Semne ale sfârşitului

13 După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

– Învăţătorule, iată ce pietre[a] şi ce clădiri!

Isus i-a răspuns:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat![b]

Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în dreptul Templului şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat:

– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! Vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. Când veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, să nu vă neliniştiţi! Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Vor fi cutremure în diverse locuri şi va fi foamete. Dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Luaţi seama la voi înşivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor[c] şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Veţi fi puşi să staţi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor din pricina Mea, ca să fiţi mărturie înaintea lor. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită la toate neamurile. 11 Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, ci spuneţi ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. 13 Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

14 Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“[d] stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! 15 Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, 16 iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! 17 Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18 Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. 19 Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! 20 Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor. 21 Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! 22 Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. 23 Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile!

24 Dar în zilele acelea, după necazul acela,

soarele se va întuneca,
    luna nu-şi va mai da lumina,
25 stelele vor cădea din cer
    şi puterile din ceruri vor fi clătinate.[e]

26 Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori[f], cu mare putere şi slavă. 27 Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28 Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. 29 Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El[g] este aproape, este chiar la uşi. 30 Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 31 Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

32 Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Fiţi atenţi! Vegheaţi![h] Căci nu ştiţi când va sosi vremea.

34 Este ca atunci când un om, plecat într-o călătorie, îşi lasă casa, dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia potrivit slujbei lui, şi porunceşte portarului să vegheze.

35 Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa[i] 36 şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! 37 Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!

Footnotes

  1. Marcu 13:1 Cf. istoricului iudeu Flavius Josefus (sec. I d.Cr.), pietrele Templului aveau o lungime de aproximativ 12 m, o lăţime de aproximativ 4 m şi o înălţime de aproximativ 6 m. Unele pietre aveau lungimea de 22 m, înălţimea de 2,5 m, şi lăţimea de 3 m (vezi Antich., 15.11.3 şi Ist. Răzb., 5.5.6)
  2. Marcu 13:2 Această predicţie s-a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul şi au ars Templul
  3. Marcu 13:9 Aram.: sanhedrinelor, care înseamnă adunări; desemna o curte de justiţie locală, întrunindu-se în oraşe şi numărând 23 de membri (sanhedrine mici), spre deosebire de curtea supremă de justiţie, care se întrunea în Ierusalim şi număra 71 de membri (Marele Sanhedrin)
  4. Marcu 13:14 Vezi Dan. 9:27 şi nota; 11:31; 12:11
  5. Marcu 13:25 Vezi Is. 13:10; 34:4
  6. Marcu 13:26 Vezi Dan. 7:13
  7. Marcu 13:29 Sau: el, adică sfârşitul
  8. Marcu 13:33 Unele mss importante adaugă: Rugaţi-vă!
  9. Marcu 13:35 Toate cele patru străji ale nopţii, împrumutate de la romani (6:00-9:00 PM; 9:00-12:00 PM; 12:00-3:00 AM; 3:00-6:00 AM)