21 Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Iehoram peste Iuda

² Fraţii săi, fii ai lui Iehoşafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail şi Şefatia. Toţi aceştia erau fii ai lui Iehoşafat, regele lui Israel^[a]. ³ Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint şi lucruri scumpe, precum şi cetăţi fortificate în Iuda, însă domnia i-o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut. ⁴ Când a urcat pe tronul regatului tatălui său şi şi-a întărit domnia, Iehoram i-a ucis cu sabia pe toţi fraţii săi, precum şi pe unii dintre conducătorii lui Israel. ⁵ Iehoram avea treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. ⁶ El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. ⁷ Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

⁸ Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. ⁹ Iehoram a trecut hotarul împreună cu conducătorii săi şi cu carele sale. Edomiţii îl înconjuraseră pe el şi pe conducătorii carelor sale, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi i-a învins. ¹⁰ Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în acea perioadă s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi. ¹¹ El a zidit înălţimi în munţii lui Iuda, i-a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze şi i-a dus în rătăcire pe cei din Iuda.

¹² I-a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel:

¹⁶ Domnul a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor şi al arabilor care locuiau în vecinătatea cuşiţilor^[b]. ¹⁷ Aceştia au înaintat împotriva lui Iuda, au pătruns în el, au jefuit toate bogăţiile găsite în palatul regelui şi i-au luat captivi pe fiii şi pe soţiile acestuia, nelăsându-i nici un fiu, în afară de Ahazia^[c], cel mai mic dintre fiii săi. ¹⁸ După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac. ¹⁹ Ea s-a agravat pe zi ce trecea, până când, la sfârşitul a doi ani de suferinţă, i-au ieşit măruntaiele afară din cauza bolii şi a murit în chinuri cumplite. Poporul său nu a făcut foc în cinstea lui, aşa cum făcuseră strămoşilor lui.

²⁰ Iehoram era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s-a dus fără ca cineva să-l regrete. L-au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormântul regilor.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

22 În locul lui Iehoram, locuitorii Ierusalimului l-au pus rege pe Ahazia, fiul său mai mic, căci toţi fiii săi mai mari fuseseră ucişi de hoarda care năvălise în tabără împreună cu arabii. Aşa a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. ² Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani^[d] când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată^[e] a lui Omri. ³ Şi el a trăit asemenea familiei lui Ahab, fiindcă mama lui îl îndemna să facă rău. ⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca cei din familia lui Ahab, căci, după moartea tatălui său, aceştia i-au fost sfetnici spre pierzarea sa. ⁵ El s-a luat după sfatul acestora şi s-a dus cu Ioram^[f], fiul lui Ahab, regele lui Israel, ca să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram, ⁶ astfel că el s-a întors la Izreel ca să se vindece de rănile pricinuite la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia^[g], fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit. ⁷ Prin voia lui Dumnezeu şi spre pierzarea lui Ahazia a venit acesta la Ioram. Căci după ce a sosit la Ioram, el a ieşit împreună cu acesta ca să-l întâmpine pe Iehu, fiul lui Nimşi, cel care fusese uns de Domnul ca să nimicească familia lui Ahab. ⁸ În timp ce Iehu îndeplinea judecata asupra familiei lui Ahab, a dat peste conducătorii lui Iuda şi peste fiii fraţilor^[h] lui Ahazia aflaţi în slujba acestuia şi i-a omorât. ⁹ După aceea a pornit în căutarea lui Ahazia. Oamenii lui l-au capturat în Samaria, în timp ce acesta se ascundea. Ei l-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au înmormântat, căci îşi ziceau: „Este totuşi nepotul^[i] lui Iehoşafat, cel care L-a căutat pe Domnul din toată inima!“ Astfel, nu a mai rămas nimeni în familia lui Ahazia care să aibă putere să conducă regatul.

Uzurparea tronului de către Atalia

¹⁰ Când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, a uneltit să-i omoare pe toţi urmaşii familiei regale a Casei lui Iuda. ¹¹ Dar Iehoşeba^[j], fiica regelui Iehoram, l-a luat pe ascuns pe Ioaş, fiul lui Ahazia, din mijlocul fiilor regelui, înainte ca ei să fi fost ucişi şi l-a pus împreună cu doica lui într-un dormitor^[k]. Astfel Iehoşeba l-a ascuns de Atalia şi aceasta nu l-a omorât. Iehoşeba era fiica regelui Iehoram, soţia preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia. ¹² Vreme de şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu ei în Casa lui Dumnezeu, timp în care Atalia a domnit peste ţară.

