “Why haven’t you required the Levites to bring in from Judah and Jerusalem the tax imposed by Moses the servant of the Lord and by the assembly of Israel for the tent of the covenant law?”(BI)

Now the sons of that wicked woman Athaliah had broken into the temple of God and had used even its sacred objects for the Baals.

At the king’s command, a chest was made and placed outside, at the gate of the temple of the Lord. A proclamation was then issued in Judah and Jerusalem that they should bring to the Lord the tax that Moses the servant of God had required of Israel in the wilderness. 10 All the officials and all the people brought their contributions gladly,(BJ) dropping them into the chest until it was full. 11 Whenever the chest was brought in by the Levites to the king’s officials and they saw that there was a large amount of money, the royal secretary and the officer of the chief priest would come and empty the chest and carry it back to its place. They did this regularly and collected a great amount of money. 12 The king and Jehoiada gave it to those who carried out the work required for the temple of the Lord. They hired(BK) masons and carpenters to restore the Lord’s temple, and also workers in iron and bronze to repair the temple.

13 The men in charge of the work were diligent, and the repairs progressed under them. They rebuilt the temple of God according to its original design and reinforced it. 14 When they had finished, they brought the rest of the money to the king and Jehoiada, and with it were made articles for the Lord’s temple: articles for the service and for the burnt offerings, and also dishes and other objects of gold and silver. As long as Jehoiada lived, burnt offerings were presented continually in the temple of the Lord.

15 Now Jehoiada was old and full of years, and he died at the age of a hundred and thirty. 16 He was buried with the kings in the City of David, because of the good he had done in Israel for God and his temple.

The Wickedness of Joash

17 After the death of Jehoiada, the officials of Judah came and paid homage to the king, and he listened to them. 18 They abandoned(BL) the temple of the Lord, the God of their ancestors, and worshiped Asherah poles and idols.(BM) Because of their guilt, God’s anger(BN) came on Judah and Jerusalem. 19 Although the Lord sent prophets to the people to bring them back to him, and though they testified against them, they would not listen.(BO)

20 Then the Spirit(BP) of God came on Zechariah(BQ) son of Jehoiada the priest. He stood before the people and said, “This is what God says: ‘Why do you disobey the Lord’s commands? You will not prosper.(BR) Because you have forsaken the Lord, he has forsaken(BS) you.’”

21 But they plotted against him, and by order of the king they stoned(BT) him to death(BU) in the courtyard of the Lord’s temple.(BV) 22 King Joash did not remember the kindness Zechariah’s father Jehoiada had shown him but killed his son, who said as he lay dying, “May the Lord see this and call you to account.”(BW)

23 At the turn of the year,[l] the army of Aram marched against Joash; it invaded Judah and Jerusalem and killed all the leaders of the people.(BX) They sent all the plunder to their king in Damascus. 24 Although the Aramean army had come with only a few men,(BY) the Lord delivered into their hands a much larger army.(BZ) Because Judah had forsaken the Lord, the God of their ancestors, judgment was executed on Joash. 25 When the Arameans withdrew, they left Joash severely wounded. His officials conspired against him for murdering the son of Jehoiada the priest, and they killed him in his bed. So he died and was buried(CA) in the City of David, but not in the tombs of the kings.

26 Those who conspired against him were Zabad,[m] son of Shimeath an Ammonite woman, and Jehozabad, son of Shimrith[n](CB) a Moabite woman.(CC) 27 The account of his sons, the many prophecies about him, and the record of the restoration of the temple of God are written in the annotations on the book of the kings. And Amaziah his son succeeded him as king.

Amaziah King of Judah(CD)(CE)(CF)

25 Amaziah was twenty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem twenty-nine years. His mother’s name was Jehoaddan; she was from Jerusalem. He did what was right in the eyes of the Lord, but not wholeheartedly.(CG) After the kingdom was firmly in his control, he executed the officials who had murdered his father the king. Yet he did not put their children to death, but acted in accordance with what is written in the Law, in the Book of Moses,(CH) where the Lord commanded: “Parents shall not be put to death for their children, nor children be put to death for their parents; each will die for their own sin.”[o](CI)

Amaziah called the people of Judah together and assigned them according to their families to commanders of thousands and commanders of hundreds for all Judah and Benjamin. He then mustered(CJ) those twenty years old(CK) or more and found that there were three hundred thousand men fit for military service,(CL) able to handle the spear and shield. He also hired a hundred thousand fighting men from Israel for a hundred talents[p] of silver.

