Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. Eu am zidit o Casă măreaţă pentru Tine, un loc în care să locuieşti pe vecie.“ Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a lui Israel şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. El a zis:

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis: «Din ziua când Mi-am scos poporul din ţara Egiptului, nu am ales nici o cetate din toate seminţiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu şi nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel, ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo şi l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zideşti o Casă Numelui Meu şi este bine că te-ai gândit în felul acesta! Totuşi nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ţi s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu!» 10 Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am aşezat pe tronul lui Israel, aşa cum a promis Domnul, am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, 11 şi am pus acolo Chivotul în care se află Legământul[a] încheiat de Domnul cu israeliţii.“

Rugăciunea lui Solomon

12 După aceea, Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului şi, stând în prezenţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer. 13 Solomon făcuse o estradă din bronz şi o aşezase în mijlocul curţii. Aceasta avea o lungime de cinci coţi[b], o lăţime de cinci coţi şi o înălţime de trei coţi[c]. Pe ea stătea Solomon, atunci când s-a plecat pe genunchi în prezenţa întregii adunări a lui Israel şi şi-a întins mâinile spre cer. 14 El a mai zis:

Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ţie, nici în ceruri, nici pe pământ! Tu păstrezi legământul şi îndurarea[d] faţă de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 15 Tu Ţi-ai ţinut promisiunea faţă de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi. 16 Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlineşte ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor şi vor umbla în Legea Mea tot aşa cum ai umblat şi tu.» 17 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău, David. 18 Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puţin Casa aceasta pe care am zidit-o eu! 19 Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău! 20 Fie ca ochii Tăi să vegheze zi şi noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că-Ţi vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc! 21 Ascultă cererile slujitorului Tău şi ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!

22 Când va păcătui cineva împotriva semenului său şi va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23 ascultă din ceruri, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui şi îndreptăţindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui.

24 Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunăvoinţa Ta în Casa aceasta, 25 ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi adu-l înapoi în ţara pe care i-ai dat-o lui şi strămoşilor lui.

26 Când cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit, 27 ascultă din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor Tăi şi al poporului Tău, Israel. Învaţă-i calea cea bună pe care trebuie să meargă şi trimite ploaie peste ţara Ta, pe care ai dat-o ca moştenire poporului Tău! 28 Când vor fi în ţară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când duşmanii lor le vor asedia cetăţile, orice urgie sau boală ar veni, 29 dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare întinarea şi durerea lui şi va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, iartă şi răsplăteşte-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoşti gândurile fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile oamenilor. 31 Astfel, ei se vor teme de Tine şi vor umbla în căile Tale în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.

32 De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare şi a braţului Tău cel întins, deci când va veni şi se va ruga înspre această Casă, 33 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi dă-i acelui străin tot ceea ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ţi cunoască Numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.

34 Când poporul Tău va merge la război împotriva duşmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, şi Ţi se va ruga cu mâinile îndreptate înspre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu şi înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău, 35 ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate. 36 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi, mâniindu-te pe ei, îi vei da pe mâna duşmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată, 37 dacă acolo, în ţara unde au fost luaţi captivi, îşi vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine şi vor căuta bunăvoinţa Ta în ţara captivităţii lor, spunând: «Am păcătuit, am greşit şi am săvârşit răul!», 38 dacă de acolo, din ţara unde au fost luaţi captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre ţara lor, pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o şi înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău, 39 atunci, ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererile lor şi fă-le dreptate! Iartă poporul Tău, care a păcătuit faţă de Tine! 40 Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschişi şi urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!

41 Acum, Doamne Dumnezeule, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi Chivotul tăriei Tale! Lasă ca preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuirea, iar sfinţii Tăi să se bucure de bunătatea Ta! 42 Doamne, Dumnezeule, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău! Adu-Ţi aminte de promisiunile[e] făcute robului Tău David!“

Footnotes

  1. 2 Cronici 6:11 În Chivot se afla Mărturia, Tablele Legii pe care erau inscripţionate Cele Zece Porunci (vezi Ex. 25:16 şi nota)
  2. 2 Cronici 6:13 Aproximativ 2,5 m
  3. 2 Cronici 6:13 Aproximativ 1,5 m
  4. 2 Cronici 6:14 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrezi legământul dragostei
  5. 2 Cronici 6:42 Vezi nota de la 1:8; în ebraică este folosit pluralul termenului hesed