Complotul lui Iehoiada

23 În cel de-al şaptelea an, Iehoiada a prins curaj şi a făcut un legământ cu căpeteniile peste sute: cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iehohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, şi cu Elişafat, fiul lui Zicri. ² Ei au străbătut ţara lui Iuda, i-au strâns pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe căpeteniile familiilor lui Israel şi au venit la Ierusalim. ³ Întreaga adunare a încheiat un legământ cu regele în Casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Iată-l pe fiul regelui! El va domni, aşa cum a promis Domnul cu privire la urmaşii lui David. ⁴ Prin urmare, iată care este lucrul pe care trebuie să-l faceţi: o treime din preoţii şi leviţii care vor intra în slujbă în ziua de Sabat să stea de pază la intrări, ⁵ o treime la palatul regelui şi o altă treime la Poarta Temeliei, iar tot poporul să vină în curţile Casei Domnului. ⁶ Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoţii şi leviţii care trebuie să slujească. Ei vor putea să intre pentru că sunt sfinţi. Toţi ceilalţi din popor însă să păzească porunca Domnului. ⁷ Leviţii vor trebui să stea împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine va intra în Casă, să fie omorât. Staţi aproape de rege când va ieşi şi când va intra^[l].“

⁸ Leviţii şi toţi cei din Iuda au făcut întocmai cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Prin urmare, şi-au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă în ziua de Sabat, căci preotul Iehoiada nu dăduse drumul nici unei cete. ⁹ Apoi preotul Iehoiada le-a dat căpeteniilor peste sute suliţele şi scuturile cele mari şi cele mici, care aparţinuseră regelui David şi care erau în Casa lui Dumnezeu. ¹⁰ Toţi cei din popor, fiecare cu arma în mână, s-au aşezat de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei, până în partea stângă a Casei, aproape de altar şi de Casă. ¹¹ Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana pe cap şi i-a înmânat Mărturia^[m]. Iehoiada şi fiii lui l-au numit rege şi l-au uns strigând: „Trăiască regele!“

¹² Când a auzit Atalia vuietul poporului care alerga şi îl lăuda pe rege, a venit spre mulţimea de la Casa Domnului. ¹³ S-a uitat şi iată că regele stătea lângă stâlpul său, la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege şi tot poporul se bucura şi suna din trâmbiţe, iar cântăreţii cântau cântări de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!“ ¹⁴ Preotul Iehoiada le-a trimis pe căpeteniile peste sute, care conduceau oştirea, zicându-le: „Scoateţi-o afară dintre rânduri şi oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să nu o omorâţi în Casa Domnului!“ ¹⁵ Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui, intrarea de la Poarta Cailor, şi au omorât-o acolo.

¹⁶ Iehoiada a încheiat un legământ între el, pe de o parte, şi popor şi rege, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul Domnului. ¹⁷ Tot poporul s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi chipurile, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-au omorât în faţa altarelor. ¹⁸ Apoi Iehoiada a încredinţat supravegherea Casei Domnului în mâna preoţilor leviţi pe care-i repartizase David la Casa Domnului, ca să aducă Domnului arderile de tot, potrivit cu ceea ce este scris în Legea lui Moise, în mijlocul bucuriei şi a cântării, după rânduiala lui David. ¹⁹ El a pus portari la porţile Casei Domnului, astfel încât să nu intre nimeni necurat din vreo pricină. ²⁰ După aceea, Iehoiada a luat cu el pe căpeteniile peste sute, pe nobili, pe conducătorii poporului şi tot poporul ţării. Aceştia l-au coborât împreună pe rege de la Casa Domnului, au venit la palatul regelui prin Poarta de Sus şi l-au aşezat pe rege pe tronul regal. ²¹ Şi tot poporul ţării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniştit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia.