But a man of God came to him and said, “Your Majesty, these troops from Israel(CM) must not march with you, for the Lord is not with Israel—not with any of the people of Ephraim. Even if you go and fight courageously in battle, God will overthrow you before the enemy, for God has the power to help or to overthrow.”(CN)

Amaziah asked the man of God, “But what about the hundred talents I paid for these Israelite troops?”

The man of God replied, “The Lord can give you much more than that.”(CO)

10 So Amaziah dismissed the troops who had come to him from Ephraim and sent them home. They were furious with Judah and left for home in a great rage.(CP)

11 Amaziah then marshaled his strength and led his army to the Valley of Salt, where he killed ten thousand men of Seir. 12 The army of Judah also captured ten thousand men alive, took them to the top of a cliff and threw them down so that all were dashed to pieces.(CQ)

13 Meanwhile the troops that Amaziah had sent back and had not allowed to take part in the war raided towns belonging to Judah from Samaria to Beth Horon. They killed three thousand people and carried off great quantities of plunder.

14 When Amaziah returned from slaughtering the Edomites, he brought back the gods of the people of Seir. He set them up as his own gods,(CR) bowed down to them and burned sacrifices to them. 15 The anger of the Lord burned against Amaziah, and he sent a prophet to him, who said, “Why do you consult this people’s gods, which could not save(CS) their own people from your hand?”

16 While he was still speaking, the king said to him, “Have we appointed you an adviser to the king? Stop! Why be struck down?”

So the prophet stopped but said, “I know that God has determined to destroy you, because you have done this and have not listened to my counsel.”

17 After Amaziah king of Judah consulted his advisers, he sent this challenge to Jehoash[q] son of Jehoahaz, the son of Jehu, king of Israel: “Come, let us face each other in battle.”

18 But Jehoash king of Israel replied to Amaziah king of Judah: “A thistle(CT) in Lebanon sent a message to a cedar in Lebanon, ‘Give your daughter to my son in marriage.’ Then a wild beast in Lebanon came along and trampled the thistle underfoot. 19 You say to yourself that you have defeated Edom, and now you are arrogant and proud. But stay at home! Why ask for trouble and cause your own downfall and that of Judah also?”

20 Amaziah, however, would not listen, for God so worked that he might deliver them into the hands of Jehoash, because they sought the gods of Edom.(CU) 21 So Jehoash king of Israel attacked. He and Amaziah king of Judah faced each other at Beth Shemesh in Judah. 22 Judah was routed by Israel, and every man fled to his home. 23 Jehoash king of Israel captured Amaziah king of Judah, the son of Joash, the son of Ahaziah,[r] at Beth Shemesh. Then Jehoash brought him to Jerusalem and broke down the wall of Jerusalem from the Ephraim Gate(CV) to the Corner Gate(CW)—a section about four hundred cubits[s] long. 24 He took all the gold and silver and all the articles found in the temple of God that had been in the care of Obed-Edom,(CX) together with the palace treasures and the hostages, and returned to Samaria.

25 Amaziah son of Joash king of Judah lived for fifteen years after the death of Jehoash son of Jehoahaz king of Israel. 26 As for the other events of Amaziah’s reign, from beginning to end, are they not written in the book of the kings of Judah and Israel? 27 From the time that Amaziah turned away from following the Lord, they conspired against him in Jerusalem and he fled to Lachish(CY), but they sent men after him to Lachish and killed him there. 28 He was brought back by horse and was buried with his ancestors in the City of Judah.[t]

Uzziah King of Judah(CZ)(DA)

26 Then all the people of Judah(DB) took Uzziah,[u] who was sixteen years old, and made him king in place of his father Amaziah. He was the one who rebuilt Elath and restored it to Judah after Amaziah rested with his ancestors.

