Reforma religioasă din timpul lui Iosia

23 Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor[a] lui Iuda şi ai Ierusalimului. Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel. A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor. A scos stâlpul Aşerei[b] din Casa Domnului şi l-a dus la uedul[c] Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele fiilor poporului. A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau[d], care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.

Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile[e] de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii. Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.

10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc[f] pentru Moleh. 11 El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron. 13 Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării[g], pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret[h], urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom[i], urâciunea amoniţilor. 14 A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele[j] şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15 El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei. 16 Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care[k] vestise aceste lucruri.[l]

17 La un moment dat el a întrebat:

– Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd?

Oamenii cetăţii i-au răspuns:

– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.

18 – Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el.

Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19 De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21 Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda. 23 Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

24 Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii[m], idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el. 26 Totuşi Domnul nu S-a întors din înverşunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27 Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezenţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel şi voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât şi Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu[n] .“

28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

29 Pe vremea sa, faraonul Neco[o], monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei[p]. Regele Iosia i-a ieşit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido şi l-a ucis. 30 Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

31 Iehoahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi. 33 Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[q] de argint şi un talant[r] de aur. 34 Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a şi murit. 35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul, însă el a împovărat ţara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

36 Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma. 37 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi.

Footnotes

  1. 2 Regi 23:1 Vezi nota de la 6:32
  2. 2 Regi 23:6 Vezi nota de la 13:6; şi în v. 15
  3. 2 Regi 23:6 Vezi nota de la 10:33
  4. 2 Regi 23:7 Bărbaţi care practicau prostituţia în temple
  5. 2 Regi 23:8 Sau: altarele
  6. 2 Regi 23:10 Sau: să nu-şi mai sacrifice fiul sau fiica în foc
  7. 2 Regi 23:13 Probabil Muntele Măslinilor
  8. 2 Regi 23:13 Gr.: Astarte, zeiţa feniciană a fertilităţii, soţia lui Baal
  9. 2 Regi 23:13 Sau: Moleh
  10. 2 Regi 23:14 Vezi nota de la 17:10
  11. 2 Regi 23:16 TM; LXX: omul lui Dumnezeu, atunci când Ieroboam stătea lângă altar, la sărbătoare. El s-a întors şi s-a uitat spre mormântul omului lui Dumnezeu care
  12. 2 Regi 23:16 TM; LXX: Vezi 1 Regi 13:1-3
  13. 2 Regi 23:24 Idoli ai casei, aşa cum erau penaţii în mitologia etruscă şi romană
  14. 2 Regi 23:27 Vezi 1 Regi 8:29
  15. 2 Regi 23:29 Neco sau Nekau II (610-595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI
  16. 2 Regi 23:29 Sau: împotriva împăratului Asiriei; este posibil ca scopul lui Neco să fi fost acela de a face joncţiunea cu trupele asiriene împotriva trupelor babiloniene şi mede, însă TM, LXX, precum şi informaţiile istorice extrabiblice permit ipoteza ca Neco, profitând de slăbirea puterii asiriene, să fi înaintat împotriva Asiriei, cu scopul de a-şi consolida puterea în Canaan, Siria, până la Eufrat
  17. 2 Regi 23:33 Aproximativ 3 t
  18. 2 Regi 23:33 Aproximativ 30 kg

Nimicirea închinării la idoli

23 Împăratul Iosia a strâns(A) la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, prorocii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa(B) Domnului. Împăratul stătea(C) pe scaunul lui împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ. Împăratul a poruncit marelui preot, Hilchia, preoţilor de al doilea rând şi celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea(D) şi pentru toată oştirea cerurilor şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel. A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, Soarelui, Lunii, zodiilor şi întregii oştiri(E) a cerurilor. A scos din Casa Domnului idolul Astarteei(F) şi l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. A dărâmat casele sodomiţilor(G) care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba(H) până la Beer-Şeba, şi a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stânga porţii cetăţii. Totuşi preoţii înălţimilor(I) nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau(J) azime în mijlocul fraţilor lor. 10 Împăratul a pângărit Tofetul(K) în valea(L) fiilor lui Hinom, ca nimeni(M) să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. 11 A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră Soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, şi a ars în foc carele Soarelui. 12 Împăratul a dărâmat altarele de pe(N) acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le(O) făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărâna în pârâul Chedron. 13 Împăratul a pângărit înălţimile care(P) erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, şi pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoş, urâciunea Moabului, şi lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon. 14 A sfărâmat(Q) stâlpii idoleşti şi a dărâmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti. 15 A dărâmat şi altarul de la Betel şi înălţimea(R) făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână şi a ars idolul Astarteei.

