Celebrarea Paştelui

35 Iosia a ţinut Paştele Domnului la Ierusalim. Oamenii au adus jertfa de Paşte în a paisprezecea zi a lunii întâi. El a pus preoţii la slujbele lor şi i-a încurajat în ce priveşte slujba Casei Domnului. El le-a zis leviţilor, care dădeau învăţătură întregului Israel şi care erau puşi deoparte pentru Domnul, următoarele:

„Puneţi Chivotul cel sfânt în Casa zidită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel! Nu mai trebuie să-l purtaţi pe umeri! Acum, slujiţi Domnului, Dumnezeul vostru, şi poporului Său, Israel. Aşezaţi-vă potrivit familiilor voastre şi potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, şi după cum a scris fiul său Solomon. Ocupaţi-vă locurile în Lăcaş, câte o parte a familiei leviţilor pentru fiecare ceată a clanurilor fraţilor voştri, cei din popor. Aduceţi jertfa de Paşte, sfinţiţi-vă şi pregătiţi jertfele pentru fraţii voştri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise.“

Iosia le-a dăruit celor din popor, tuturor celor prezenţi, miei şi iezi din turme, toţi pentru Paşte, în număr de treizeci de mii, precum şi trei mii de viţei. Toate acestea erau din averea regelui. Căpeteniile regelui au oferit şi ei de bunăvoie daruri poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le-au dat preoţilor o mie şase sute de miei pentru Paşte şi trei sute de viţei. Conania şi rudele sale, Şemaia şi Netanel, precum şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpetenii ale leviţilor, le-au dăruit leviţilor cinci mii de miei pentru Paşte şi cinci sute de vite. 10 Slujba a fost pregătită, preoţii şi-au ocupat locurile, iar leviţii s-au aşezat în cete, după cum poruncise regele.

11 Apoi au adus jertfa de Paşte. Preoţii au stropit sângele, luându-l de la leviţii care jupuiseră animalele. 12 Au pus deoparte arderile de tot ca să poată fi oferite Domnului de către cei din popor, potrivit familiilor lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu vitele. 13 Au fript jertfa de Paşte la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le-au fiert în oale, cazane şi cratiţe şi le-au împărţit în grabă întregului popor. 14 După aceea, leviţii au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi – căci preoţii, urmaşii lui Aaron, aduseseră arderile de tot şi grăsimile până seara, astfel că leviţii au trebuit să facă pregătiri de Paşte atât pentru ei, cât şi pentru preoţi, urmaşii lui Aaron. 15 Cântăreţii, urmaşii lui Asaf, erau la locul lor, aşa cum poruncise David, Asaf, Heman şi Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să-şi întrerupă slujba, deoarece leviţii, rudele lor, au pregătit jertfa de Paşte pentru ei. 16 Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paştele şi să se poată aduce arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. 17 Israeliţii aflaţi atunci la Ierusalim au celebrat Paştele şi Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile. 18 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din perioada profetului Samuel. Nici un rege al lui Israel nu a mai ţinut un Paşte ca cel ţinut de Iosia împreună cu preoţii, cu leviţii, cu toţi cei din Iuda şi cu cei din Israel care se aflau acolo alături de locuitorii Ierusalimului. 19 Paştele acesta a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.

Împrejurările morţii lui Iosia

20 După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco[a], monarhul Egiptului, a înaintat pentru luptă la Carchemiş, pe Eufrat. Iosia i-a ieşit împotrivă. 21 Neco i-a trimis soli cu mesajul: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te nimicească!“ 22 Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau de la Dumnezeu, astfel că s-a dus să lupte în câmpia Meghido. 23 Arcaşii l-au lovit pe regele Iosia, şi prin urmare, regele le-a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt grav rănit!“ 24 Slujtorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim, unde a şi murit. L-au înmormântat în mormântul părinţilor lui şi tot poporul din Iuda şi din Ierusalim l-a bocit pe Iosia. 25 Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia şi, până în ziua de azi, toţi cântăreţii şi cântăreţele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel şi s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale“.

26 Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioşie, făcute după cum scrie în Legea Domnului, 27 precum şi isprăvile lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“.

