Darul profeţiei şi al vorbirii în alte limbi

14 Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei. Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul[a] spune taine. Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere. Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica. Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.

Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură? La fel este şi cu lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă? Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie? Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt! 10 Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens. 11 Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar[b] pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine. 12 La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii. 13 De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce. 14 Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. 15 Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea. 16 Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege[c], să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui? 17 Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit. 18 Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi, 19 dar în biserică vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăţa pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

20 Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi. 21 În Lege este scris:

„Într-o altă limbă
    şi prin buze străine
voi vorbi acestui popor,
    dar nici atunci nu Mă vor asculta, zice Domnul.“[d]

22 Astfel, limbile sunt un semn[e] nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi. 23 De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredincioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi? 24 Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi, 25 vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“

O ordine a închinării

26 Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire. 27 Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă. 28 Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus. 30 Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. 31 Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor, 33 pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.

La fel ca în toate bisericile sfinţilor, 34 femeile să tacă în biserici[f], pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea. 35 Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?

37 Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. 38 Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut[g]. 39 Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi. 40 Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.

Footnotes

  1. 1 Corintieni 14:2
  2. 1 Corintieni 14:2 Termenul de barbar avea în lumea antică sensul general de „străin de rasa greacă“, între grec şi barbar existând o opoziţie etnică şi culturală ; „barbar“ având adesea un sens peiorativ
  3. 1 Corintieni 14:16 Sau: care este lipsit de daruri; sau: neinstruit; şi în vs. 23, 24
  4. 1 Corintieni 14:21 Vezi Is. 28:11, 12
  5. 1 Corintieni 14:22 Conceptul de semn are aici sensul de a avea efect
  6. 1 Corintieni 14:34 Vezi 11:2-16, unde femeilor le este permis să se roage sau să profeţească în biserică; aşadar, cel mai probabil, Pavel se referă aici la judecarea cuvintelor profeţilor (vezi v. 29)
  7. 1 Corintieni 14:38 Unele mss conţin: Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, să n-o recunoască nici pe mai departe!

Darul limbilor şi al prorociei

14 Urmăriţi(A) dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar(B) mai ales să prorociţi. În adevăr, cine vorbeşte(C) în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire(D), nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură? Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet: fie un fluier sau o alăută, dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese. 11 Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. 13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. 14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi(E) cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu(F) mintea. 16 Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la(G) mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? 17 Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. 18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20 Fraţilor(H), nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi(I) prunci, iar la minte, fiţi oameni mari. 21 În(J) Lege este scris(K): „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul”. 22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. 23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc şi toţi ar vorbi în alte limbi şi ar intra şi dintre cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar(L) zice ei că sunteţi nebuni? 24 Dar dacă toţi prorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. 25 Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că(M), în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură(N), altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate(O) să se facă spre zidirea sufletească. 27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească. 28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu. 29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi(P) ceilalţi să judece. 30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel(Q) dintâi să tacă. 31 Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. 32 Duhurile(R) prorocilor sunt supuse prorocilor, 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca(S) în toate bisericile sfinţilor. 34 Femeile(T) să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să(U) fie supuse, cum zice şi Legea(V). 35 Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37 Dacă(W) crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38 Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! 39 Astfel, deci, fraţilor, râvniţi(X) după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 40 Dar toate(Y) să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.

Intelligibility in Worship

14 Follow the way of love(A) and eagerly desire(B) gifts of the Spirit,(C) especially prophecy.(D) For anyone who speaks in a tongue[a](E) does not speak to people but to God. Indeed, no one understands them;(F) they utter mysteries(G) by the Spirit. But the one who prophesies speaks to people for their strengthening,(H) encouraging(I) and comfort. Anyone who speaks in a tongue(J) edifies(K) themselves, but the one who prophesies(L) edifies the church. I would like every one of you to speak in tongues,[b] but I would rather have you prophesy.(M) The one who prophesies is greater than the one who speaks in tongues,[c] unless someone interprets, so that the church may be edified.(N)

Now, brothers and sisters, if I come to you and speak in tongues, what good will I be to you, unless I bring you some revelation(O) or knowledge(P) or prophecy or word of instruction?(Q) Even in the case of lifeless things that make sounds, such as the pipe or harp, how will anyone know what tune is being played unless there is a distinction in the notes? Again, if the trumpet does not sound a clear call, who will get ready for battle?(R) So it is with you. Unless you speak intelligible words with your tongue, how will anyone know what you are saying? You will just be speaking into the air. 10 Undoubtedly there are all sorts of languages in the world, yet none of them is without meaning. 11 If then I do not grasp the meaning of what someone is saying, I am a foreigner to the speaker, and the speaker is a foreigner to me.(S) 12 So it is with you. Since you are eager for gifts of the Spirit,(T) try to excel in those that build up(U) the church.