Uzziah was sixteen years old when he became king, and he reigned in Jerusalem fifty-two years. His mother’s name was Jekoliah; she was from Jerusalem. He did what was right in the eyes of the Lord, just as his father Amaziah had done. He sought God during the days of Zechariah, who instructed him in the fear[v] of God.(DC) As long as he sought the Lord, God gave him success.(DD)

He went to war against the Philistines(DE) and broke down the walls of Gath, Jabneh and Ashdod.(DF) He then rebuilt towns near Ashdod and elsewhere among the Philistines. God helped him against the Philistines and against the Arabs(DG) who lived in Gur Baal and against the Meunites.(DH) The Ammonites(DI) brought tribute to Uzziah, and his fame spread as far as the border of Egypt, because he had become very powerful.

Uzziah built towers in Jerusalem at the Corner Gate,(DJ) at the Valley Gate(DK) and at the angle of the wall, and he fortified them. 10 He also built towers in the wilderness and dug many cisterns, because he had much livestock in the foothills and in the plain. He had people working his fields and vineyards in the hills and in the fertile lands, for he loved the soil.

11 Uzziah had a well-trained army, ready to go out by divisions according to their numbers as mustered by Jeiel the secretary and Maaseiah the officer under the direction of Hananiah, one of the royal officials. 12 The total number of family leaders over the fighting men was 2,600. 13 Under their command was an army of 307,500 men trained for war, a powerful force to support the king against his enemies. 14 Uzziah provided shields, spears, helmets, coats of armor, bows and slingstones for the entire army.(DL) 15 In Jerusalem he made devices invented for use on the towers and on the corner defenses so that soldiers could shoot arrows and hurl large stones from the walls. His fame spread far and wide, for he was greatly helped until he became powerful.

16 But after Uzziah became powerful, his pride(DM) led to his downfall.(DN) He was unfaithful(DO) to the Lord his God, and entered the temple of the Lord to burn incense(DP) on the altar of incense. 17 Azariah(DQ) the priest with eighty other courageous priests of the Lord followed him in. 18 They confronted King Uzziah and said, “It is not right for you, Uzziah, to burn incense to the Lord. That is for the priests,(DR) the descendants(DS) of Aaron,(DT) who have been consecrated to burn incense.(DU) Leave the sanctuary, for you have been unfaithful; and you will not be honored by the Lord God.”

19 Uzziah, who had a censer in his hand ready to burn incense, became angry. While he was raging at the priests in their presence before the incense altar in the Lord’s temple, leprosy[w](DV) broke out on his forehead. 20 When Azariah the chief priest and all the other priests looked at him, they saw that he had leprosy on his forehead, so they hurried him out. Indeed, he himself was eager to leave, because the Lord had afflicted him.

21 King Uzziah had leprosy until the day he died. He lived in a separate house[x](DW)—leprous, and banned from the temple of the Lord. Jotham his son had charge of the palace and governed the people of the land.

22 The other events of Uzziah’s reign, from beginning to end, are recorded by the prophet Isaiah(DX) son of Amoz. 23 Uzziah(DY) rested with his ancestors and was buried near them in a cemetery that belonged to the kings, for people said, “He had leprosy.” And Jotham his son succeeded him as king.(DZ)

Jotham King of Judah(EA)

27 Jotham(EB) was twenty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem sixteen years. His mother’s name was Jerusha daughter of Zadok. He did what was right in the eyes of the Lord, just as his father Uzziah had done, but unlike him he did not enter the temple of the Lord. The people, however, continued their corrupt practices. Jotham rebuilt the Upper Gate of the temple of the Lord and did extensive work on the wall at the hill of Ophel.(EC) He built towns in the hill country of Judah and forts and towers in the wooded areas.

Jotham waged war against the king of the Ammonites(ED) and conquered them. That year the Ammonites paid him a hundred talents[y] of silver, ten thousand cors[z] of wheat and ten thousand cors[aa] of barley. The Ammonites brought him the same amount also in the second and third years.

