Isus vindecă un demoniac

Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor[a]. Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat şi a strigat cu glas tare:

– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!

Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“

Isus l-a întrebat:

– Care-ţi este numele?

– Numele meu este „Legiune“[b], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.

10 Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.[c]

11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12 Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:

– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!

13 Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.

14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. 17 Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.

18 În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“[d] 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis[e] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

21 Isus a traversat iarăşi marea (cu barca)[f]. Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“ 24 Isus a plecat împreună cu el.

O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El. 25 Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. 26 Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui. 28 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“ 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.

30 Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat:

– Cine s-a atins de hainele Mele?

31 Ucenicii I-au zis:

– Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“

32 El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. 34 Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“

35 În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“ 36 Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“ 37 N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos. 39 El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“ 40 Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă[g]: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“ 42 Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci[h] ei au înmărmurit de tot. 43 Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.

Footnotes

  1. Marcu 5:1 Majoritatea mss mai târzii conţin gadareni, probabil pe baza lui Mt. 8:28; alte mss conţin ghergheseni, iar altele gheraseni, de la oraşul principal al regiunii, Gherasa, situat la aproximativ 50 km de ţărm (vezi şi Lc. 8:27); teritoriul era locuit de neevrei (vezi Is. 65:1)
  2. Marcu 5:9 O legiune romană era un contingent militar format din 6.000 de soldaţi; şi în v. 15
  3. Marcu 5:10 Vezi Lc. 8:31 şi nota
  4. Marcu 5:19 Spre deosebire de 1:44 sau 5:43, acest om este chiar îndemnat să povestească ceea ce i s-a întâmplat; ne aflăm într-un teritoriu cu populaţie majoritar neevreiască, unde nu exista pericolul ca lucrarea lui Isus să fie greşit înţeleasă, ca fiind una de natură politică
  5. Marcu 5:20 Sau: Cele Zece Oraşe, o ligă formată din zece cetăţi elenistice, nouă dintre ele situate la est de Iordan
  6. Marcu 5:21 Unele mss nu conţin aceste cuvinte, probabil pe baza lui Lc. 8:40
  7. Marcu 5:41 Faptul că evanghelistul traduce termenii ebraici sau aramaici indică faptul că evanghelia pe care a scris-o le-a fost adresată mai întâi neevreilor
  8. Marcu 5:42 Unele mss, nu dintre cele mai importante, nu conţin acest cuvânt, care se poate traduce şi cu imediat, termen caracteristic vocabularului lui Marcu (vezi nota de la 1:12)