Domnia lui Ioaş peste Iuda

24 Ioaş era în vârstă de şapte ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba. ² Ioaş a făcut ce este drept înaintea Domnului, în tot timpul vieţii preotului Iehoiada. ³ Iehoiada i-a ales două soţii şi astfel lui Ioaş i s-au născut fii şi fiice. ⁴ După aceea, Ioaş s-a hotărât în inima lui să restaureze Casa Domnului. ⁵ A convocat preoţii şi leviţii şi le-a zis: „Mergeţi în cetăţile lui Iuda şi strângeţi de la toţi israeliţii darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniţi-vă degrabă însărcinarea!“

Dar leviţii nu s-au grăbit. ⁶ Regele l-a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, şi i-a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviţii să strângă din Iuda şi din Ierusalim contribuţia rânduită de Moise, robul Domnului, şi de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei? ⁷ Căci nelegiuita aceea de Atalia şi fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu şi au dedicat baalilor toate lucrurile sfinte ale Casei Domnului.“

⁸ La porunca regelui, au făcut un cufăr şi l-au pus afară, la poarta Casei Domnului. ⁹ Apoi au dat de veste în Iuda şi în Ierusalim ca oamenii să aducă Domnului contribuţia rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie. ¹⁰ Toate căpeteniile şi întregul popor şi-au adus contribuţia cu bucurie, până când cufărul s-a umplut. ¹¹ Ori de câte ori cufărul era dus de către leviţi la dregătorii regelui, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbaşul preotului conducător şi goleau cufărul. Apoi leviţii îl luau şi îl duceau înapoi la locul lui. Aşa făceau în fiecare zi şi astfel au strâns mult argint. ¹² Apoi regele şi Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de la Casa Domnului, iar aceştia angajau zidari şi tâmplari care să restaureze Casa Domnului, precum şi lucrători în fier şi în aramă care să repare Casa Domnului. ¹³ Lucrătorii s-au apucat de treabă şi astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare şi au consolidat-o. ¹⁴ Când au terminat, au adus înaintea regelui şi a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă şi pentru arderile de tot, cupe, precum şi vase de aur şi de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s-au adus continuu arderi de tot la Casa Domnului.

¹⁵ Iehoiada a murit fiind bătrân şi sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani. ¹⁶ L-au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse numai bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât şi cu privire la Casa Lui.

Apostazia lui Ioaş

¹⁷ După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi şi-au arătat supunerea faţă de rege. Atunci regele a ascultat de ei. ¹⁸ Au părăsit Casa Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor, au slujit aşerelor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovăţii a lor. ¹⁹ Domnul le-a trimis profeţi ca să-i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte.

²⁰ Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului şi le-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: «De ce aţi încălcat poruncile Domnului? Nu veţi propăşi! Fiindcă L-aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi!»“ ²¹ Ei însă au uneltit împotriva lui şi, la porunca regelui, l-au ucis cu pietre în curtea Casei Domnului. ²² Regele Ioaş nu şi-a amintit de tot binele pe care i l-a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, şi i-a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „Domnul să vadă şi să judece!“

²³ Un an mai târziu^[n], oastea Aramului a înaintat împotriva lui Ioaş. Ei au venit în Iuda şi la Ierusalim şi au nimicit din popor toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis-o în întregime regelui din Damasc. ²⁴ Chiar dacă oastea arameilor a venit cu un mic număr de oameni, Domnul a dat în mâinile lor oştirea mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceştia Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. Şi astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaş.

²⁵ Când arameii au plecat de la el, ei l-au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada şi l-au ucis în patul lui. El a murit şi a fost înmormântat în Cetatea lui David. El nu a fost înmormântat însă în mormântul regilor. ²⁶ Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad^[o], fiul amonitei Şimat, şi Iehozabad, fiul moabitei Şimrit^[p]. ²⁷ Cele privitoare la fiii săi, la multele profeţii despre el şi la restaurarea Casei lui Dumnezeu sunt scrise în „Relatarea Cărţii Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Domnia lui Amaţia peste Iuda

25 Amaţia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin^[q] şi era din Ierusalim. ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar totuşi nu din toată inima. ³ După ce şi-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. ⁴ Totuşi pe fiii lor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Lege, în Cartea lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“^[r]

⁵ Amaţia i-a strâns pe cei din Iuda, a aşezat tot poporul lui Iuda şi al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii şi căpeteniilor peste sute şi i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să iasă la luptă şi să mânuiască lancea şi scutul. ⁶ El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanţi^[s] de argint. ⁷ Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege şi i-a zis:

– Nu lua cu tine oştirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim! ⁸ Căci, chiar dacă te vei duce şi vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbuşeşti înaintea duşmanului, pentru că El are putere să ajute, dar şi să prăbuşească.

