David comite adulter cu Batşeba

11 La începutul anului, pe vremea când porneau regii la război, David l-a trimis pe Ioab, împreună cu slujitorii săi şi cu întreaga oştire a lui Israel, la război. Ei i-au nimicit pe amoniţi şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

² Într-o seară, regele s-a sculat din patul său şi se plimba pe acoperişul palatului. De pe acoperiş a zărit o femeie foarte frumoasă care se îmbăia. ³ David a trimis pe cineva să afle cine este femeia şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam şi soţia hititului Urie. ⁴ David a trimis nişte oameni ca s-o aducă la el. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curăţise de necurăţia ei). Apoi ea s-a întors acasă. ⁵ Femeia a rămas însărcinată şi i-a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată!“ ⁶ Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. ⁷ Când Urie a sosit la David, acesta l-a întrebat cum este Ioab, cum este oştirea şi cum se desfăşoară lupta. ⁸ Apoi David i-a spus lui Urie:

– Du-te acasă şi spală-ţi picioarele!^[a]

Urie a ieşit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. ⁹ Urie însă nu s-a dus acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toţi slujitorii stăpânului său. ¹⁰ Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, David l-a întrebat pe Urie:

– Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?

¹¹ – Chivotul, cei din Israel şi cei din Iuda stau în corturi, i-a răspuns Urie, iar stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii stăpânului meu şi-au aşezat tabăra în câmp. Cum aş putea, aşadar, să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

¹² David i-a zis:

– Rămâi şi astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi şi în ziua următoare. ¹³ David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el şi l-a îmbătat. Seara însă, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul său, alături de slujitorii stăpânului său.

David, vinovat de moartea lui Urie

¹⁴ În dimineaţa următoare, David a scris o scrisoare adresată lui Ioab, pe care i-a trimis-o prin Urie. ¹⁵ În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă şi apoi retrageţi-vă de lângă el ca să fie lovit şi să moară.“ ¹⁶ Aşadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l-a aşezat pe Urie într-un loc despre care ştia că este apărat de războinici viteji. ¹⁷ Războinicii din cetate au ieşit şi s-au luptat împotriva lui Ioab. Au murit câţiva dintre războinicii lui David şi a murit şi hititul Urie. ¹⁸ Apoi Ioab a trimis un om la David ca să-l înştiinţeze de toate lucrurile privitoare la luptă. ¹⁹ A poruncit mesagerului următoarele: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, ²⁰ dacă regele se va mânia şi te va întreba: «De ce v-aţi luptat atât de aproape de cetate? Nu v-aţi dat seama că vor arunca săgeţi de pe zid? ²¹ Cine l-a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beşet^[b]? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat, aşadar, de zid?» atunci să-i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit şi el.»“

²² Mesagerul a plecat şi, ajungând la David, i-a spus acestuia tot ceea ce Ioab îl trimisese să-i spună. ²³ I-a zis:

– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieşit împotriva noastră în câmpie şi noi i-am respins până la intrarea porţii cetăţii, ²⁴ dar arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit şi slujitorul tău, hititul Urie.

²⁵ Atunci David i-a zis mesagerului:

– Aşa să-i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia ucide când pe unul, când pe altul. Înteţeşte asediul asupra cetăţii şi distruge-o.“ Îmbărbătează-l în felul acesta.

²⁶ Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, l-a jelit. ²⁷ După ce au trecut zilele de jale, David a trimis după ea şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu.

Fapta aceasta a lui David nu a plăcut însă Domnului.