Binecuvântarea rostită de Solomon

Atunci, Solomon(A) a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric(B)! Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!” Împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare. Şi el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu, David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese când a zis: ‘Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu şi n-am ales pe niciun om care să fie căpetenia poporului Meu Israel. Ci(C) Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David(D) l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!’ Tatăl meu, David, avea(E) de gând să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. Şi Domnul a zis tatălui meu, David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta! Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.’ 10 Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 11 Am aşezat în ea chivotul, în care(F) este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”

Rugăciunea lui Solomon

12 Solomon s-a aşezat(G) înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi a întins mâinile. 13 Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s-a aşezat în genunchi în faţa întregii adunări a lui Israel şi a întins mâinile spre cer. 14 Şi a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu(H) este Dumnezeu ca Tine în ceruri şi pe pământ! Tu ţii legământul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor! 15 Astfel, Ţi-ai ţinut cuvântul(I) dat robului Tău David, tatăl meu, şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti astăzi prin puterea Ta. 16 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Niciodată(J) nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai(K) fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în Legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.’ 17 Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David! 18 Dar ce, să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată(L) că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu cât mai puţin această casă pe care am zidit-o eu! 19 Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău. 20 Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta! 21 Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă! 22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi se va pune peste el un jurământ ca să-l facă să jure şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 23 ascultă-l din ceruri, lucrează şi judecă pe robii Tăi; osândeşte pe cel vinovat şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat şi răsplăteşte-i după nevinovăţia lui! 24 Când poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, 25 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor. 26 Când cerul(M) va fi închis şi nu va fi ploaie din pricina păcatelor lor împotriva Ta, dacă se vor ruga în acest loc şi vor da slavă Numelui Tău şi dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit), 27 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă şi trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău! 28 Când vor fi în ţară foametea(N), ciuma, rugina în grâu şi mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel, 29 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mâinile spre casa aceasta, 30 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti(O) inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor, 31 ca să se teamă de Tine şi să umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri! 32 Când străinul, care(P) nu este din poporul tău Israel, va veni dintr-o ţară depărtată din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, când va veni să se roage în casa aceasta, 33 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o! 34 Când va ieşi poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmând calea pe care îi vei porunci s-o urmeze, dacă Îţi vor face rugăciuni cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, 35 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate! 36 Când vor păcătui împotriva Ta, căci nu(Q) este om care să nu păcătuiască, şi când vei fi mâniat împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată, 37 dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor şi vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău’, 38 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, 39 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate; iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta! 40 Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi şi urechile să-Ţi fie cu luare-aminte la rugăciunea făcută în locul acesta! 41 Acum(R), Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul(S) Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea, şi prea iubiţii Tăi să se bucure(T) de fericire! 42 Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi(U) aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”

Then Solomon said, “The Lord has said that he would dwell in a dark cloud;(A) I have built a magnificent temple for you, a place for you to dwell forever.(B)

While the whole assembly of Israel was standing there, the king turned around and blessed them. Then he said:

“Praise be to the Lord, the God of Israel, who with his hands has fulfilled what he promised with his mouth to my father David. For he said, ‘Since the day I brought my people out of Egypt, I have not chosen a city in any tribe of Israel to have a temple built so that my Name might be there, nor have I chosen anyone to be ruler over my people Israel. But now I have chosen Jerusalem(C) for my Name(D) to be there, and I have chosen David(E) to rule my people Israel.’

“My father David had it in his heart(F) to build a temple for the Name of the Lord, the God of Israel. But the Lord said to my father David, ‘You did well to have it in your heart to build a temple for my Name. Nevertheless, you are not the one to build the temple, but your son, your own flesh and blood—he is the one who will build the temple for my Name.’

10 “The Lord has kept the promise he made. I have succeeded David my father and now I sit on the throne of Israel, just as the Lord promised, and I have built the temple for the Name of the Lord, the God of Israel. 11 There I have placed the ark, in which is the covenant(G) of the Lord that he made with the people of Israel.”

Solomon’s Prayer of Dedication(H)(I)

12 Then Solomon stood before the altar of the Lord in front of the whole assembly of Israel and spread out his hands. 13 Now he had made a bronze platform,(J) five cubits long, five cubits wide and three cubits high,[a] and had placed it in the center of the outer court. He stood on the platform and then knelt down(K) before the whole assembly of Israel and spread out his hands toward heaven. 14 He said:

Lord, the God of Israel, there is no God like you(L) in heaven or on earth—you who keep your covenant of love(M) with your servants who continue wholeheartedly in your way. 15 You have kept your promise to your servant David my father; with your mouth you have promised(N) and with your hand you have fulfilled it—as it is today.