Mormântul prorocului din Iuda

16 Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după cuvântul(S) Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. 17 El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul(T) omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu.” 18 Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului(U) care venise din Samaria. 19 Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor care se aflau în cetăţile(V) Samariei şi pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 20 A înjunghiat(W) pe altare(X) pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase(Y) de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paştelor

21 Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi(Z) Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum(AA) este scris în această carte a legământului.” 22 Paşte ca acestea nu(AB) se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda. 23 Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim. 24 Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau(AC) duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii(AD), scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Înainte de Iosia(AE), n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, şi, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. 26 Totuşi Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina(AF) tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. 27 Şi Domnul a zis: „Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat(AG) pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele(AH) Meu’.” 28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 29 Pe vremea(AI) sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte, şi Faraon l-a omorât la Meghido(AJ) cum(AK) l-a văzut. 30 Slujitorii(AL) lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Şi poporul(AM) ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda

31 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când s-a făcut împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal(AN), fata lui Ieremia, din Libna. 32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. 33 Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla(AO), în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. 34 Şi Faraon Neco(AP) a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat(AQ) numele în Ioiachim(AR). A luat pe Ioahaz, care a mers(AS) în Egipt şi a murit acolo. 35 Ioiachim a dat lui Faraon argintul(AT) şi aurul, dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia şi a cerut de la poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.

Ioiachim, împăratul lui Iuda

36 Ioiachim(AU) avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. 37 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.

Josiah Renews the Covenant(A)(B)(C)(D)

23 Then the king called together all the elders of Judah and Jerusalem. He went up to the temple of the Lord with the people of Judah, the inhabitants of Jerusalem, the priests and the prophets—all the people from the least to the greatest. He read(E) in their hearing all the words of the Book of the Covenant,(F) which had been found in the temple of the Lord. The king stood by the pillar(G) and renewed the covenant(H) in the presence of the Lord—to follow(I) the Lord and keep his commands, statutes and decrees with all his heart and all his soul, thus confirming the words of the covenant written in this book. Then all the people pledged themselves to the covenant.

The king ordered Hilkiah the high priest, the priests next in rank and the doorkeepers(J) to remove(K) from the temple of the Lord all the articles made for Baal and Asherah and all the starry hosts. He burned them outside Jerusalem in the fields of the Kidron Valley and took the ashes to Bethel. He did away with the idolatrous priests appointed by the kings of Judah to burn incense on the high places of the towns of Judah and on those around Jerusalem—those who burned incense(L) to Baal, to the sun and moon, to the constellations and to all the starry hosts.(M) He took the Asherah pole from the temple of the Lord to the Kidron Valley(N) outside Jerusalem and burned it there. He ground it to powder(O) and scattered the dust over the graves(P) of the common people.(Q) He also tore down the quarters of the male shrine prostitutes(R) that were in the temple of the Lord, the quarters where women did weaving for Asherah.

Josiah brought all the priests from the towns of Judah and desecrated the high places, from Geba(S) to Beersheba, where the priests had burned incense. He broke down the gateway at the entrance of the Gate of Joshua, the city governor, which was on the left of the city gate. Although the priests of the high places did not serve(T) at the altar of the Lord in Jerusalem, they ate unleavened bread with their fellow priests.

10 He desecrated Topheth,(U) which was in the Valley of Ben Hinnom,(V) so no one could use it to sacrifice their son(W) or daughter in the fire to Molek. 11 He removed from the entrance to the temple of the Lord the horses that the kings of Judah(X) had dedicated to the sun. They were in the court[a] near the room of an official named Nathan-Melek. Josiah then burned the chariots dedicated to the sun.(Y)

12 He pulled down(Z) the altars the kings of Judah had erected on the roof(AA) near the upper room of Ahaz, and the altars Manasseh had built in the two courts(AB) of the temple of the Lord. He removed them from there, smashed them to pieces and threw the rubble into the Kidron Valley.(AC) 13 The king also desecrated the high places that were east of Jerusalem on the south of the Hill of Corruption—the ones Solomon(AD) king of Israel had built for Ashtoreth the vile goddess of the Sidonians, for Chemosh the vile god of Moab, and for Molek the detestable(AE) god of the people of Ammon.(AF) 14 Josiah smashed(AG) the sacred stones and cut down the Asherah poles and covered the sites with human bones.(AH)

15 Even the altar(AI) at Bethel, the high place made by Jeroboam(AJ) son of Nebat, who had caused Israel to sin—even that altar and high place he demolished. He burned the high place and ground it to powder, and burned the Asherah pole also. 16 Then Josiah(AK) looked around, and when he saw the tombs that were there on the hillside, he had the bones removed from them and burned on the altar to defile it, in accordance(AL) with the word of the Lord proclaimed by the man of God who foretold these things.

