20 Ocara mi-a frânt inima,
    mi-a îmbolnăvit-o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
    după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21 Ci ei îmi pun în mâncare venin,
    iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.

22 Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor,
    iar bunăstarea – într-un laţ!

Read full chapter