Starea de păcat a poporului

„Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
    ca după culesul viilor!
Nu mai este nici un ciorchine de mâncat
    nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!
A pierit cel evlavios din ţară
    şi n-a mai rămas nici un om drept![a]
Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge;
    fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
Mâinile lor sunt deprinse cu răul!
    Conducătorul cere daruri,
        iar judecătorul pretinde mită;
cei mari îşi spun dorinţa pe faţă
    şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini[b].
Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
    iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit!
    Acum va fi stupoare pentru voi!
Nu-l crede pe prieten,
    nu te încrede în amic!
Păzeşte-ţi uşa gurii
    de cea care se odihneşte la pieptul tău!
Căci fiul îşi desconsideră tatăl,
    fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
    aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.

Eu însă voi privi la Domnul,
    voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
        Dumnezeul meu mă va asculta!

Israel va fi restaurat

Nu te bucura din pricina mea, duşmană a mea,
    căci, deşi am căzut, mă voi ridica!
Deşi locuiesc în întuneric,
    Domnul va fi lumina mea!
Voi îndura furia Domnului,
    căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra pricina
    şi-mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
    Îi voi vedea dreptatea.
10 Când va vedea duşmana mea lucrul acesta,
    va fi acoperită de ruşine,
ea, care-mi zicea:
    «Unde este Domnul, Dumnezeul tău?»
Ochii mei vor vedea căderea ei!
    Atunci ea va fi călcată în picioare
        ca noroiul de pe uliţe.

11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
    o zi în care ţi se va lărgi hotarul!
12 În ziua aceea vor veni la tine oameni
    din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului[c],
din Egipt şi până la râu[d],
    de la o mare şi până la cealaltă,
        de la un munte şi până la celălalt.
13 Însă ţara[e] va fi pustiită
    din pricina locuitorilor ei,
        ca rod al faptelor lor rele.

Rugăciune şi laudă

14 Păstoreşte-Ţi cu toiagul poporul,
    turma moştenirii Tale
care locuieşte în singurătate,
    în pădurea din mijlocul ţinutului roditor[f]!
Să pască în Başan şi în Ghilad
    ca în zilele de odinioară!“

15 „Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite
    ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“

16 „Neamurile vor vedea şi se vor ruşina
    de toată puterea lor.
Îşi vor pune mâna la gură
    şi îşi vor astupa urechile[g].
17 Vor linge ţărâna ca şarpele
    şi ca târâtoarele pământului.
Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor,
    vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru,
        şi se vor teme de Tine.
18 Cine este Dumnezeu ca Tine,
    Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea
        rămăşiţei moştenirii Lui?
Tu nu rămâi mânios pe vecie,
    ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.
19 Tu vei avea iarăşi milă de noi
    şi vei zdrobi sub tălpi[h] nelegiuirile noastre;
        vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.
20 Tu vei arăta credincioşie faţă de Iacov
    şi îndurare[i] faţă de Avraam,
aşa cum ai jurat strămoşilor noştri
    în zilele din vechime.“

Footnotes

  1. Mica 7:2 Sau: A pierit cel evlavios de pe pământ / şi nu mai este nici unul drept printre oameni.
  2. Mica 7:3 Sensul în ebraică al ultimului vers este nesigur
  3. Mica 7:12 Sau: din Asiria şi până în Egipt
  4. Mica 7:12 Eufratul
  5. Mica 7:13 Sau: pământul
  6. Mica 7:14 Sau: în pădurea din mijlocul Carmelului
  7. Mica 7:16 Lit.: gură / iar urechile le vor asurzi.
  8. Mica 7:19 Sau: vei lua în captivitate, verbul ebraic având sensul de a subjuga, a înrobi
  9. Mica 7:20 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului