Add parallel Print Page Options

Căsătoria lui Solomon. Visul lui

Solomon(A) s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon şi a adus-o în cetatea(B) lui David până şi-a isprăvit de zidit casa(C) lui, Casa(D) Domnului şi zidul(E) dimprejurul Ierusalimului. Poporul(F) nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. Solomon iubea(G) pe Domnul şi se ţinea(H) de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. Împăratul s-a dus(I) la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci(J) era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. La Gabaon(K), Domnul S-a arătat în vis(L) lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” Solomon(M) a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla(N) înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu(O) care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr(P), nu sunt încercat(Q). Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai(R) ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici(S) numărat, din pricina mulţimii lui. Dă dar(T) robului Tău o inimă pricepută, ca să judece(U) pe poporul Tău, să deosebească(V) binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?!” 10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 11 Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri(W) pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12 voi(X) face după cuvântul tău. Îţi voi(Y) da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13 Mai mult, îţi voi da(Z) şi ce n-ai cerut: bogăţii(AA) şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum(AB) a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi(AC) zilele.” 15 Solomon s-a(AD) deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat un ospăţ(AE) tuturor slujitorilor lui.

Judecata lui Solomon

16 Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat(AF) înaintea lui. 17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut lângă ea în casă. 18 După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 21 Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa, şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.” 22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. 23 Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’ ” 24 Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.” 26 Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i(AG) se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!” 27 Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.” 28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea(AH) lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.

Solomon s-a înrudit cu Faraon, monarhul Egiptului. El a luat-o de soţie pe fiica acestuia şi a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de zidit palatul, Casa Domnului şi zidul din jurul Ierusalimului.

Vedenia de la Ghivon: Solomon primeşte înţelepciune

Poporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, căci încă nu fusese zidită o Casă pentru Numele Domnului. Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe, pentru că acolo se afla cea mai însemnată înălţime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi de tot. La Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis şi Dumnezeu i-a zis:

– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!

– Tu ai arătat o mare îndurare[a] faţă de robul Tău David, tatăl meu, a răspuns Solomon, căci a umblat înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă. Tu ai arătat această mare îndurare faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr şi nu ştiu să-mi îndeplinesc bine îndatoririle. Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi socotit sau numărat. Dă-i slujitorului Tău o minte cu discernământ ca să pot judeca[b] poporul Tău şi să pot deosebi între bine şi rău, căci cine este în stare să judece acest popor numeros al Tău?

10 Domnului I-a plăcut cererea lui Solomon. 11 Şi Dumnezeu i-a zis:

– Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai cerut pentru tine nici viaţa lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune pentru a face dreptate, 12 voi face după cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu se va mai ridica după tine nimeni asemenea ţie. 13 Mai mult, îţi voi da şi ceea ce nu ai cerut, bogăţii şi faimă, aşa încât nu va fi nici un alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale. 14 Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut tatăl tău, David, îţi voi lungi zilele.

15 Solomon s-a trezit şi şi-a dat seama că a fost un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfăţişat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace[c]. Apoi a dat un ospăţ pentru toţi slujitorii săi.

Înţelepciunea lui Solomon

16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. 17 Cea dintâi a zis:

– Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă, 18 iar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două. 19 În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu. 21 M-am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.

22 – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!

Dar cea dintâi a răspuns:

– Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!

Aşa se certau ele înaintea regelui. 23 Atunci regele a zis:

– Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“

24 Apoi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie. 25 Iar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“

26 Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis:

– Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî!

Cealaltă însă zicea:

– Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!

27 Regele a răspuns:

– Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui.

28 Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.

Footnotes

  1. 1 Regi 3:6 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  2. 1 Regi 3:9 Cu sensul de a conduce, a cârmui
  3. 1 Regi 3:15 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri