Celebrarea Paştelui

35 Iosia a ţinut Paştele Domnului la Ierusalim. Oamenii au adus jertfa de Paşte în a paisprezecea zi a lunii întâi. El a pus preoţii la slujbele lor şi i-a încurajat în ce priveşte slujba Casei Domnului. El le-a zis leviţilor, care dădeau învăţătură întregului Israel şi care erau puşi deoparte pentru Domnul, următoarele:

„Puneţi Chivotul cel sfânt în Casa zidită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel! Nu mai trebuie să-l purtaţi pe umeri! Acum, slujiţi Domnului, Dumnezeul vostru, şi poporului Său, Israel. Aşezaţi-vă potrivit familiilor voastre şi potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, şi după cum a scris fiul său Solomon. Ocupaţi-vă locurile în Lăcaş, câte o parte a familiei leviţilor pentru fiecare ceată a clanurilor fraţilor voştri, cei din popor. Aduceţi jertfa de Paşte, sfinţiţi-vă şi pregătiţi jertfele pentru fraţii voştri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise.“

Iosia le-a dăruit celor din popor, tuturor celor prezenţi, miei şi iezi din turme, toţi pentru Paşte, în număr de treizeci de mii, precum şi trei mii de viţei. Toate acestea erau din averea regelui. Căpeteniile regelui au oferit şi ei de bunăvoie daruri poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le-au dat preoţilor o mie şase sute de miei pentru Paşte şi trei sute de viţei. Conania şi rudele sale, Şemaia şi Netanel, precum şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpetenii ale leviţilor, le-au dăruit leviţilor cinci mii de miei pentru Paşte şi cinci sute de vite. 10 Slujba a fost pregătită, preoţii şi-au ocupat locurile, iar leviţii s-au aşezat în cete, după cum poruncise regele.

11 Apoi au adus jertfa de Paşte. Preoţii au stropit sângele, luându-l de la leviţii care jupuiseră animalele. 12 Au pus deoparte arderile de tot ca să poată fi oferite Domnului de către cei din popor, potrivit familiilor lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu vitele. 13 Au fript jertfa de Paşte la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le-au fiert în oale, cazane şi cratiţe şi le-au împărţit în grabă întregului popor. 14 După aceea, leviţii au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi – căci preoţii, urmaşii lui Aaron, aduseseră arderile de tot şi grăsimile până seara, astfel că leviţii au trebuit să facă pregătiri de Paşte atât pentru ei, cât şi pentru preoţi, urmaşii lui Aaron. 15 Cântăreţii, urmaşii lui Asaf, erau la locul lor, aşa cum poruncise David, Asaf, Heman şi Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să-şi întrerupă slujba, deoarece leviţii, rudele lor, au pregătit jertfa de Paşte pentru ei. 16 Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paştele şi să se poată aduce arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. 17 Israeliţii aflaţi atunci la Ierusalim au celebrat Paştele şi Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile. 18 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din perioada profetului Samuel. Nici un rege al lui Israel nu a mai ţinut un Paşte ca cel ţinut de Iosia împreună cu preoţii, cu leviţii, cu toţi cei din Iuda şi cu cei din Israel care se aflau acolo alături de locuitorii Ierusalimului. 19 Paştele acesta a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.

Împrejurările morţii lui Iosia

20 După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco[a], monarhul Egiptului, a înaintat pentru luptă la Carchemiş, pe Eufrat. Iosia i-a ieşit împotrivă. 21 Neco i-a trimis soli cu mesajul: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te nimicească!“ 22 Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau de la Dumnezeu, astfel că s-a dus să lupte în câmpia Meghido. 23 Arcaşii l-au lovit pe regele Iosia, şi prin urmare, regele le-a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt grav rănit!“ 24 Slujtorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim, unde a şi murit. L-au înmormântat în mormântul părinţilor lui şi tot poporul din Iuda şi din Ierusalim l-a bocit pe Iosia. 25 Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia şi, până în ziua de azi, toţi cântăreţii şi cântăreţele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel şi s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale“.

26 Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioşie, făcute după cum scrie în Legea Domnului, 27 precum şi isprăvile lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“.

Footnotes

  1. 2 Cronici 35:20 Neco sau Nekau II (610-595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI

Prăznuirea Paştelor

35 Iosia a prăznuit(A) Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit Paştele în a paisprezecea(B) zi a lunii întâi. A pus pe preoţi în slujbele(C) lor şi i-a îmbărbătat(D) la slujba Casei Domnului. A zis leviţilor care(E) învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt(F) în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi(G) să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său Israel. Pregătiţi-vă după(H) casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris(I) David, împăratul lui Israel, şi fiul(J) său Solomon. Luaţi-vă(K) locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor. Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă(L) şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.” Iosia a dat(M) oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului. Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai-marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de miei şi cinci sute de boi. 10 Astfel s-a întocmit slujba şi preoţii(N) şi leviţii şi-au luat locul după cetele lor, după porunca împăratului. 11 Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit(O) sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit(P) vitele de piele. 12 Au pus deoparte arderile-de-tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor să le aducă Domnului, cum este scris în cartea(Q) lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii. 13 Au fiert(R) Paştele la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane(S), căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul. 14 Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron. 15 Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui(T) David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii(U), de asemenea, erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor leviţii au pregătit ce era pentru ei. 16 Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile-de-tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17 Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştele în acelaşi timp şi Sărbătoarea Azimilor(V) şapte zile. 18 Nicio Sărbătoare a Paştelor nu(W) mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe care le-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului. 19 În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.

