Isus şi Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. Şi iată că un om numit Zacheu, care era şeful colectorilor de taxe şi era bogat, căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură. Atunci el a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor[a] ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. Când a ajuns Isus în locul acela, s-a uitat în sus şi i-a zis:

– Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!

Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut acest lucru, toţi au început să murmure şi să zică: „A intrat să poposească la un om păcătos!“ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis:

– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi dau înapoi de patru ori mai mult!

Isus i-a zis:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece şi el este un fiu al lui Avraam! 10 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

11 În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. 12 Aşadar le-a zis:

„Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să preia un regat şi apoi să se întoarcă.[b] 13 I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine[c] şi le-a zis: «Folosiţi-le în negoţ până când mă întorc eu!» 14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui o delegaţie să spună: «Nu vrem ca acest om să fie rege peste noi!»[d] 15 La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemaţi sclavii aceia, cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câştigat. 16 Primul a venit zicând:

– Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine!

17 Stăpânul i-a zis:

– Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios în lucruri mici, primeşte autoritate peste zece cetăţi!

18 A venit al doilea şi a zis:

– Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!

19 Stăpânul i-a zis şi acestuia:

– Primeşte şi tu autoritate peste cinci cetăţi!

20 Un altul a venit şi a zis:

– Stăpâne, iată-ţi mina! Am ţinut-o învelită într-un ştergar, 21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus şi seceri ceea ce n-ai semănat!

22 Stăpânul i-a zis:

– Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Ştiai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus şi secer ceea ce n-am semănat? 23 Atunci de ce n-ai pus banii la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?!

24 Şi le-a zis celor care stăteau acolo:

– Luaţi-i mina şi daţi-i-o celui ce are zece mine.

25 Ei au zis:

– Stăpâne, el are zece mine![e]

26 Vă spun că oricui are, i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! 27 Cât despre acei duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceţi-i aici şi omorâţi-i în faţa mea!“

Intrarea triumfală în Ierusalim

28 După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. 29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31 Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ 32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:

– De ce dezlegaţi măgăruşul?

34 Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

35 Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui[f]. 36 În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum[g].

37 Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau:

„Binecuvântat este Împăratul Care vine
    în Numele Domnului![h]
Pace în cer
    şi slavă în locurile preaînalte!“[i]

39 Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:

– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!

40 El a răspuns:

– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga[j]!

41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă negustorii din Templu

45 A intrat în Templu[k] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46 spunându-le: „Este scris:

«Casa Mea va fi
    o casă de rugăciune»,[l]

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[m]

47 Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L[n].

Footnotes

  1. Luca 19:4 O specie de copac care seamănă atât cu smochinul, cât şi cu dudul; un copac solid, cu ramuri multe şi aproape de pământ
  2. Luca 19:12 Pilda se baza pe nişte realităţi istorice ale epocii: Irod cel Mare (37-4 î.Cr.) a trebuit să facă o călătorie la Roma, pentru a fi încoronat rege al Iudeii în 40 î.Cr., începând să domnească abia în 37 î.Cr.; pilda însă vorbeşte despre Isus Cristos, care era pe punctul de a pleca, întorcându-se apoi ca Rege
  3. Luca 19:13 O mină avea 100 de drahme, echivalentul a peste 100 de denari (pentru denar, vezi nota de la 7:41); peste tot în capitol
  4. Luca 19:14 O astfel de situaţie s-a petrecut cu 30 de ani înainte, în cazul lui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare
  5. Luca 19:25 Câteva mss nu conţin acest verset, probabil pentru a se armoniza cu Mt. 25:28-29
  6. Luca 19:35 Intrând în Ierusalim călare pe un măgăruş, Isus demonstra că El este Fiul lui David, Cel Căruia îi aparţinea tronul lui David (1 Regi 1:33, 44) şi că El este Cel despre care vorbiseră profeţii (Zah. 9:9)
  7. Luca 19:36 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13)
  8. Luca 19:38 Vezi Ps. 118:26
  9. Luca 19:38 Probabil un citat din Ps. 148:1
  10. Luca 19:40 Probabil cu referire la v. 44 (vezi şi Hab. 2:11); sau în ideea că până şi creaţia realizează importanţa evenimentului, numai fariseii nu
  11. Luca 19:45 Este vorba de Curtea Neamurilor, singurul loc în care cei care nu erau evrei puteau să se închine lui Dumnezeu (vezi Mc. 11:17)
  12. Luca 19:46 Vezi Is. 56:7
  13. Luca 19:46 Vezi Ier. 7:11
  14. Luca 19:48 Lit.: tot poporul se agăţa de ceea ce spunea El