13 For this reason the one who speaks in a tongue should pray that they may interpret what they say.(V) 14 For if I pray in a tongue, my spirit prays,(W) but my mind is unfruitful. 15 So what shall I do? I will pray with my spirit,(X) but I will also pray with my understanding; I will sing(Y) with my spirit, but I will also sing with my understanding. 16 Otherwise when you are praising God in the Spirit, how can someone else, who is now put in the position of an inquirer,[d] say “Amen”(Z) to your thanksgiving,(AA) since they do not know what you are saying? 17 You are giving thanks well enough, but no one else is edified.(AB)

18 I thank God that I speak in tongues more than all of you. 19 But in the church I would rather speak five intelligible words to instruct others than ten thousand words in a tongue.(AC)

20 Brothers and sisters, stop thinking like children.(AD) In regard to evil be infants,(AE) but in your thinking be adults. 21 In the Law(AF) it is written:

“With other tongues
    and through the lips of foreigners
I will speak to this people,
    but even then they will not listen to me,(AG)
says the Lord.”[e]

22 Tongues, then, are a sign, not for believers but for unbelievers; prophecy,(AH) however, is not for unbelievers but for believers. 23 So if the whole church comes together and everyone speaks in tongues, and inquirers or unbelievers come in, will they not say that you are out of your mind?(AI) 24 But if an unbeliever or an inquirer comes in while everyone is prophesying, they are convicted of sin and are brought under judgment by all, 25 as the secrets(AJ) of their hearts are laid bare. So they will fall down and worship God, exclaiming, “God is really among you!”(AK)

Good Order in Worship

26 What then shall we say, brothers and sisters?(AL) When you come together, each of you(AM) has a hymn,(AN) or a word of instruction,(AO) a revelation, a tongue(AP) or an interpretation.(AQ) Everything must be done so that the church may be built up.(AR) 27 If anyone speaks in a tongue, two—or at the most three—should speak, one at a time, and someone must interpret. 28 If there is no interpreter, the speaker should keep quiet in the church and speak to himself and to God.

29 Two or three prophets(AS) should speak, and the others should weigh carefully what is said.(AT) 30 And if a revelation comes to someone who is sitting down, the first speaker should stop. 31 For you can all prophesy in turn so that everyone may be instructed and encouraged. 32 The spirits of prophets are subject to the control of prophets.(AU) 33 For God is not a God of disorder(AV) but of peace(AW)—as in all the congregations(AX) of the Lord’s people.(AY)

34 Women[f] should remain silent in the churches. They are not allowed to speak,(AZ) but must be in submission,(BA) as the law(BB) says. 35 If they want to inquire about something, they should ask their own husbands at home; for it is disgraceful for a woman to speak in the church.[g]

36 Or did the word of God(BC) originate with you? Or are you the only people it has reached? 37 If anyone thinks they are a prophet(BD) or otherwise gifted by the Spirit,(BE) let them acknowledge that what I am writing to you is the Lord’s command.(BF) 38 But if anyone ignores this, they will themselves be ignored.[h]

39 Therefore, my brothers and sisters, be eager(BG) to prophesy,(BH) and do not forbid speaking in tongues. 40 But everything should be done in a fitting and orderly(BI) way.

Footnotes

  1. 1 Corinthians 14:2 Or in another language; also in verses 4, 13, 14, 19, 26 and 27
  2. 1 Corinthians 14:5 Or in other languages; also in verses 6, 18, 22, 23 and 39
  3. 1 Corinthians 14:5 Or in other languages; also in verses 6, 18, 22, 23 and 39
  4. 1 Corinthians 14:16 The Greek word for inquirer is a technical term for someone not fully initiated into a religion; also in verses 23 and 24.
  5. 1 Corinthians 14:21 Isaiah 28:11,12
  6. 1 Corinthians 14:34 Or peace. As in all the congregations of the Lord’s people, 34 women
  7. 1 Corinthians 14:35 In a few manuscripts these verses come after verse 40.
  8. 1 Corinthians 14:38 Some manuscripts But anyone who is ignorant of this will be ignorant