⁹ Amaţia l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu:

– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat cetei lui Israel?

Omul lui Dumnezeu i-a răspuns:

– Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.

¹⁰ Amaţia şi-a despărţit oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda şi s-au întors acasă înfuriaţi. ¹¹ Amaţia s-a pregătit şi şi-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni din Seir. ¹² Cei din Iuda au capturat de vii zece mii de bărbaţi pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit, astfel încât toţi au fost zdrobiţi. ¹³ Între timp ceata pe care Amaţia o trimisese înapoi şi nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetăţile lui Iuda, din Samaria şi până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni şi luând o pradă mare.

¹⁴ După ce s-a întors de la înfrângerea edomiţilor, Amaţia a adus zeii poporului din Seir şi i-a pus ca zei ai săi. El se închina înaintea lor şi aducea tămâie pentru ei. ¹⁵ Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi i-a trimis un profet care i-a spus astfel:

– De ce ai întrebat pe zeii care nu şi-au putut izbăvi propriul popor din mâna ta?

¹⁶ În timp ce acesta vorbea, regele i-a zis:

– Te-am pus eu să fii sfetnicul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc?

Profetul s-a oprit, dar a mai adăugat:

– Ştiu acum că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu ai ascultat de sfatul meu.

¹⁷ După ce s-a sfătuit, Amaţia, regele lui Iuda, a trimis nişte soli la Iehoaş^[t], fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, zicându-i:

– Vino să ne confruntăm!

¹⁸ Dar Iehoaş, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amaţia, regele lui Iuda, astfel:

– Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul în picioare. ¹⁹ Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Şi de aceea ţi s-a înălţat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârneşti o nenorocire care ar duce la căderea ta şi a lui Iuda?“ ²⁰ Amaţia însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaş, deoarece căutaseră pe zeii Edomului. ²¹ Prin urmare, Iehoaş, regele lui Israel, a pornit la atac. El şi Amaţia, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Şemeş, în Iuda. ²² Iuda a fost învins de Israel şi fiecare om a fugit acasă. ²³ Iehoaş, regele lui Israel, l-a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia^[u], la Bet-Şemeş şi l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coţi^[v]. ²⁴ A luat tot aurul şi argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom şi a golit vistieriile palatului regelui. A luat şi prizonieri, după care s-a întors în Samaria. ²⁵ Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

²⁶ Celelalte fapte ale lui Amaţia, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel?“ ²⁷ De când Amaţia s-a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. ²⁸ L-au adus pe cai şi l-au înmormântat alături de părinţii săi în Cetatea lui David^[w].

Domnia lui Uzia peste Iuda

26 Poporul lui Iuda l-a luat pe Uzia^[x], care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a făcut rege în locul tatălui său, Amaţia. ² Uzia a rezidit Elatul şi l-a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amaţia s-a culcat alături de părinţii săi. ³ Uzia era în vârstă de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim. ⁴ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse tatăl său, Amaţia. ⁵ El L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, cel care îl instruia în frica de Dumnezeu. Cât timp l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu i-a dat izbândă.

⁶ Când a ieşit la luptă împotriva filistenilor, el a dărâmat zidurile cetăţii Gat, zidurile cetăţii Iabne, precum şi zidurile cetăţii Aşdod, după care a zidit cetăţi în apropiere de Aşdod şi pe întregul teritoriu al filistenilor. ⁷ Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva meuniţilor. ⁸ Amoniţii i-au plătit tribut lui Uzia. I s-a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic. ⁹ Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii şi la contrafortul din unghiul zidului şi le-a întărit. ¹⁰ A zidit turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, căci avea vite numeroase atât în zona deluroasă^[y], cât şi în câmpie. El avea plugari şi vieri în regiunea muntoasă şi în văile fertile^[z], căci îi plăcea să lucreze pământul.