16 “Now, Lord, the God of Israel, keep for your servant David my father the promises you made to him when you said, ‘You shall never fail(O) to have a successor to sit before me on the throne of Israel, if only your descendants are careful in all they do to walk before me according to my law,(P) as you have done.’ 17 And now, Lord, the God of Israel, let your word that you promised your servant David come true.

18 “But will God really dwell(Q) on earth with humans? The heavens,(R) even the highest heavens, cannot contain you. How much less this temple I have built! 19 Yet, Lord my God, give attention to your servant’s prayer and his plea for mercy. Hear the cry and the prayer that your servant is praying in your presence. 20 May your eyes(S) be open toward this temple day and night, this place of which you said you would put your Name(T) there. May you hear(U) the prayer your servant prays toward this place. 21 Hear the supplications of your servant and of your people Israel when they pray toward this place. Hear from heaven, your dwelling place; and when you hear, forgive.(V)

22 “When anyone wrongs their neighbor and is required to take an oath(W) and they come and swear the oath before your altar in this temple, 23 then hear from heaven and act. Judge between your servants, condemning(X) the guilty and bringing down on their heads what they have done, and vindicating the innocent by treating them in accordance with their innocence.

24 “When your people Israel have been defeated(Y) by an enemy because they have sinned against you and when they turn back and give praise to your name, praying and making supplication before you in this temple, 25 then hear from heaven and forgive the sin of your people Israel and bring them back to the land you gave to them and their ancestors.

26 “When the heavens are shut up and there is no rain(Z) because your people have sinned against you, and when they pray toward this place and give praise to your name and turn from their sin because you have afflicted them, 27 then hear from heaven and forgive(AA) the sin of your servants, your people Israel. Teach them the right way to live, and send rain on the land you gave your people for an inheritance.

28 “When famine(AB) or plague comes to the land, or blight or mildew, locusts or grasshoppers, or when enemies besiege them in any of their cities, whatever disaster or disease may come, 29 and when a prayer or plea is made by anyone among your people Israel—being aware of their afflictions and pains, and spreading out their hands toward this temple— 30 then hear from heaven, your dwelling place. Forgive,(AC) and deal with everyone according to all they do, since you know their hearts (for you alone know the human heart),(AD) 31 so that they will fear you(AE) and walk in obedience to you all the time they live in the land you gave our ancestors.

32 “As for the foreigner who does not belong to your people Israel but has come(AF) from a distant land because of your great name and your mighty hand(AG) and your outstretched arm—when they come and pray toward this temple, 33 then hear from heaven, your dwelling place. Do whatever the foreigner(AH) asks of you, so that all the peoples of the earth may know your name and fear you, as do your own people Israel, and may know that this house I have built bears your Name.

34 “When your people go to war against their enemies,(AI) wherever you send them, and when they pray(AJ) to you toward this city you have chosen and the temple I have built for your Name, 35 then hear from heaven their prayer and their plea, and uphold their cause.

36 “When they sin against you—for there is no one who does not sin(AK)—and you become angry with them and give them over to the enemy, who takes them captive(AL) to a land far away or near; 37 and if they have a change of heart(AM) in the land where they are held captive, and repent and plead with you in the land of their captivity and say, ‘We have sinned, we have done wrong and acted wickedly’; 38 and if they turn back to you with all their heart and soul in the land of their captivity where they were taken, and pray toward the land you gave their ancestors, toward the city you have chosen and toward the temple I have built for your Name; 39 then from heaven, your dwelling place, hear their prayer and their pleas, and uphold their cause. And forgive(AN) your people, who have sinned against you.

40 “Now, my God, may your eyes be open and your ears attentive(AO) to the prayers offered in this place.

41 “Now arise,(AP) Lord God, and come to your resting place,(AQ)
    you and the ark of your might.
May your priests,(AR) Lord God, be clothed with salvation,
    may your faithful people rejoice in your goodness.(AS)
42 Lord God, do not reject your anointed one.(AT)
    Remember the great love(AU) promised to David your servant.”

Footnotes

  1. 2 Chronicles 6:13 That is, about 7 1/2 feet long and wide and 4 1/2 feet high or about 2.3 meters long and wide and 1.4 meters high