10 Bătrânii fiicei Sionului
    stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
    şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
    îşi pleacă capul în pământ.

11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
    iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
    deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
    sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

12 Ei zic către mamele lor:
    „Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
    pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
    la pieptul mamelor lor.

Read full chapter