¹¹ Uzia avea o oştire care purta războiul şi care ieşea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel şi de dregătorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui. ¹² Numărul total al căpeteniilor de familii, al războinicilor viteji, era de două mii şase sute. ¹³ Sub comanda lor, se afla oştirea alcătuită din trei sute şapte mii cinci sute de bărbaţi care purtau războiul prin puterea armelor, ajutându-l pe rege împotriva duşmanului. ¹⁴ Uzia a dotat toată oştirea cu scuturi, lănci, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. ¹⁵ A făcut la Ierusalim nişte maşinării inventate de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe colţuri pentru a arunca cu săgeţi şi cu pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.

¹⁶ Dar când a ajuns puternic, i s-a îngâmfat inima spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, şi a intrat în Templul^[aa] Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. ¹⁷ Preotul Azaria a intrat după el, însoţit fiind de optzeci de bărbaţi curajoşi, dintre preoţii Domnului. ¹⁸ Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ţi este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoţii, urmaşii lui Aaron, au fost sfinţiţi ca să aducă tămâie! Ieşi din Lăcaş! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste de la Domnul Dumnezeu!“ ¹⁹ Uzia, care avea deja în mână cădelniţa pentru tămâiere, s-a înfuriat. În momentul în care s-a înfuriat pe preoţi, i-a apărut lepră^[ab] pe frunte, chiar acolo, în prezenţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. ²⁰ Când preotul conducător Azaria şi ceilalţi preoţi s-au întors spre el, au văzut că avea lepră pe frunte, astfel că l-au scos în grabă de acolo. De altfel, el însuşi s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul. ²¹ Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morţii lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa Domnului şi a locuit într-o casă izolată^[ac]. Cel care supraveghea palatul regelui şi judeca poporul ţării era fiul său Iotam.

²² Celelalte fapte ale lui Uzia, de la început până la sfârşit, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoţ. ²³ Uzia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în ogorul de înmormântare care aparţinea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam.

Domnia lui Iotam peste Iuda

27 Iotam era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. Mama lui se numea Ieruşa şi era fiica lui Ţadok. ² El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi tatăl său, Uzia; spre deosebire de acesta, el nu a intrat în Templul^[ad] Domnului. Poporul însă a continuat să se strice. ³ Iotam a zidit Poarta de Sus a Casei Domnului şi a ridicat mult zidul Ofelului^[ae]. ⁴ El a zidit cetăţi în regiunea muntoasă a lui Iuda, iar în dumbrăvi a zidit fortăreţe şi turnuri. ⁵ S-a războit cu regele amoniţilor şi a fost mai puternic decât el. În anul acela, amoniţii i-au dat o sută de talanţi^[af] de argint, zece mii de cori^[ag] de grâu şi zece mii de cori de orz. În cel de-al doilea şi al treilea an, amoniţii i-au plătit la fel. ⁶ Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a statornicit căile înaintea Domnului, Dumnezeul său.

⁷ Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi toate căile sale, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. ⁸ El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. ⁹ Iotam s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

Domnia lui Ahaz peste Iuda

28 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept înaintea Domnului, aşa cum făcuse David, strămoşul său, ² ci a umblat în căile regilor lui Israel. El a făcut chipuri turnate pentru baali, ³ a adus tămâie în valea Ben-Hinom şi i-a trecut chiar şi pe fiii săi prin foc^[ah], potrivit obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care le izgonise Domnul dinaintea israeliţilor. ⁴ De asemenea, el a adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. ⁵ Domnul, Dumnezeul său, l-a dat pe mâna regelui Aramului. Arameii l-au învins şi i-au luat o mulţime de prizonieri pe care i-au adus la Damasc. Apoi Domnul l-a dat şi pe mâna regelui lui Israel, din partea căruia a suferit o mare înfrângere. ⁶ Pekah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi, în Iuda, o sută douăzeci de mii de războinici, pentru că Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. ⁷ Zicri, un războinic efraimit, l-a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azrikam, conducătorul palatului, precum şi pe Elkana, al doilea om după rege. ⁸ Israeliţii au luat de la fraţii lor două sute de mii de prizonieri: femei, fii şi fiice. De asemenea, au mai luat de la ei multă pradă şi au adus prada la Samaria.

