Add parallel Print Page Options

Iosia, împăratul lui Iuda

22 Iosia avea opt(A) ani când s-a făcut împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat(B). El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu(C) s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga. În anul(D) al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis: „Suie-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul adus(E) în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc(F) pragul. Să se dea argintul acesta în mâinile(G) meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. Dar să(H) nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

Cartea legii găsită

Atunci, marele preot, Hilchia, a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit(I) cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o. Apoi, logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.” 10 Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. 11 Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele. 12 Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor(J), fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: 13 „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia(K) Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 14 Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva(L), fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit, 15 ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: 16 Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri(M) asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17 Pentru că M-au(N) părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge».’ 18 Dar să spuneţi împăratului(O) lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: 19 «Pentru că ţi s-a mişcat(P) inima, pentru că te-ai smerit(Q) înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă(R) şi de blestem(S), şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul. 20 De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat(T) în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Domnia lui Iosia peste Iuda. Cartea Legii este găsită în Casa Domnului

22 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. Mama sa se numea Iedida şi era fiica lui Adaia din Boţkat. El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în toate căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga.

În al optsprezecelea an al domniei sale, regele Iosia l-a trimis pe scribul său, Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, la Casa Domnului, zicându-i: „Du-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul care a fost adus la Casa Domnului, cel care fusese adunat de la oameni de către paznicii porţii. Să se dea acest argint celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia să-l dea lucrătorilor care sunt la Casa Domnului, adică celor ce fac restaurarea Casei: tâmplarilor, constructorilor şi zidarilor. Să li se mai dea şi pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite necesare pentru restaurarea Casei, dar să nu se ceară nici o socoteală oamenilor cărora li se încredinţează argintul, căci ei lucrează cinstit.“

Atunci marele preot Hilchia i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan, iar acesta a citit-o. Scribul Şafan s-a dus la rege şi i-a adus regelui următorul mesaj: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă şi l-au dat celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului.“ 10 Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte.“ Şi Şafan a citit din ea înaintea regelui.

11 Când a auzit regele cuvintele din Cartea Legii şi-a sfâşiat hainele. 12 Şi regele le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: 13 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru întreg Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în această Carte, care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră pentru că strămoşii noştri nu au ascultat cuvintele acestei Cărţi şi nu au împlinit tot ce este scris în ea cu privire la noi.“ 14 Preotul Hilchia, Ahikam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tikva, fiul lui Hasra, păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou[a]. Ei au vorbit cu ea 15 şi ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine, 16 că aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu tot ce este scris în Cartea pe care a citit-o regele lui Iuda. 17 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele lor[b], mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc şi nu se va stinge.» 18 Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 19 ‘Pentru că ţi s-a înduioşat inima şi te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am rostit împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, – că vor ajunge de spaimă şi de blestem, – pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! 20 De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui.’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta.

Footnotes

  1. 2 Regi 22:14 Sau: al doilea cartier, posibil o zonă a oraşului unde locuiau cei mai înstăriţi
  2. 2 Regi 22:17 Sau: prin toţi idolii pe care i-au făcut

The Book of the Law Found(A)

22 Josiah(B) was eight years old when he became king, and he reigned in Jerusalem thirty-one years. His mother’s name was Jedidah daughter of Adaiah; she was from Bozkath.(C) He did what was right(D) in the eyes of the Lord and followed completely the ways of his father David, not turning aside to the right(E) or to the left.

In the eighteenth year of his reign, King Josiah sent the secretary, Shaphan(F) son of Azaliah, the son of Meshullam, to the temple of the Lord. He said: “Go up to Hilkiah(G) the high priest and have him get ready the money that has been brought into the temple of the Lord, which the doorkeepers have collected(H) from the people. Have them entrust it to the men appointed to supervise the work on the temple. And have these men pay the workers who repair(I) the temple of the Lord the carpenters, the builders and the masons. Also have them purchase timber and dressed stone to repair the temple.(J) But they need not account for the money entrusted to them, because they are honest in their dealings.”(K)

Hilkiah the high priest said to Shaphan the secretary, “I have found the Book of the Law(L) in the temple of the Lord.” He gave it to Shaphan, who read it. Then Shaphan the secretary went to the king and reported to him: “Your officials have paid out the money that was in the temple of the Lord and have entrusted it to the workers and supervisors at the temple.” 10 Then Shaphan the secretary informed the king, “Hilkiah the priest has given me a book.” And Shaphan read from it in the presence of the king.(M)

11 When the king heard the words of the Book of the Law,(N) he tore his robes. 12 He gave these orders to Hilkiah the priest, Ahikam(O) son of Shaphan, Akbor son of Micaiah, Shaphan the secretary and Asaiah the king’s attendant:(P) 13 “Go and inquire(Q) of the Lord for me and for the people and for all Judah about what is written in this book that has been found. Great is the Lord’s anger(R) that burns against us because those who have gone before us have not obeyed the words of this book; they have not acted in accordance with all that is written there concerning us.”

14 Hilkiah the priest, Ahikam, Akbor, Shaphan and Asaiah went to speak to the prophet(S) Huldah, who was the wife of Shallum son of Tikvah, the son of Harhas, keeper of the wardrobe. She lived in Jerusalem, in the New Quarter.

15 She said to them, “This is what the Lord, the God of Israel, says: Tell the man who sent you to me, 16 ‘This is what the Lord says: I am going to bring disaster(T) on this place and its people, according to everything written in the book(U) the king of Judah has read. 17 Because they have forsaken(V) me and burned incense to other gods and aroused my anger by all the idols their hands have made,[a] my anger will burn against this place and will not be quenched.’ 18 Tell the king of Judah, who sent you to inquire(W) of the Lord, ‘This is what the Lord, the God of Israel, says concerning the words you heard: 19 Because your heart was responsive and you humbled(X) yourself before the Lord when you heard what I have spoken against this place and its people—that they would become a curse[b](Y) and be laid waste(Z)—and because you tore your robes and wept in my presence, I also have heard you, declares the Lord. 20 Therefore I will gather you to your ancestors, and you will be buried in peace.(AA) Your eyes(AB) will not see all the disaster I am going to bring on this place.’”

So they took her answer back to the king.

Footnotes

  1. 2 Kings 22:17 Or by everything they have done
  2. 2 Kings 22:19 That is, their names would be used in cursing (see Jer. 29:22); or, others would see that they are cursed.