Jotham grew powerful(EE) because he walked steadfastly before the Lord his God.

The other events in Jotham’s reign, including all his wars and the other things he did, are written in the book of the kings of Israel and Judah. He was twenty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem sixteen years. Jotham rested with his ancestors and was buried in the City of David. And Ahaz his son succeeded him as king.

Ahaz King of Judah(EF)

28 Ahaz(EG) was twenty years old when he became king, and he reigned in Jerusalem sixteen years. Unlike David his father, he did not do what was right in the eyes of the Lord. He followed the ways of the kings of Israel and also made idols(EH) for worshiping the Baals. He burned sacrifices in the Valley of Ben Hinnom(EI) and sacrificed his children(EJ) in the fire, engaging in the detestable(EK) practices of the nations the Lord had driven out before the Israelites. He offered sacrifices and burned incense at the high places, on the hilltops and under every spreading tree.

Therefore the Lord his God delivered him into the hands of the king of Aram.(EL) The Arameans defeated him and took many of his people as prisoners and brought them to Damascus.

He was also given into the hands of the king of Israel, who inflicted heavy casualties on him. In one day Pekah(EM) son of Remaliah killed a hundred and twenty thousand soldiers in Judah(EN)—because Judah had forsaken the Lord, the God of their ancestors. Zikri, an Ephraimite warrior, killed Maaseiah the king’s son, Azrikam the officer in charge of the palace, and Elkanah, second to the king. The men of Israel took captive from their fellow Israelites who were from Judah(EO) two hundred thousand wives, sons and daughters. They also took a great deal of plunder, which they carried back to Samaria.(EP)

But a prophet of the Lord named Oded was there, and he went out to meet the army when it returned to Samaria. He said to them, “Because the Lord, the God of your ancestors, was angry(EQ) with Judah, he gave them into your hand. But you have slaughtered them in a rage that reaches to heaven.(ER) 10 And now you intend to make the men and women of Judah and Jerusalem your slaves.(ES) But aren’t you also guilty of sins against the Lord your God? 11 Now listen to me! Send back your fellow Israelites you have taken as prisoners, for the Lord’s fierce anger rests on you.(ET)

12 Then some of the leaders in Ephraim—Azariah son of Jehohanan, Berekiah son of Meshillemoth, Jehizkiah son of Shallum, and Amasa son of Hadlai—confronted those who were arriving from the war. 13 “You must not bring those prisoners here,” they said, “or we will be guilty before the Lord. Do you intend to add to our sin and guilt? For our guilt is already great, and his fierce anger rests on Israel.”

14 So the soldiers gave up the prisoners and plunder in the presence of the officials and all the assembly. 15 The men designated by name took the prisoners, and from the plunder they clothed all who were naked. They provided them with clothes and sandals, food and drink,(EU) and healing balm. All those who were weak they put on donkeys. So they took them back to their fellow Israelites at Jericho, the City of Palms,(EV) and returned to Samaria.(EW)

16 At that time King Ahaz sent to the kings[ab] of Assyria(EX) for help. 17 The Edomites(EY) had again come and attacked Judah and carried away prisoners,(EZ) 18 while the Philistines(FA) had raided towns in the foothills and in the Negev of Judah. They captured and occupied Beth Shemesh, Aijalon(FB) and Gederoth,(FC) as well as Soko,(FD) Timnah(FE) and Gimzo, with their surrounding villages. 19 The Lord had humbled Judah because of Ahaz king of Israel,[ac] for he had promoted wickedness in Judah and had been most unfaithful(FF) to the Lord. 20 Tiglath-Pileser[ad](FG) king of Assyria(FH) came to him, but he gave him trouble(FI) instead of help.(FJ) 21 Ahaz(FK) took some of the things from the temple of the Lord and from the royal palace and from the officials and presented them to the king of Assyria, but that did not help him.(FL)

22 In his time of trouble King Ahaz became even more unfaithful(FM) to the Lord. 23 He offered sacrifices to the gods(FN) of Damascus, who had defeated him; for he thought, “Since the gods of the kings of Aram have helped them, I will sacrifice to them so they will help me.”(FO) But they were his downfall and the downfall of all Israel.(FP)

24 Ahaz gathered together the furnishings(FQ) from the temple of God(FR) and cut them in pieces. He shut the doors(FS) of the Lord’s temple and set up altars(FT) at every street corner in Jerusalem. 25 In every town in Judah he built high places to burn sacrifices to other gods and aroused the anger of the Lord, the God of his ancestors.

