Psalmul 109

Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.

Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător
    se deschid împotriva mea;
        îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură
    şi se războiesc cu mine fără temei.
La dragostea mea ei răspund cu duşmănie,
    dar eu mă rog.
Ei îmi răsplătesc binele cu rău
    şi dragostea mea – cu ură.

Pune[a] un om rău împotriva lui
    şi un acuzator[b] să stea la dreapta lui!
Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
    iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
Fie-i zilele puţine,
    iar slujba lui s-o ia altul!
Să-i rămână fiii orfani,
    şi soţia lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerşind
    şi căutând printre ruine[c]!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are
    şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
    şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!
13 Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi,
    iar în generaţia următoare să le fie şters numele!
14 Să fie păstrată înaintea Domnului
    aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui
şi să nu fie şters păcatul mamei lui!
15 Să rămână de-a pururi înaintea Domnului,
    iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare,
    ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş
        şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte![d]
    Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el![e]
18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
    i-a intrat în pântece ca apa
        şi în oase – ca untdelemnul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
    şi brâul cu care se încinge mereu!
20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
    şi a celor ce mă vorbesc de rău!

21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
    de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
        Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit,
    iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
    sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
    iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor;
    cei ce mă văd dau din cap.

26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
    În îndurarea Ta, scapă-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
    să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
    Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
29 Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
    se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.

30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
    în mijlocul multora Îl voi lăuda.
31 Căci El stă la dreapta celui sărman,
    ca să-l scape de acuzatorii lui.

Footnotes

  1. Psalmii 109:6 Sau: Ei spun:Pune
  2. Psalmii 109:6 Lit.: satan, care înseamnă vrăjmaş, acuzator; sau: şi pe Satan
  3. Psalmii 109:10 TM; LXX: cerşind, / alungaţi fiind din casele lor ruinate
  4. Psalmii 109:17 blestemul; de el a avut parte.
  5. Psalmii 109:17 binecuvântarea; / aceasta stă departe de el.