⁹ Acolo era un profet al Domnului, cu numele de Oded. El a ieşit înaintea oştirii care sosea în Samaria şi a zis: „În mânia Sa faţă de cei din Iuda, Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, i-a dat în mâinile voastre, dar voi i-aţi ucis cu o furie care a ajuns până la ceruri. ¹⁰ Iar acum vă gândiţi ca oamenii luaţi din Iuda şi din Ierusalim să vă slujească ca sclavi şi sclave. Dar oare voi nu sunteţi vinovaţi faţă de Domnul, Dumnezeul vostru? ¹¹ Acum, ascultaţi-mă şi daţi drumul prizonierilor aduşi dintre fraţii voştri, căci mânia cea aprigă a Domnului este peste voi!“ ¹² Totodată nişte bărbaţi dintre căpeteniile lui Efraim, şi anume Azaria, fiul lui Iehohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce veneau de la război. ¹³ Ei le-au zis astfel: „Nu-i aduceţi aici pe prizonierii aceştia, căci altfel Domnul ne va învinui! Vreţi să adăugăm şi mai mult la păcatele şi greşelile noastre, când vina noastră este deja atât de mare, iar apriga Lui mânie este peste Israel?“ ¹⁴ Războinicii au lăsat prizonierii şi prada înaintea căpeteniilor şi a întregii adunări. ¹⁵ Apoi, oamenii care au fost menţionaţi pe nume s-au ridicat şi i-au sprijinit pe prizonieri. Din prada luată, i-au îmbrăcat pe toţi cei goi. I-au îmbrăcat, i-au încălţat, i-au hrănit, le-au dat să bea, i-au uns, i-au purtat pe măgari pe toţi cei obosiţi şi i-au adus la Ierihon, Cetatea Palmierilor, la cei de-un neam cu ei. După aceea ei s-au întors în Samaria.

¹⁶ În vremea aceea, regele Ahaz a trimis după ajutor la împăraţii Asiriei. ¹⁷ Edomiţii au venit iarăşi, au învins pe Iuda şi au luat prizonieri. ¹⁸ Filistenii au năvălit în cetăţile lui Iuda din zona deluroasă^[ai] şi din Neghev^[aj], au cucerit Bet-Şemeş, Aialon, Ghederot, Soho cu satele dimprejurul ei, Timna cu satele dimprejurul ei, precum şi Ghimzo cu satele dimprejurul ei şi s-au aşezat în ele. ¹⁹ Domnul a umilit Iuda din cauza lui Ahaz, regele lui Israel^[ak], pentru că acesta a lăsat fără frâu nelegiuirea în Iuda şi a fost necredincios fără măsură faţă de Domnul. ²⁰ Tiglat-Pileser^[al], împăratul Asiriei, a venit la el, dar mai mult i-a adus necaz decât să-l sprijine. ²¹ Ahaz a despuiat de aur Casa Domnului, palatul său şi casele conducătorilor săi şi l-a dăruit împăratului Asiriei, însă acest lucru nu i-a fost de nici un folos. ²² În vremea strâmtorării sale, a fost şi mai necredincios faţă de Domnul. Acesta a fost regele Ahaz! ²³ A jertfit zeilor Damascului, cei care l-au înfrânt, deoarece el spusese: „Zeii regilor din Aram i-au ajutat pe aceştia, deci le voi jertfi şi eu ca să mă ajute şi pe mine!“ Însă tocmai aceşti zei au fost cauza pierzării lui şi a întregului Israel. ²⁴ Ahaz a strâns vasele din Casa lui Dumnezeu, a tăiat în bucăţi vasele din Casa lui Dumnezeu, a închis porţile Casei lui Dumnezeu şi a zidit altare în toate ungherele Ierusalimului. ²⁵ A zidit înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie zeilor şi L-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lui.

²⁶ Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, de la început până la sfârşit, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. ²⁷ Ahaz s-a culcat alături de părinţii lui şi l-au înmormântat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormântul regilor lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.