26 The other events of his reign and all his ways, from beginning to end, are written in the book of the kings of Judah and Israel. 27 Ahaz rested(FU) with his ancestors and was buried(FV) in the city of Jerusalem, but he was not placed in the tombs of the kings of Israel. And Hezekiah his son succeeded him as king.

Footnotes

  1. 2 Chronicles 21:2 That is, Judah, as frequently in 2 Chronicles
  2. 2 Chronicles 21:17 Hebrew Jehoahaz, a variant of Ahaziah
  3. 2 Chronicles 22:2 Some Septuagint manuscripts and Syriac (see also 2 Kings 8:26); Hebrew forty-two
  4. 2 Chronicles 22:5 Hebrew Jehoram, a variant of Joram; also in verses 6 and 7
  5. 2 Chronicles 22:6 Hebrew Ramah, a variant of Ramoth
  6. 2 Chronicles 22:6 Some Hebrew manuscripts, Septuagint, Vulgate and Syriac (see also 2 Kings 8:29); most Hebrew manuscripts Azariah
  7. 2 Chronicles 22:11 Hebrew Jehoshabeath, a variant of Jehosheba
  8. 2 Chronicles 22:11 Hebrew Jehoshabeath, a variant of Jehosheba
  9. 2 Chronicles 23:6 Or are to stand guard where the Lord has assigned them
  10. 2 Chronicles 23:14 Or out from the precincts
  11. 2 Chronicles 23:16 Or covenant between the Lord and the people and the king that they (see 2 Kings 11:17)
  12. 2 Chronicles 24:23 Probably in the spring
  13. 2 Chronicles 24:26 A variant of Jozabad
  14. 2 Chronicles 24:26 A variant of Shomer
  15. 2 Chronicles 25:4 Deut. 24:16
  16. 2 Chronicles 25:6 That is, about 3 3/4 tons or about 3.4 metric tons; also in verse 9
  17. 2 Chronicles 25:17 Hebrew Joash, a variant of Jehoash; also in verses 18, 21, 23 and 25
  18. 2 Chronicles 25:23 Hebrew Jehoahaz, a variant of Ahaziah
  19. 2 Chronicles 25:23 That is, about 600 feet or about 180 meters
  20. 2 Chronicles 25:28 Most Hebrew manuscripts; some Hebrew manuscripts, Septuagint, Vulgate and Syriac (see also 2 Kings 14:20) David
  21. 2 Chronicles 26:1 Also called Azariah
  22. 2 Chronicles 26:5 Many Hebrew manuscripts, Septuagint and Syriac; other Hebrew manuscripts vision
  23. 2 Chronicles 26:19 The Hebrew for leprosy was used for various diseases affecting the skin; also in verses 20, 21 and 23.
  24. 2 Chronicles 26:21 Or in a house where he was relieved of responsibilities
  25. 2 Chronicles 27:5 That is, about 3 3/4 tons or about 3.4 metric tons
  26. 2 Chronicles 27:5 That is, probably about 1,800 tons or about 1,600 metric tons of wheat
  27. 2 Chronicles 27:5 That is, probably about 1,500 tons or about 1,350 metric tons of barley
  28. 2 Chronicles 28:16 Most Hebrew manuscripts; one Hebrew manuscript, Septuagint and Vulgate (see also 2 Kings 16:7) king
  29. 2 Chronicles 28:19 That is, Judah, as frequently in 2 Chronicles
  30. 2 Chronicles 28:20 Hebrew Tilgath-Pilneser, a variant of Tiglath-Pileser