14 Orice femeie înţeleaptă îşi zideşte casa,
    dar cea proastă o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,
    dar cel ce merge pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

Vorbirea prostului aduce o nuia pentru spinarea lui,
    dar cei înţelepţi sunt protejaţi de buzele lor.

Unde nu sunt boi, ieslea este goală,
    dar puterea boilor aduce belşug de roade.

Martorul adevărat nu înşală,
    dar un martor mincinos spune numai minciuni.

Batjocoritorul caută înţelepciunea dar n-o găseşte,
    însă pentru cel priceput cunoştinţa este un lucru uşor.

Depărtează-te de omul prost
    pentru că nu vei găsi cunoştinţă pe buzele lui!

Înţelepciunea celui prudent îl face să-şi înţeleagă căile,
    dar prostia proştilor înşală.

Proştii glumesc cu păcatul[a],
    dar între cei drepţi este bunăvoinţă.

10 Inima îşi cunoaşte necazurile ei
    şi nici un străin nu poate lua parte la bucuria ei.

11 Casa celor răi va fi distrusă,
    dar cortul celor drepţi va înflori.

12 Există o cale ce pare dreaptă omului,
    dar la urmă duce spre moarte.

13 Chiar şi în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,
    iar bucuria poate sfârşi în întristare.

14 Cel cu inima rătăcită va fi pedepsit pentru căile lui,
    iar omul bun va primi o răsplată pentru ale lui.

15 Cel naiv crede orice cuvânt,
    dar cel prudent îşi gândeşte bine paşii.

16 Omul înţelept se teme de Domnul şi evită răul,
    dar cel prost este insolent şi prea încrezător în sine.

17 Cel iute la mânie face prostii
    şi omul cu intenţii rele este dispreţuit.

18 Cei naivi moştenesc prostie,
    dar cei prudenţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

19 Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni
    şi cei ticăloşi se vor pleca la porţile celui drept.

20 Săracul este evitat chiar şi de semenii lui,
    dar bogatul are mulţi prieteni.

21 Cine îşi dispreţuieşte semenii păcătuieşte,
    dar binecuvântat este cine are milă de cel nevoiaş.

22 Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?
    Cei ce plănuiesc binele însă găsesc bunătate şi credincioşie.

23 În orice muncă grea există şi un câştig,
    dar a vorbi doar duce numai la sărăcie.

24 Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi,
    dar prostia proştilor rodeşte prostie[b].

25 Martorul sincer salvează vieţi,
    dar martorul fals este înşelător.

26 Cine se teme de Domnul are o fortăreaţă sigură,
    şi El va fi un refugiu pentru copiii lui.

27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă,
    îndepărtând omul de la cursele morţii.

28 Poporul numeros este slava regelui,
    dar, fără supuşi, prinţul este ruinat.

29 Cel răbdător are mare pricepere,
    dar cine este iute la mânie face prostii.

30 O inimă liniştită este viaţa trupului,
    dar invidia este putrezirea oaselor.

31 Cine asupreşte pe sărac dispreţuieşte pe Creatorul său,
    dar cine are milă de nevoiaş Îl onorează pe Dumnezeu.

32 Cel rău este doborât de răutatea lui,
    dar cel drept chiar şi la moarte are un refugiu.

33 Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput
    şi chiar printre proşti se lasă cunoscută[c].

34 Dreptatea înalţă un neam,
    dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

35 Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,
    dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.

Footnotes

  1. Proverbe 14:9 Sau: când este adusă o jertfă pentru păcat
  2. Proverbe 14:24 Sau: dar nesăbuinţa este cununa proştilor
  3. Proverbe 14:33 TM; LXX, Siriacă: / însă de mintea proştilor nu este cunoscută