Footnotes

  1. 2 Cronici 35:20 Neco sau Nekau II (610-595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI

Prăznuirea Paştelor

35 Iosia a prăznuit(A) Paştele în cinstea Domnului la Ierusalim şi au jertfit Paştele în a paisprezecea(B) zi a lunii întâi. A pus pe preoţi în slujbele(C) lor şi i-a îmbărbătat(D) la slujba Casei Domnului. A zis leviţilor care(E) învăţau pe tot Israelul şi care erau închinaţi Domnului: „Puneţi chivotul sfânt(F) în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveţi(G) să-l mai purtaţi pe umeri. Slujiţi acum Domnului, Dumnezeului vostru, şi poporului Său Israel. Pregătiţi-vă după(H) casele voastre părinteşti, după cetele voastre, cum au rânduit prin scris(I) David, împăratul lui Israel, şi fiul(J) său Solomon. Luaţi-vă(K) locurile în Sfântul Locaş, după feluritele case părinteşti ale fraţilor voştri, fiii poporului, şi după înşiruirea caselor părinteşti ale leviţilor. Jertfiţi Paştele, sfinţiţi-vă(L) şi pregătiţi-le pentru fraţii voştri, întocmai după cuvântul Domnului rostit prin Moise.” Iosia a dat(M) oamenilor poporului, tuturor celor ce se aflau acolo, miei şi capre în număr de treizeci de mii, toţi pentru Paşte, şi trei mii de boi. Aceştia au fost luaţi din averile împăratului. Căpeteniile lui au făcut de bunăvoie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, mai-marii Casei lui Dumnezeu, au dat preoţilor, pentru Paşte, două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. Conania, Şemaia şi Netaneel, fraţii săi, Haşabia, Ieiel şi Iozabad, capii leviţilor, au dat leviţilor, pentru Paşte, cinci mii de miei şi cinci sute de boi. 10 Astfel s-a întocmit slujba şi preoţii(N) şi leviţii şi-au luat locul după cetele lor, după porunca împăratului. 11 Au jertfit Paştele. Preoţii au stropit(O) sângele pe care-l luau din mâna leviţilor, şi leviţii au jupuit(P) vitele de piele. 12 Au pus deoparte arderile-de-tot, ca să le dea cetelor caselor părinteşti ale oamenilor din popor să le aducă Domnului, cum este scris în cartea(Q) lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu boii. 13 Au fiert(R) Paştele la foc, după orânduială, şi au fiert lucrurile sfinte în cazane(S), căldări şi tigăi. Şi le-au împărţit în grabă la tot poporul. 14 Apoi au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi, căci preoţii, fiii lui Aaron, au avut treabă până noaptea cu aducerea arderilor-de-tot şi a grăsimilor. De aceea au pregătit leviţii pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron. 15 Cântăreţii, fiii lui Asaf, stăteau la locul lor, după rânduiala lui(T) David, lui Asaf, lui Heman şi lui Iedutun, văzătorul împăratului. Uşierii(U), de asemenea, erau la fiecare uşă. N-au avut nevoie să se abată de la slujba lor, căci fraţii lor leviţii au pregătit ce era pentru ei. 16 Astfel a fost întocmită în ziua aceea toată slujba Domnului, ca să prăznuiască Paştele şi să aducă arderile-de-tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17 Copiii lui Israel care se aflau acolo au prăznuit Paştele în acelaşi timp şi Sărbătoarea Azimilor(V) şapte zile. 18 Nicio Sărbătoare a Paştelor nu(W) mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe care le-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului. 19 În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite Paştele acestea.

Iosia ucis

20 După toate aceste(X) lucruri, după ce a dres Iosia Casa Domnului, Neco, împăratul Egiptului, s-a suit să lupte împotriva Carchemişului pe Eufrat. Iosia i-a ieşit înainte. 21 Şi Neco i-a trimis soli să-i spună: „Ce am eu cu tine, împăratul lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei case cu care sunt în război. Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te nimicească.” 22 Dar Iosia nu s-a întors de la el, ci şi-a schimbat hainele ca să lupte(Y) împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23 Arcaşii au tras asupra împăratului Iosia, şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt greu rănit.” 24 Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus(Z) la Ierusalim. A murit şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi.

Tot Iuda(AA) şi Ierusalimul au plâns pe Iosia. 25 Ieremia a făcut un cântec de jale(AB) pentru Iosia. Toţi cântăreţii şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi şi au ajuns o datină(AC) în Israel. Cântările acestea sunt scrise în „Cântecele de Jale.” 26 Celelalte fapte ale lui Iosia şi faptele lui evlavioase, făcute aşa cum porunceşte Legea Domnului, 27 cele dintâi şi cele de pe urmă fapte ale lui, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda.