Fuga lui Ilie în pustie

19 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese^(A) cu sabia pe toţi prorocii. ² Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă^(B) pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” ³ Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. ⁴ El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea^(C) să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” ⁵ S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” ⁶ El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. ⁷ Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” ⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci^(D) de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb^(E).

Dumnezeu Se arată

⁹ Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁰ El a răspuns: „Am^(F) fost plin de râvnă^(G) pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii^(H) Tăi; am rămas^(I) numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” ¹¹ Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte^(J) înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt^(K) tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. ¹² Şi, după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. ¹³ Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa^(L) cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.

Şi^(M) un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁴ El a^(N) răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când^(O) vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. ¹⁶ Să ungi şi pe Iehu^(P), fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei^(Q), fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. ¹⁷ Şi se va întâmpla^(R) că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî^(S) Elisei. ¹⁸ Dar voi lăsa în Israel^(T) şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură^(U) nu l-au sărutat.”

Elisei, ucenicul lui Ilie

¹⁹ Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. ²⁰ Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut^(V) pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.” ²¹ După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert^(W) carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.