Iosia ucis

20 După toate aceste(X) lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte. 21 Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” 22 Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte(Y) împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23 Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.” 24 Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus(Z) la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi.

Tot Iuda(AA) şi Ierusalimul au plâns pe Iosia. 25 Ieremia a făcut un cântec de jale(AB) pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină(AC) în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de Jale.” 26 Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului, 27 cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.

Josiah Celebrates the Passover(A)

35 Josiah celebrated the Passover(B) to the Lord in Jerusalem, and the Passover lamb was slaughtered on the fourteenth day of the first month. He appointed the priests to their duties and encouraged them in the service of the Lord’s temple. He said to the Levites, who instructed(C) all Israel and who had been consecrated to the Lord: “Put the sacred ark in the temple that Solomon son of David king of Israel built. It is not to be carried about on your shoulders. Now serve the Lord your God and his people Israel. Prepare yourselves by families in your divisions,(D) according to the instructions written by David king of Israel and by his son Solomon.

“Stand in the holy place with a group of Levites for each subdivision of the families of your fellow Israelites, the lay people. Slaughter the Passover lambs, consecrate yourselves(E) and prepare the lambs for your fellow Israelites, doing what the Lord commanded through Moses.”

Josiah provided for all the lay people who were there a total of thirty thousand lambs and goats for the Passover offerings,(F) and also three thousand cattle—all from the king’s own possessions.(G)

His officials also contributed(H) voluntarily to the people and the priests and Levites. Hilkiah,(I) Zechariah and Jehiel, the officials in charge of God’s temple, gave the priests twenty-six hundred Passover offerings and three hundred cattle. Also Konaniah(J) along with Shemaiah and Nethanel, his brothers, and Hashabiah, Jeiel and Jozabad,(K) the leaders of the Levites, provided five thousand Passover offerings and five hundred head of cattle for the Levites.

10 The service was arranged and the priests stood in their places with the Levites in their divisions(L) as the king had ordered.(M) 11 The Passover lambs were slaughtered,(N) and the priests splashed against the altar the blood handed to them, while the Levites skinned the animals. 12 They set aside the burnt offerings to give them to the subdivisions of the families of the people to offer to the Lord, as it is written in the Book of Moses. They did the same with the cattle. 13 They roasted the Passover animals over the fire as prescribed,(O) and boiled the holy offerings in pots, caldrons and pans and served them quickly to all the people. 14 After this, they made preparations for themselves and for the priests, because the priests, the descendants of Aaron, were sacrificing the burnt offerings and the fat portions(P) until nightfall. So the Levites made preparations for themselves and for the Aaronic priests.

15 The musicians,(Q) the descendants of Asaph, were in the places prescribed by David, Asaph, Heman and Jeduthun the king’s seer. The gatekeepers at each gate did not need to leave their posts, because their fellow Levites made the preparations for them.

16 So at that time the entire service of the Lord was carried out for the celebration of the Passover and the offering of burnt offerings on the altar of the Lord, as King Josiah had ordered. 17 The Israelites who were present celebrated the Passover at that time and observed the Festival of Unleavened Bread for seven days. 18 The Passover had not been observed like this in Israel since the days of the prophet Samuel; and none of the kings of Israel had ever celebrated such a Passover as did Josiah, with the priests, the Levites and all Judah and Israel who were there with the people of Jerusalem. 19 This Passover was celebrated in the eighteenth year of Josiah’s reign.

The Death of Josiah(R)

20 After all this, when Josiah had set the temple in order, Necho king of Egypt went up to fight at Carchemish(S) on the Euphrates,(T) and Josiah marched out to meet him in battle. 21 But Necho sent messengers to him, saying, “What quarrel is there, king of Judah, between you and me? It is not you I am attacking at this time, but the house with which I am at war. God has told(U) me to hurry; so stop opposing God, who is with me, or he will destroy you.”

22 Josiah, however, would not turn away from him, but disguised(V) himself to engage him in battle. He would not listen to what Necho had said at God’s command but went to fight him on the plain of Megiddo.

23 Archers(W) shot King Josiah, and he told his officers, “Take me away; I am badly wounded.” 24 So they took him out of his chariot, put him in his other chariot and brought him to Jerusalem, where he died. He was buried in the tombs of his ancestors, and all Judah and Jerusalem mourned for him.

25 Jeremiah composed laments for Josiah, and to this day all the male and female singers commemorate Josiah in the laments.(X) These became a tradition in Israel and are written in the Laments.(Y)

26 The other events of Josiah’s reign and his acts of devotion in accordance with what is written in the Law of the Lord 27 all the events, from beginning to end, are written in the book of the kings of Israel and Judah.