17 The king asked, “What is that tombstone I see?”

The people of the city said, “It marks the tomb of the man of God who came from Judah and pronounced against the altar of Bethel the very things you have done to it.”

18 “Leave it alone,” he said. “Don’t let anyone disturb his bones(AM).” So they spared his bones and those of the prophet(AN) who had come from Samaria.

19 Just as he had done at Bethel, Josiah removed all the shrines at the high places that the kings of Israel had built in the towns of Samaria and that had aroused the Lord’s anger. 20 Josiah slaughtered(AO) all the priests of those high places on the altars and burned human bones(AP) on them. Then he went back to Jerusalem.

21 The king gave this order to all the people: “Celebrate the Passover(AQ) to the Lord your God, as it is written in this Book of the Covenant.”(AR) 22 Neither in the days of the judges who led Israel nor in the days of the kings of Israel and the kings of Judah had any such Passover been observed. 23 But in the eighteenth year of King Josiah, this Passover was celebrated to the Lord in Jerusalem.(AS)

24 Furthermore, Josiah got rid of the mediums and spiritists,(AT) the household gods,(AU) the idols and all the other detestable(AV) things seen in Judah and Jerusalem. This he did to fulfill the requirements of the law written in the book that Hilkiah the priest had discovered in the temple of the Lord. 25 Neither before nor after Josiah was there a king like him who turned(AW) to the Lord as he did—with all his heart and with all his soul and with all his strength, in accordance with all the Law of Moses.(AX)

26 Nevertheless, the Lord did not turn away from the heat of his fierce anger,(AY) which burned against Judah because of all that Manasseh(AZ) had done to arouse his anger. 27 So the Lord said, “I will remove(BA) Judah also from my presence(BB) as I removed Israel, and I will reject(BC) Jerusalem, the city I chose, and this temple, about which I said, ‘My Name shall be there.’[b]

28 As for the other events of Josiah’s reign, and all he did, are they not written in the book of the annals of the kings of Judah?

29 While Josiah was king, Pharaoh Necho(BD) king of Egypt went up to the Euphrates River to help the king of Assyria. King Josiah marched out to meet him in battle, but Necho faced him and killed him at Megiddo.(BE) 30 Josiah’s servants brought his body in a chariot(BF) from Megiddo to Jerusalem and buried him in his own tomb. And the people of the land took Jehoahaz son of Josiah and anointed him and made him king in place of his father.

Jehoahaz King of Judah(BG)

31 Jehoahaz(BH) was twenty-three years old when he became king, and he reigned in Jerusalem three months. His mother’s name was Hamutal(BI) daughter of Jeremiah; she was from Libnah. 32 He did evil(BJ) in the eyes of the Lord, just as his predecessors had done. 33 Pharaoh Necho put him in chains at Riblah(BK) in the land of Hamath(BL) so that he might not reign in Jerusalem, and he imposed on Judah a levy of a hundred talents[c] of silver and a talent[d] of gold. 34 Pharaoh Necho made Eliakim(BM) son of Josiah king in place of his father Josiah and changed Eliakim’s name to Jehoiakim. But he took Jehoahaz and carried him off to Egypt, and there he died.(BN) 35 Jehoiakim paid Pharaoh Necho the silver and gold he demanded. In order to do so, he taxed the land and exacted the silver and gold from the people of the land according to their assessments.(BO)

Jehoiakim King of Judah(BP)

36 Jehoiakim(BQ) was twenty-five years old when he became king, and he reigned in Jerusalem eleven years. His mother’s name was Zebidah daughter of Pedaiah; she was from Rumah. 37 And he did evil(BR) in the eyes of the Lord, just as his predecessors had done.

Footnotes

  1. 2 Kings 23:11 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain.
  2. 2 Kings 23:27 1 Kings 8:29
  3. 2 Kings 23:33 That is, about 3 3/4 tons or about 3.4 metric tons
  4. 2 Kings 23:33 That is, about 75 pounds or about 34 kilograms